An
de an, la jumătatea lunii noiembrie, European Centre for Disease
Prevention and Control (ECDC) organizează Ziua europeană a
informării despre antibiotice. Cu acest prilej, ECDC publică
hărțile actualizate ale rezistenței la antibiotice, pe care, de
cele mai multe ori, România apare colorată cu nuanțe de roșu
mergând până spre stacojiu, expresie a unei prevalențe crescute a
tulpinilor rezistente la antibiotice.
Despre
sprijinul primit de țara noastră din partea ECDC, precum și despre
cum poate fi combătută rezistența bacteriană la antibiotice și
în ce fel trebuie monitorizate rezultatele am vorbit într-un
interviu cu dr.
Andrea Ammon,
directorul ECDC.
– Ce se poate face pentru a
preveni răspândirea în Europa a bacteriilor rezistente la
antibioticele de ultimă linie?
– Sunt mai
multe modalități prin care putem preveni răspândirea acestor
bacterii. În primul rând, prin utilizarea prudentă a
antibioticelor. Antibioticele ar trebui administrate numai atunci
când este nevoie de ele și în doza corectă, pentru perioada
recomandată. Astfel se poate încetini deopotrivă emergența
tulpinilor rezistente la antibioticele de ultimă linie, dar și
răspândirea lor. Apoi, sunt țări care fac screeningul pacienților
cu astfel de infecții. În aceste cazuri, pacienții identificați
trebuie izolați și trebuie luate măsuri de control al infecției
și vorbim aici de igiena mâinilor, astfel încât infecția să nu
fie transmisă în interiorul spitalului.
Un
efort global
– Chiar dacă s-ar reuși
limitarea răspândirii acestor tulpini rezistente pe teritoriul
european, fenomenul va continua pe alte continente, unde
antibioticele sunt utilizate pe scară largă. Vom vedea, inevitabil,
răspândirea la bacterii a unor gene care conferă rezistență la
antibiotice de ultimă linie, cum e carbapenemaza NDM-1. Ar trebui să
ne așteptăm la ce e mai rău și să începem să ne pregătim
pentru această eventualitate?
– Situația cu care ne confruntăm
este complexă și o țară sau o regiune a lumii nu poate stăpâni
singură transmiterea acestor bacterii. Interconectarea cu restul
lumii ne obligă la un răspuns global. Și cred că putem spune, în
sfârșit, că problema a ajuns la urechile politicienilor din toată
lumea. Rezistența la antimicrobiene este inclusă pe agenda
securității sănătății globale, este un subiect discutat de
Grupul celor 7, cu doar două luni în urmă, subiectul a fost
discutat de adunarea generală ONU, lucru care nu s-a mai întâmplat
până acum. Organizația mondială a sănătății are, la rândul
său, un plan global de acțiune pentru combaterea rezistenței
bacteriene. Toată lumea e conștientă că această problemă există
și că ea nu poate fi rezolvată decât printr-un efort global.
Principiile însă sunt aceleași.
– Sunt tendințe evolutive în
Europa care să alarmeze? Ați primit rapoarte de „super-bacterii”,
cum s-a întâmplat, de pildă, în SUA?
– Imaginea generală, în Europa,
este că rezistența la antimicrobiene este în creștere pentru
majoritatea patogenilor și față de cele mai multe combinații
medicamentoase. Dar, dacă ne uităm cu mai multă atenție, la
nivelul țărilor, vedem diferențe importante. Și astfel putem
vorbi și despre semne pozitive. De exemplu, pentru stafilococul
auriu rezistent la meticilină (MRSA), am observat o scădere, chiar
dacă nivelul este încă ridicat...
Un
nedorit loc întâi
– Iar România este acum pe un
nedorit prim loc...
– Da. Dar acesta este și motivul
pentru care oferim sprijin țărilor, anume să vedem împreună ce
programe au implementat și care este situația din teren. Așa pot
fi ajustate măsurile în funcție de situația din fiecare țară.
Producem diverse materiale, care pot fi apoi utilizate de statele
membre, pot fi adaptate pentru a desfășura campanii de
conștientizare ce vizează pacienții, medicii, asistentele
medicale. Individual, cu fiecare țară, putem găsi împreună cele
mai bune metode prin care statele să ducă această luptă.
– Că vorbim de România, ați
oferit asistență cu privire la infecțiile asociate îngrijirilor
de sănătate? Anul acesta a fost în sfârșit lansat un plan de
combatere a infecțiilor nosocomiale. Care ar fi măsurile ce ar
trebui luate imediat?
– Am fost deja în România și vom
face și o nouă vizită, pentru a vedea progresele realizate. Vrem
să ajutăm România să întărească acest program. Dar ce vreau să
spun este că măsurile sunt în mare aceleași. Știu că sună
plictisitor, dar acesta este lucrul cel mai important: să utilizăm
cu judiciozitate antibioticele de care dispunem și să implementăm
măsuri de igienă în sistemul de sănătate.
– Privind la statele europene,
putem distinge un model de urmat? Anul trecut, de pildă, a fost
promovat modelul olandez. Cum stau lucrurile anul acesta?
– Una dintre metodele prin care
statele pot identifica măsurile care dau rezultate este să
urmărească atent experiența celorlalte țări. Acesta este și
motivul pentru care facem vizite în diverse țări însoțiți de
experți din alte state. De cele mai multe ori, este o experiență
de învățare de ambele părți. Sunt și modele care dau rezultate,
dar ceea ce vedem este că toate țările au unul sau mai multe
domenii la care încă trebuie să lucreze. Nu există nicio țară
despre care să putem spune că acolo totul merge perfect.
Temeri
neconfirmate
– Una dintre temele îndelung
vehiculate în presă anul trecut a fost aceea că refugiații vor
aduce în Europa tot felul de bacterii rezistente la antibiotice. Ați
primit rapoarte care să indice o creștere a tulpinilor rezistente
în zonele în care s-au concentrat imigranții?
– Refugiații au fost incluși în
programe de screening, dar creșterea pe care am observat-o pentru
anul 2015 nu are legătură cu refugiații. Problema de fond este
utilizarea tot mai largă a antibioticelor în țările europene.
Chiar și pentru țările care au primit semnificativ mai mulți
refugiați decât altele, dacă ne uităm la consumul total de
antibiotice, populația rezidentă este cea care a primit majoritatea
antibioticelor.
– Și nu ați înregistrat
schimbări importante ale prevalenței unor anumite specii
bacteriene?
– Nu știu să se fi produs
asemenea schimbări. Tendințele pe care le urmărim sunt
înregistrate de-a lungul mai multor ani.
Supravegherea
poate fi îmbunătățită
– Dacă ne referim la calitatea
supravegherii epidemiologice din statele europene, există diferențe
de la o țară la alta. Sunt țări care caută mai activ bacteriile
rezistente la antibiotice?
– Supravegherea e, desigur, unul
din aspectele importante ale măsurilor ce trebuie implementate. Doar
dacă supravegherea este una adecvată poți ști care este situația
cu adevărat. Și trebuie să monitorizezi dacă măsurile pe care le
iei au efect. Și acesta este unul din domeniile în care chiar
ajutăm țările, vedem felul în care supraveghează rezistența la
antibiotice și cum poate fi supravegherea îmbunătățită.
– Și s-a
îmbunătățit în ultimii ani?
– Da! Dacă privești în detaliu,
de pildă, se poate întâmpla ca, în doar un an, o țară să
treacă de la verde la roșu la un anumit indicator. Această
schimbare nu înseamnă cu adevărat o modificare a rezistenței, ci
o creștere pentru că ai căutat cu mai multă atenție. Dacă
priviți scala care explică fiecare hartă, trecerea de la o treaptă
la alta poate semnifica o creștere a rezistenței, dar, dacă sare
direct câteva niveluri, atunci e din cauză că s-a implementat o
supraveghere epidemiologică adecvată.
– Asta înseamnă că datele pe
care le primiți sunt mai bune de la un an la altul?
– În comparație cu ce primeam
acum câțiva ani, cred că datele pe care le primim sunt mai de
încredere, dar încă ne bazăm mai mult pe observarea tendințelor.
– Și le cereți țărilor
datele pe care încă nu le furnizează? De exemplu, nu toate țările
au furnizat date privind consumul de antibiotice din spital,
respectiv din comunitate.
– Da, nu toate țările sunt
capabile să ne furnizeze informațiile în formatul specificat de
noi. Sistemele din țările respective nu sunt încă puse la punct.
Avem însă un proiect prin care vrem să îmbunătățim tocmai
acest aspect și sperăm că vom primi, în anii care vin, datele
cerute din tot mai multe țări.
Este
loc de mai bine
– În ce privește
conștientizarea problemei cu rezistența la antibiotice, dacă ar
trebui să evidențiați un aspect critic, care ar fi acela?
Utilizarea antibioticelor în agricultură, în medicină, în
populația generală?
– Față de anii trecuți, am
observat o creștere a conștientizării, dar încă nu la nivelurile
pe care ni le dorim. Și este vorba de toate sectoarele aici: medicii
veterinari, pacienții, medicii din ambulatoriu, medicii din spitale,
asistentele medicale... Este loc de mai bine la toate nivelurile.
Acesta este și motivul pentru care continuăm să organizăm anual o
zi europeană de conștientizare a antibioticelor.
– Acum câțiva ani, ați
realizat o analiză privind decesele care pot fi atribuite
rezistenței la antibiotice, pe baza datelor din 2007. Veți relua
ideea cu date noi, dat fiind că, între timp, rezistența a crescut?
– Da, anul
acesta am realizat o analiză privind povara bolii în infecțiile
asociate îngrijirilor de sănătate și ceea ce am văzut în mai
multe tipuri de infecții – pneumonii, sepsis, infecții de tract
urinar, infecții de sit chirurgical, diareea cu Clostridium
difficile.
Aceste câteva tipuri de infecții au împreună un cost mai mare
decât toate celelalte boli pe care le supraveghem, la un loc.
– Până la urmă, s-ar putea să
fie doar o problemă de timp, de întârziere a lucrurilor. Un studiu
recent, publicat în revista Science, demonstra cum rezistența la
antibiotice apărea în doar câteva generații, la bacterii
cultivate pe o placă specială. Studiul arăta însă, foarte
frumos, cum, mai devreme sau mai târziu, bacteriile găseau o cale
de a dezvolta rezistența la antibiotice.
– Așa este. Și efortul nostru
este ca acest lucru să se întâmple cât mai târziu. Este un efort
foarte relevant, până vom dispune de noi antibiotice și, odată ce
le vom avea, va fi la fel de relevant să le utilizăm cu
judiciozitate și să respectăm toate măsurile de control al
infecției, astfel încât antibioticele să rămână eficiente cât
mai mult timp. Dar este inevitabil, bacteriile vor dezvolta
rezistență la antibiotice. Singurul lucru pe care îl putem face cu
adevărat este să păstrăm acest fenomen la niveluri cât mai
scăzute.