Newsflash
Interviuri

Drumul către performanţă

de Stud. Aldebarani GONZALEZ - dec. 12 2012
Drumul către performanţă

Interviu cu un expert: prof. dr. Brigitte Vollmar, director al Institutului de Chirurgie Experimentală, Rostock

 

Prof. dr. Brigitte Vollmar este un respectat om de ştiinţă de origine germană, cu o vastă experienţă în domeniul chirurgiei experimentale. După obţinerea diplomei de medic, la Ludwig-Maximilians-Universität München, a devenit cercetător la Universitatea Harvard, dedicându-se studiului chirurgiei, domeniu în care deţine şi un doctorat. Din anul 2002, este directorul Institutului de Chirurgie Experimentală din Rostock, Germania.

   Aţi putea rezuma cariera dv. academică?
   – Am absolvit Facultatea de Medicină din München, dar am participat la schimburi de experienţă şi în alte universităţi, pentru scurte perioade. Pentru teza de doctorat, am studiat microcirculaţia ficatului, astfel începând pregătirea propriu-zisă în chirurgie. După trei ani, am luat decizia majoră de a mă dedica cercetării. O decizie grea, deoarece în Germania – la fel ca în alte ţări – poziţiile de vârf din cercetare sunt puţine. Aveam deci mai puţine şanse să ajung în top, dar nu mi-a fost frică. Ştiam unde ţinteam. Astfel, am obţinut o bursă de cercetare în Statele Unite – o experienţă extrem de valoroasă, pe care o recomand tuturor cercetătorilor la început de drum, pentru a se familiariza cu noi sisteme şi a-şi deschide orizonturile.
   În opinia dv., de ce are nevoie un cercetător de succes?
   – În primul rând, trebuie să ai o anumită fire. Trebuie să fii mai curios şi mai deschis la minte decât ceilalţi; să-ţi doreşti să-ţi construieşti o carieră, dar nu neapărat să fii întotdeauna la vârf, ci să urmezi un anumit domeniu, în care să perseverezi. Apoi, ai nevoie şi de abilităţi specifice, cum ar fi să ştii să alcătuieşti un plan eficient al studiului (in vitro, in vivo, analiză biometrică, numărul experimentelor de efectuat, durata lor etc.), să prelucrezi statistic datele, să le analizezi şi să le evaluezi, să redactezi un grant, să citeşti critic articole ştiinţifice, să prezinţi şi să discuţi rezultatele. Engleza este, de asemenea, importantă, deoarece a devenit limba oficială a ştiinţei. Mai târziu ar trebui să te familiarizezi şi cu managementul cercetării.
   Care este rolul unui director de laborator?
   – Acesta se ocupă de managementul cercetării, care include preocuparea pentru mijloacele financiare, pentru resursele umane etc. Obţine finanţări, promovează instituţia şi asigură relaţiile publice.
   Cum administraţi institutul şi cum aţi învăţat acest lucru?
   – Am învăţat practicând. Contează, de asemenea, să fii o persoană organizată; nu ştiu cât poţi progresa dacă nu eşti organizat. Am zi de zi şi săptămână de săptămână liste cu ce am de făcut. Fac tururi ale laboratoarelor şi birourilor, pentru a mă asigura că totul este în regulă şi pentru a observa de ce mai au nevoie angajaţii. Foarte importantă este diferenţierea dintre urgent şi important; uneori, ceea ce pare urgent nu este important! Vei ştii dacă ceva este important când te gândeşti la impactul pe termen lung. Uneori, lucrurile urgente – cum ar fi să suni înapoi sau să respecţi datele-limită – nu sunt atât de importante pentru reperele personale pe termen lung. Consider foarte important să cunosc planurile profesionale ale membrilor echipei din care fac parte. Spre exemplu, verific de două ori pe an care sunt reperele lor profesionale, care sunt obstacolele pe care le-au întâlnit şi ce putem îmbunătăţi. Doctoranzii nu se gândesc la ce vor face peste zece ani, plănuiesc doar până la finalul anului curent! Dar timpul trece mai repede decât plănuieşti şi ar trebui să reflectezi unde ţi-ar plăcea să fii peste cinci sau zece ani. Aşa îţi va fi mai uşor să-ţi construieşti drumul. Bineînţeles că uneori apar şi oportunităţi neaşteptate, care te pot duce într-o direcţie diferită. În cazul deciziilor cu care angajaţii nu sunt de acord, sunt hotărâtă să-mi păstrez opinia, pentru că ştiu că aceea este cea mai bună soluţie. Experienţa unor asemenea scenarii mă face să mă întreb dacă am procedat corect, dacă aş fi putut să îmbunătăţesc acea decizie, dacă rezultatele au fost bune sau ar fi putut să fie şi mai bune. Toate aceste întrebări nu trebuie să te oprească, ci să te facă să continui, să încerci, să experimentezi.
   Care sunt domeniile de interes în institutul dv.?
   – Prioritatea noastră este studiul regenerării organelor: muşchi, piele, ficat şi pancreas. Vrem să elucidăm în primul rând mecanismele prin care se produc leziuni. Astfel, vom putea descoperi metode prin care să le restabilim funcţiile, în special prin stimularea şi îmbunătăţirea modalităţilor fiziologice de regenerare. Ne ocupăm în special de leziuni cauzate prin mijloace chirurgicale sau din cadrul unor boli inflamatorii sau ischemice, transplant etc. Ficatul este un model perfect; inima şi creierul nu sunt. Dacă desluşim cum se regenerează ficatul, e foarte probabil să putem aplica aceleaşi principii şi pentru inimă, creier şi alte organe.
   Ce i-aţi recomanda cuiva care doreşte o carieră asemănătoare cu a dv.?
   – Filosofia mea de viaţă a fost întotdeauna: „Orice faci trebuie să fie distractiv!“. Sună foarte simplu, dar cred că astfel poţi deveni mai bun. Să-mi găsesc locul nu a fost atât de dificil ca pentru alţi tineri, pentru că am ştiut întotdeauna ce vreau să fac. Vei avea o viziune mai clară dacă, în timpul studiilor, observi diferite cariere şi oameni şi te întrebi: „Mi-ar plăcea să fiu în locul lor? Care ar fi avantajele şi dezavantajele acestei specializări?“. Apoi, găseşte un model, întreabă-l cum a reuşit, dar rămâi autentic. Este esenţial să-ţi formezi o viziune asupra propriei evoluţii. De exemplu, când mă întreb dacă sunt mulţumită cu ceea ce sunt, răspunsul meu e întotdeauna: nu! Astfel, nu stagnez niciodată, ci mă îndrept către următorul pas. Pentru că există întotdeauna un pas următor. Uşoara insatisfacţie faţă de sine este o sursă de motivaţie pentru a te dezvolta în continuare. Este un plus şi să interacţionezi încă de timpuriu cu cei din comunitatea din care faci parte şi cu liderii din domeniu.
 

Traducere din limba engleză de Sînziana Muraru 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe