Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Impactul gripei pandemice în judeţul Suceava

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN vineri, 22 ianuarie 2010

Interviu cu dl dr. Valerian Morariu, şeful Serviciului pentru Supravegherea şi Controlul Bolilor Transmisibile din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Suceava (...)

    – Cum a evoluat gripa pandemică în judeţul Suceava?
    – Cazuri de gripă nouă am avut încă de la sfârşitul lunii iulie, până prin octombrie numai de import. La sfârşitul lui octombrie am avut prima confirmare de transmitere locală, 14 cazuri într-o şcoală. Noi am respectat indicaţiile, definiţiile de caz. Şi au început să apară confirmările. Multe. Dinamica arată vârful de până acum în lunile noiembrie şi decembrie. Până la jumătatea lui ianuarie aveam 183 de cazuri confirmate, din 417 recoltări. Metodologia a fost diferită: până la începutul lui decembrie, recoltările se făceau având în vedere contacţii, colectivităţile iar, după 5 decembrie, numai la persoanele cu factori majori de risc, metodologia fiind schimbată pentru că nu mai făcea faţă Institutul „Cantacuzino“, s-a încercat o raţionalizare a recoltărilor. De altfel, şi rezultatele le-am primit la intervale variabile, de la 24 de ore la 4–5 zile.
    – Aţi observat particularităţi locale?
    – Ca particularităţi ale evoluţiei epidemiei în zona Sucevei, numeroase cazuri au avut contacţi dincolo de graniţă, în Ucraina. Într-o primă fază, toate cazurile care se prezentau ca gripă, la Boli infecţioase, la Suceava sau la Rădăuţi, cu istoric de contact cu persoane din Ucraina, aveau un tablou simptomatic mult mai sever decât cazurile autohtone sau cele provenite din Vest.
    – Care ar fi explicaţia?
    – E o constatare. Din câte ştiu, când a fost vârful de morbiditate şi mortalitate în Ucraina, au fost vizitaţi de către reprezentanţi ai CDC (SUA), care au spus
că este vorba de acelaşi virus A/H1N1, fără modificări la nivelul genomului... Pentru explicaţie nu merg pe idei fanteziste, precum aceea a accentuării patogenităţii virusului prin pasaj interuman, caracteristică enterovirusurilor... Mai degrabă terenul, legat de o deficienţă în imunizare. Probabil că acoperirea în timp, referindu-mă la vaccinarea antigripală, a fost mai redusă.
    – De altfel, au fost comunicate oarece efecte pozitive ale vaccinărilor anterioare, cu forme mai uşoare...
    – Noi primim periodic materiale de la Institutul „Cantacuzino“, buletinul „BASIC“, şi într-un număr era un articol despre imunitatea încrucişată. Un argument pentru imunitatea încrucişată este faptul că, la nivelul judeţului Suceava, nu avem cazuri grave, cu evoluţie severă sau decese, la persoane peste 60 de ani. Persoanele în vârstă au trecut prin mai multe episoade epidemice cu A/H1N1, iar multe dintre ele s-au şi vaccinat.
    – Câte decese aţi înregistrat?
    – Cu virus pandemic – 11 confirmate. Au mai fost încă două decese cu tablou de gripă. La unul din cazuri, am avut confirmare din exsudatul faringian, dar nu şi din fragmentul de pulmon trimis la „Cantacuzino“... Sunt criterii stricte, trebuie respectate.
    – Din noiembrie a început campania de vaccinare împotriva gripe pandemice. Primii vizaţi au fost medicii, personalul medico-sanitar. Ce răspuns aţi avut?
    – Iniţial pozitiv la 55–60% din personalul medical din Spitalul Judeţean Suceava. În celelalte spitale din judeţ – refuz de 80–90%. Ulterior, dat fiind că au fost secţii întregi care au refuzat – chiar secţii care tratează copii! – le-am cerut să semneze, să-şi asume răspunderea, că nu se vaccinează. În două-trei săptămâni am ajuns pe la 80 spre 90% din Spitalul Judeţean – procent de vaccinare. Dar începuseră deja să moară, în ATI, pacienţi. Cred că ne apropiem de 100% acum [14 ianuarie], urmare a „sindromului“ Tecuceanu. Mai mult, numeroase cadre medicale au solicitat vaccinul şi pentru familiile lor. Ce a apărut în presă ulterior s-a văzut şi în solicitările de la centrul de vaccinare înfiinţat în Spital: iniţial 300 de cereri pe zi, apoi o scădere bruscă la 90 şi apoi 30... Evoluţia este dependentă, probabil, de ceea ce apare „pe sticlă“. Ar mai putea fi şi o altă explicaţie: 20.000 de doze au fost distribuite la medicii de familie. Poate că oamenii nu au mai vrut să se calce pe picioare aici în spital, vaccinarea făcându-se în ambulatoriul de diabet, aglomerat şi aşa...
    – Mi-aţi spus de acoperirea vaccinală din Spitalul Judeţean. Care este situaţia în celelalte unităţi sanitare din judeţ?
    – Acolo aveam între 40 şi 60%, înainte de „fenomenul“ Tecuceanu.
    – Care a fost răspunsul populaţiei din judeţ, la campania de vaccinare?
    – Redus, până la nivelul zilei de luni, 11 ianuarie. E clar că nu a fost o implicare marcată a medicilor de familie. Era şi acea „libertate de opinie“, deşi le-am comunicat: „opinia voastră, când sunteţi în cabinet, trebuie să fie una profesională!“. Ei consideră că pot comunica orice, oricând, oricui. Au fost nevoiţi să vină marţi toţi, făceau coadă aici, la DSP, să ridice vaccinul: îi presa populaţia. S-a tot transmis „mergeţi la medicul de familie să vă vaccinaţi“. De-asta a şi „dispărut“ cantitatea suplimentară, de 20.000 de doze, pe care o aveam.
    – Medicii de familie s-au vaccinat?
    – Nu toţi, cel mult 50%, unii sunt mai mult decât reticenţi. Este opţiunea lor.
    – Aţi încercat să găsiţi o explicaţie?
    – Mulţi invocau articole de pe internet, denigratoare la adresa vaccinului.
    – Dar ei realizează că vaccinul despre care se vorbeşte pe internet este, de multe ori, altul, într-o condiţionare diferită decât cel preparat la Institutul „Cantacuzino“?
    – Nu are importanţă asta! Are formula clasică, de zeci de ani, verificată la fiecare tranşă de vaccin sezonier, nu are nicio problemă... Dar am avut un episod de discuţie aprinsă şi pe tema vaccinării anti-HPV. La fel, cu articole de pe internet.
    – Sigur, în cazul vaccinării anti-HPV, „problema“ este că beneficiile se vor vedea abia peste 20 de ani, în vreme ce reacţiile adverse, cât de mici, apar acum...
    – Vaccinul antigripal are avantajul că efectele benefice se vor vedea cam într-o lună. În privinţa vaccinării anti-HPV, au fost două mari neajunsuri în România, cel puţin în zonaSucevei. Implicarea Bisericii Ortodoxe, prin pliante puse în cutiile poştale şi predici în biserică împotriva vaccinării. Apoi, vaccinarea anti-HPV s-a pornit fără a i se spune populaţiei ce este cu cancerul în România, cât de tare şi unde loveşte. În plus, nu există screening pentru cancerul de col uterin. Screeningul, în Finlanda, a început să funcţioneze optim după şapte ani de la implementare. La noi nu cred că ar fi nevoie de atât... Iar în ce priveşte programul naţional de screening, acum suntem la faza în care am comunicat lista de furnizori de servicii – Obstetrică, Anatomie patologică, Medicină de familie –, totul e transmis şi... gata! Nu ştim cum e cu finanţarea, aşteptăm. Revenind la gripă, vaccinarea a prins un pic avânt şi pentru că nu am înregistrat nici un fel de reacţii adverse. Sunt convins că dacă apărea vreo reacţie adversă, oricare în afară de durerea la locul injecţiei, se anunţa şi pe postul local şi pe cele naţionale. Am avut o creştere de 7.000 de imunizări în a doua săptămână din ianuarie. Deocamdată nu am mai recomandat să se aducă doze suplimentare de vaccin, întrucât am primit un lot iniţial de 29.500 de doze, apoi alte 20.000. La DSP, mai avem 1.000, pentru centrul din Spitalul Judeţean. Din aproape 50.000 de doze, doar 17.000 au fost raportate ca utilizate, deci avem aproape 35.000 de doze în judeţ... În funcţie de evoluţia vaccinărilor, vom decide dacă mai aducem sau nu vaccin.
    – Următorul pas, în planurile Ministerului Sănătăţii, este vaccinarea copiilor de 6–16 ani. Ce răspuns anticipaţi, în judeţ?
    – Sunt sceptic. Nu din cauza reacţiilor adverse, ci a „fenomenului“ declanşat de vaccinarea anti-HPV: acordul părinţilor. Trebuie legiferată responsabilitatea individului sau a tutorelui faţă de colectivitate. Mi s-ar părea util ca, atunci când un copil se înscrie într-o colectivitate, părinţii să ştie precis ce vaccinări vor fi efectuate şi să-şi exprime acordul.
    – Şi acceptul vaccinării ar putea condiţiona accesul în colectivitate?
    – E greu, dreptul la educaţie nu poate fi blocat de refuzul imunizării... Făcând o verificare în licee, asupra modului în care s-a cerut consimţământul informat pentru vaccinarea anti-HPV – şi cred că acelaşi fenomen se va repeta şi la vaccinarea antigripală – am găsit o hârtie, de la un ONG, care invoca articole din Convenţia Drepturilor Copilului şi din Legea drepturilor pacienţilor, că orice act medical se face numai cu acordul părinţilor. Această hârtie a circulat pe linia inspectoratelor şcolare... Afirmaţii cum că „nu este necesar acordul părinţilor“ aruncă problema în curtea DSP.
    – Ce rezolvări vedeţi? Este nevoie de implicarea responsabilă a presei?
    – Presa generală nu a respectat acel principiu, „primum non nocere“, în ceea ce priveşte educarea populaţiei pentru sănătate. Dacă presa va vrea să revină asupra celor spuse până acum, va avea mult de muncit ca să convingă populaţia că, de fapt, e bine să se vaccineze... Dar mai e un fenomen, întâlnit în licee: copiii noştri îşi iau informaţiile de pe internet şi pot refuza vaccinarea, chiar dacă părinţii sunt de acord cu ea. Este clar, însă, că diseminarea informaţiilor prin mass-media este cea mai eficientă. Ar trebui să se adopte o strategie de comunicare în special prin televiziunile cu priză la public. Apoi, ne lovim de rea-voinţă când se interpretează unele elemente, precum compoziţia vaccinurilor. Tiomersalul. Nimeni nu spune despre ce formă de condiţionare a mercurului dă intoxicaţii şi care este rolul lui. Aluminiul – la fel.
    – Rolul specialiştilor, al medicilor, este să demonteze aceste supoziţii, să comunice mai bine...
    – Da, şi aici ajungem şi la medicii de familie. Dar, în condiţiile în care medicul de familie este plătit per capita şi nu per servicii, nu mai are disponibilitatea necesară să explice pe larg pacienţilor. S-a tot spus că trebuie plătită munca şi nu lista. În fine, revenind la vaccinare, dacă vor fi mediatizate posibile reacţii adverse la adult, mă îndoiesc de succesul campaniei de vaccinare a copiilor.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.