Aflat la a treia ediţie,
Congresul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ (28–30 mai 2015,
Palatul Parlamentului) promite să fie de două ori mai amplu şi mult mai aplicat
decât anul trecut. Programul cuprinde o serie de sesiuni care discută patologii
aflate la graniţa între două sau mai multe specialităţi, prezentări de cazuri
clinice comentate de experţi, cursuri ce abordează medicina bazată pe dovezi,
citirea şi interpretarea studiilor clinice, la care se adaugă sute de postere ştiinţifice
prezentate în format electronic. Peste trei mii de medici de diferite
specialităţi, rezidenţi şi studenţi şi-au anunţat deja prezenţa la manifestarea
interdisciplinară. Prof. dr. Dragoş Vinereanu, preşedintele congresului,
ne-a oferit mai multe detalii.
– Ce vă propuneţi prin această
manifestare? Ce aduce nou faţă de alte evenimente de profil?
– Ideea acestui congres a fost să
extindem educaţia medicală pe care noi o facem în universitate către medicii
de diferite specialităţi, adică dezvoltarea universităţii spre partea de educaţie
medicală continuă, care era mai degrabă apanajul unor societăţi profesionale.
Ca atare, în colaborare cu aceste societăţi profesionale, a apărut ideea
organizării Congresului UMF, iar anul acesta, la a treia ediţie, contăm pe o participare
record: dacă în 2014 am avut în jur de 2.500 de participanţi, anul acesta avem
deja 3.400 de înscrişi pe site-ul congresului. Am extins, de asemenea, foarte
mult programul. Dacă anul trecut evenimentul s-a desfăşurat în paralel în două
săli, acum avem patru săli. Remarcăm că interesul comunităţii academice pentru
comunicarea noutăţilor ştiinţifice în domeniul în care lucrează este mult mai
mare ca în anii trecuţi şi este normal, deoarece congresul capătă din ce în ce
mai mult imagine la nivel naţional şi nu numai. Programul ştiinţific este
structurat în sesiuni de conferinţe cu caracter educaţional pe perspective
interdisciplinare – cum spune şi titlul complet al manifestării. De ce
perspective interdisciplinare? Fiindcă, până la urmă, zona cea mai puţin
acoperită din medicină, în general, este zona de graniţă dintre diferite
specialităţi. Prin urmare, încă de când am iniţiat acest congres, ne‑am propus
să acoperim din punct de vedere educaţional zona de graniţă dintre diferite
specialităţi. Practic, fiecare sesiune acoperă câte o zonă de graniţă între
două sau trei specialităţi. Sunt sesiuni comune între cardiologie şi
endocrinologie, ortopedie şi reumatologie, ortopedie şi oncologie etc. Evident,
patologia oncologică este prezentă în multe dintre sesiuni, pentru că patologia
oncologică este ea însăşi o patologie de graniţă între diferite specialităţi,
cancerul fiind o boală sistemică, aşa cum ştim. Şi cu abord sistemic, totodată,
din multiple specialităţi care tratează cancerul şi consecinţele lui.
Legături
importante pentru universitate
– Printre lectori se află mai mulţi
invitaţi din străinătate. Cu ce subiecte vin ei la Bucureşti?
– Avem
în jur de 13 invitaţi din străinătate care vor conferenţia în cadrul
congresului. Şase dintre ei vor primi titlul de doctor honoris causa al
universităţii noastre, ca şi profesorul Alexandru Irimie, rectorul Universităţii
de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca. Invitaţii străini sunt
personalităţi remarcabile de la universităţi importante din Europa şi SUA şi
vor vorbi, în sesiunile plenare, despre ce e mai nou în domeniul lor de
activitate. Printre cei care vor primi titlul de doctor honoris causa se
află prof. dr. Jean Michel Cardot (Franţa), specialist în biofarmacie, care va
aprofunda acest concept într-o prelegere. Prof. dr. Guy Frija (Franţa), o
personalitate de excepţie din domeniul imagisticii, va discuta provocările
actuale ale imagisticii în contextul medicinii personalizate. Prof dr. Milan
Hora (Cehia), urolog, va vorbi despre tratamentul chirurgical al tumorilor
renale. Tot urolog este şi prof. dr. Axel Heidenreich (Germania), care va vorbi
despre cancerul de prostată şi standardele curente şi perspectivele viitoare în
tratamentul acestuia. Abe Fingerhut (Franţa), chirurg, va ţine o conferinţă
despre afecţiunile tractului biliar. Miklós Szendrői (Ungaria) este ortoped şi
va vorbi despre tratamentul sarcoamelor localizate în ţesuturile moi. Toţi vin
din centre universitare de prestigiu din Franţa, Germania, Ungaria, Cehia şi
majoritatea au funcţii importante de conducere în societăţile profesionale de
la nivel naţional sau european, adică reprezintă nişte legături foarte
importante pe care universitatea le poate dezvolta în viitor pentru programe
educaţionale şi de cercetare între universităţi din Uniunea Europeană.
Un
congres fără taxă de participare
– Cui se adresează această manifestare?
– În primul rând, congresul are un
caracter educaţional foarte puternic. Ne adresăm oamenilor tineri care urmează
să termine facultatea de medicină, studenţilor din anii terminali, şi celor
care abia au intrat în specialitate şi încep să se confrunte cu această
patologie de graniţă, interdisciplinară. Dar ei nu reprezintă singurul grup-ţintă
al congresului, care are multe de oferit şi medicilor specialişti din diferite
specialităţi, chiar şi celor cu mai multă experienţă. Şi medicii de familie
sunt interesaţi de această patologie de graniţă. Sunt sesiuni care pleacă de la
partea cea mai simplă a lucrurilor, pe înţelesul tuturor, şi merg la lucruri
ceva mai avansate în aşa fel încât fiecare să-şi găsească ce are nevoie în
cadrul congresului. De aceea ne-am şi extins la patru săli, cu sesiuni în
paralel, astfel că fiecare poate să-şi aleagă locul în care se simte mai puţin
pregătit sau vrea să afle informaţii suplimentare despre patologia respectivă.
– E puţin surprinzător că un congres de
asemenea dimensiuni nu are nicio taxă de participare. De ce aţi ales ca accesul
să fie liber?
– În viziunea conducerii universităţii,
educaţia pe care universitatea o pune la dispoziţia medicilor trebuie să fie
gratuită. Este rolul nostru de a învăţa medicii şi de a face educaţie în masă
la nivelul medicilor şi colegilor noştri. De fapt, acest proces nu este
unidirecţional: şi noi învăţăm, la rândul nostru, de la cei care participă la
acest congres. Fiecare sesiune are dedicată o parte de cel puţin 10–15 minute
de discuţii. Şi fiecare sesiune, care constă în patru conferinţe, are doi
moderatori, care au tocmai rolul de a iniţia discuţii între lectori şi public,
de a stimula sala să pună întrebări, să îşi spună experienţa personală, de a
comenta asupra conferinţelor respective. Aceasta este educaţia modernă pe care
noi o promovăm.
Medicină
bazată pe dovezi
– Mi-a atras atenţia din program cursul
dedicat medicinii bazate pe dovezi.
– Într-o sală, pe toată durata
congresului, se vor desfăşura proiecte educaţionale. Le-am găsit locul în
cadrul congresului fiindcă atingeau tocmai această sferă interdisciplinară.
Unul dintre cursuri este legat de medicina bazată pe dovezi, care nici măcar nu
mai este suficient să spunem că e interdisciplinară. Medicina bazată pe dovezi şi
cum trebuie să gândeşti un articol în momentul în care îl citeşti sau în
momentul în care vrei să scrii, sau cum trebuie să analizezi tot ceea ce este
publicat la ora actuală în medicină, care înseamnă zeci de mii de articole pe
zi, formează deja o ştiinţă separată. Şi atunci încercăm să oferim medicilor
instrumentele prin care să ştie mai bine cum să citească articolele, să
găsească în ele ce e mai important, informaţia care să le dirijeze practica
medicală şi, totodată, cum să scrie un articol în momentul în care încep să se
dezvolte şi în această direcţie, a cercetării ştiinţifice. Acesta este rolul
cursului şi de aceea îl integrăm pentru o jumătate de zi, trei sesiuni de o oră
şi jumătate, în cadrul congresului.
– Este suficient de bine cunoscut şi de
asimilat conceptul medicinii bazate pe dovezi în România în acest moment?
– Încă nu. Totuşi, s-a dezvoltat
foarte mult în ultimul timp, iar societăţile profesionale au început să
organizeze tipul acesta de sesiuni pe care le-am integrat şi noi în cadrul
congresului. Dar e loc de mult mai mult. Şi faptul că am invitat să vorbească
la congres oameni cu experienţă în ceea ce numim citirea critică a studiilor clinice
şi interpretarea critică a studiilor clinice sperăm să ne ajute să contribuim
la înţelegerea acestui concept. Oamenii cu experienţă vor explica lucruri de
tipul: uite, când citeşti un articol ştiinţific şi, de exemplu, te uiţi la
analiza de subgrupuri, să ştii ce înseamnă o analiză de subgrupuri şi să ştii
că acolo până la urmă nu e un răspuns definitiv din punct de vedere ştiinţific şi
e doar o ipoteză care poate să se nască din acea analiză de subgrupuri. Sau, în
momentul în care ţi se prezintă rezultatele şi ţi se dă reducerea de risc
relativ, această modalitate de prezentare a rezultatelor, chiar dacă poate
facilita obţinerea de rezultate pozitive într-un anumit studiu, are multe
limite şi nu e suficient să se prezinte doar această reducere de risc relativ,
e nevoie şi de alţi parametri pe care să-i găseşti în articolul respectiv ca să
fie de calitate. Astfel de lucruri vom discuta, în ideea de a învăţa un doctor
obişnuit care citeşte un articol ce trebuie să extragă de-acolo şi în ce mod
informaţia poate să-i ghideze sau să îi modifice practica clinică curentă.
– O parte din sesiuni includ şi
prezentări de cazuri clinice discutate de experţi. Aţi simţit nevoia de a da un
caracter mai aplicat congresului faţă de ediţia anterioară?
– Exact. Aceste sesiuni fac parte
dintr-un proiect cu finanţare europeană, a cărui idee a fost să facă o
întrepătrundere mai bună între partea teoretică şi partea practică. Prin
urmare, vor fi conferinţe teoretice, puneri la punct pe un anumit subiect,
urmate de cazuri ilustrative comentate atât de experţi, cât şi de către audienţă.
Şi sesiunea de cazuri clinice, şi sesiunea de medicină bazată pe dovezi sunt
noutăţi în cadrul programului din acest an, care, crescând practic de două ori
în amploare, ne-a permis această dezvoltare spre o mai mare aplicabilitate.
.jpg)
