Dr. Ruxandra Dobrescu a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și a făcut stagii de pregătire la Universitatea Oxford din Marea Britanie, precum și numeroase cursuri de perfecţionare, organizate de asociaţii profesionale internaţionale. A activat 14 ani, ca medic endocrinolog, în cadrul Institutului Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon”, iar acum colaborează cu Centrul Medical Panduri.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni pe care le întâlniţi la pacienţi?

Depinde foarte mult unde vedem pacienţii respectivi. Am avut șansa, lucrând la Institutul „C.I. Parhon”, să văd cazurile cele mai complicate. Fiind un centru terţiar de Endocrinologie, acolo se reunesc toate patologiile posibile din acest domeniu. În ambulatoriu, cele mai frecvente afecţiuni pe care un medic endocrinolog le vede sunt cele tiroidiene.

Dintre afecţiunile sistemului endocrin, care ar fi cea mai gravă?

Pot fi boli care sunt grave prin momentul acut, adică afecţiuni care dacă sunt decompensate pun viaţa în pericol, cum este, de exemplu, insuficienţa glandelor suprarenale. Unei persoane care are insuficienţă suprarenală, necontrolată sau decompensată, o criză de insuficienţă adrenală primară poate să-i pună viaţa în pericol. Există, pe de altă parte, afecţiunile tumorale, care sunt periculoase pe termen mediu și lung.

Colaborarea interdisciplinară, esenţială

Colaboraţi cu medici și din alte specialităţi?

Focusul principal al carierei mele, în ultimul timp, a fost patologia tumorală tiroidiană. Din perspectiva asta, colaborez cu colegii imagiști, cu chirurgii care operează cazurile acestea complicate, cu medicii ORL, care evaluează afectarea vocală ce poate apărea în tumorile tiroidiene. Dar este foarte important să avem o colaborare deschisă și cu alte specialităţi, pentru că și cardiologul are un rol foarte important, și ginecologul, și dermatologul, în funcţie de patologia endocrină.

Care sunt cele mai frecvente mituri  în acest domeniu?

Presupun că cele mai frecvente sunt legate de tiroidita autoimună, care este și cea mai frecventă boală endocrină – afectează aproximativ 10% din populaţie. Pentru că nu există informaţii medicale corecte și din surse credibile, explicate pe înţelesul pacienţilor, se răspândesc, mai ales în social media, tot felul de mituri, sau chiar dezinformări, promovate de oameni care nu au niciun fel de pregătire profesională. Se speculează mult pe tema cauzei tiroiditei. Un alt mit este că obezitatea este egală cu disfuncţia tiroidiană.

Importanţa pregătirii internaţionale

Aţi făcut stagii de pregătire la Universitatea Oxford și aţi participat la cursuri de perfecţionare în străinătate. Cât de importante sunt acestea pentru dezvoltarea profesională?

Sunt extrem de importante, pentru că îţi lărgesc mult viziunea asupra vieţii și a profesiei. În Anglia, am avut ocazia să merg de două ori: prima dată când eram studentă, iar apoi ca medic rezident la Centrul de Endocrinologie și Diabet de la Oxford (OCDEM), unul dintre centrele cele mai mari de endocrinologie din Marea Britanie. Este foarte important, mai ales la începutul carierei, să fim expuși unor moduri noi și diferite de a gândi. De exemplu, în afara ţării se insistă mai mult pe partea de comunicare dintre  medic și pacient. Este important, ca medici, să-i informăm și să-i educăm pe pacienţi, să le explicăm de ce trebuie să facă acele analize, de ce este bine să-și ia tratamentul. Dacă pacientul înţelege exact ceea ce se întâmplă cu el, devine mai cooperant, un membru activ în echipa care îl îngrijește.

Cum s-a schimbat relaţia dintre medicul endocrinolog și pacient, în pandemie?

Epidemia de COVID-19 a limitat accesul pacienţilor la serviciile medicale, mai ales la nivelul spitalelor. Activitatea medicală la cabinet a fost afectată mai puţin, pentru că, respectând cu stricteţe regulile de răspândire a coronavirusului, am putut să ne desfășurăm activitatea într-un mod aproximativ similar cu cel de dinainte. În această perioadă am avut posibilitatea să acordăm asistenţă medicală prin telemedicină, practicată, înainte, mai degrabă neoficial. Mulţi dintre medici, printre care și eu, avem obiceiul de a lăsa numărul de telefon pacienţilor, care ne trimit pe WhatsApp diverse informaţii, analize, și putem ajusta tratamentul la distanţă. Este important că a devenit cumva oficială noţiunea asta de telemedicină, care poate fi extrem de utilă, pentru că aduce medicii mai aproape de pacienţi. Și pentru că sunt foarte multe lucruri care pot fi rezolvate ușor de la distanţă. Cred și sper că acesta este un lucru cu care vom rămâne și după ce se va încheia pandemia.

LIPSA Protocoalelor și birocraţia, o problemă

Ce aţi îmbunătăţi în sistemul de sănătate din România?

Cred că un lucru pe care trebuie insistat în România este introducerea protocoalelor de diagnostic și de tratament. În Marea Britanie, Sistemul Naţional de Sănătate funcţionează pe bază de protocoale. În România abia acum încep să fie introduse și implementate. Iar problema care vine din lipsa aceasta este că activitatea medicală poate să fie foarte variabilă. Astfel, nu beneficiezi de același nivel de îngrijire medicală oriunde în ţară. Un alt aspect este cel legat de sistemul administrativ birocratic. În sistemul de stat sunt foarte mulţi oameni care luptă să schimbe niște lucruri, dar din păcate există încă o mare inerţie birocratică, care face ca schimbările astea să fie implementate foarte lent.

Aţi fost tentată să profesaţi în altă ţară?

Da, m-am gândit la asta, mai ales după ce m-am întors din Marea Britanie. De ce m-am hotărât să rămân? Îmi doream să fac în România ceea ce am văzut în afară. Să practic medicina așa cum am văzut că se poate. Experienţa dobândită în altă ţară te ajută să-ţi faci o imagine despre cum ai vrea să se desfășoare lucrurile.

Ce sfat i-aţi da unui endocrinolog aflat la început de drum?

Cred că este important să încerce să acumuleze cât mai multe experienţe, să înveţe să facă cât mai multe lucruri, să încerce, dacă are ocazia, să fie expus și la experienţe în afara ţării, pentru că îţi lărgesc mult perspectiva și modul de a vedea lucrurile. La un moment dat va avea ocazia să stabilească, din toate lucrurile pe care le-a învăţat, care este zona ce-l interesează cu adevărat și pe care poate să se perfecţioneze, ca să devină cel mai bun.

Este foarte important, mai ales la începutul carierei noastre, să fim expuși unor moduri noi și diferite de a gândi.