Dr. Antigona Baicu şi soţul ei împart de
peste 30 de ani bucuriile şi obstacolele în practica medicinii de familie. Sunt
bucureşteni, au făcut stagiatura împreună în Constanţa, apoi au practicat într-un
sat lângă Ostrov timp de opt ani. De 24 de ani lucrează împreună la dispensarul
din Costineşti. Astăzi, fiecare se ocupă de jumătate din pacienţii din
localitate. Au cabinetul şi locuinţa în acelaşi bloc, ceea ce face ca, de multe
ori, activitatea să se prelungească mult după orele de program.
– Ce probleme întâmpinaţi
în activitatea profesională?
– Cred
că aceleaşi pe care le întâmpină orice medic de familie. Finanţarea este aşa
cum este, probleme cu casa de asigurări sunt destule. Avem asiguraţi care, deşi
plătesc asigurare, se trezesc la un moment dat că sunt excluşi de pe listă sau
devin neasiguraţi. Până îi introducem din nou durează, pacienţii sunt nemulţumiţi
şi li se pare că noi suntem de vină, deşi nu avem acces la baza de date. Noi
n-avem niciun interes să scoatem un pacient de pe lista noastră, e logic, dar
oamenii nu înţeleg asta.
– Cum v-aţi
adaptat la automatizarea sistemului?
– Ne
descurcăm, noi am intrat în sistemul ăsta de la început de tot. Atunci când avem
cu adevărat probleme, colaborăm cu casa, se remediază în limita timpului şi a
posibilităţilor din partea fiecăruia. Suntem la zi cu toate hârtiile. Noi
suntem de modă mai veche, mai conştiincioşi. Şi ne ajutăm unul pe altul: eu
sunt mai mult cu hârţoagele, soţul meu cu internetul se descurcă foarte bine.
– Foarte
bine, da. Deşi spun mulţi că nu e bine să ai partenerul de viaţă de aceeaşi
profesie, la noi n-au fost niciodată probleme deosebite. Avem şi norocul că
avem pacienţi foarte disciplinaţi, care merg la specialist când îi trimitem, când
patologia o cere, merg să îşi facă analizele, pentru că, până la urmă, nu există
om perfect sănătos, ci insuficient investigat. Am reuşit să aducem şi un
laborator din Mangalia, care face analize o dată pe săptămână. Avem aproape
Policlinica din Eforie şi suntem în legătură permanentă cu medicii specialişti
de-acolo pentru problemele care ne depăşesc competenţele.
– Aveţi
proiecte comune cu medicii specialişti din zonă? De pildă, pe partea de prevenţie?
– Deocamdată
nu. Am senzaţia că suntem prea ocupaţi toţi şi prevenţie putem să facem mult
mai puţin decât ar trebui, deşi cu asta ar trebui să ne ocupăm în principal.
Dar este un delir birocratic, nu mai este doar birocraţie. Şi ne ocupă extrem
de mult timp, inutil după mine. Dacă tot avem dosar electronic, nu înţeleg de
ce încă trebuie să scriem atât. Să trecem atâtea amănunte în registrul de
consultaţii. De exemplu, nu înţeleg de ce trebuie să trec eu codul numeric
personal şi vârsta, când îl am deja în fişă şi pe calculator. Sunt lucruri care
mă depăşesc ca putere de înţelegere. Timp irosit. Pe urmă, nu se fac
trimiterile între medicii specialişti electronic, se fac tot pe hârtiile
clasice de trimitere în mai multe exemplare.
–
Pentru prevenţie cât timp mai rămâne?
– Pentru
prevenţie rămân două-trei minute la fiecare întâlnire cu pacientul, în care îl
sfătuiesc să îşi facă investigaţii, să meargă la un specialist, să ţină un
anumit regim de alimentaţie. Îmi fac timp, pentru că mă ajută şi pe mine în
activitate, să nu ajungă pacienţii la mine în stare foarte gravă, când nu mai
pot face altceva decât să chem ambulanţa. Duc muncă de lămurire cu ei şi pe cei
mai mulţi am reuşit să îi determin să îşi vadă de sănătate. La unii insist mai
mult, la alţii mai puţin, dar trebuie să ne străduim, nu?
– Ce
arme are la dispoziţie un medic în comunicarea cu pacientul?
– Eu
sunt foarte calmă, să ştiţi. Deşi sunt de fel o fire colerică, mi-am impus, cu
pacienţii, să fiu foarte calmă şi le transmit o anumită siguranţă. Sunt întotdeauna
cu zâmbetul pe buze, în momentul în care intru în cabinet uit de toate
problemele personale şi îmi văd numai de pacienţi. Le transmit o anumită
siguranţă, au încredere în mine. Am făcut meseria asta cu pasiune de când mă ştiu,
nu mi-am dorit decât să devin medic, nu ştiu ce-aş fi putut să fac altceva.
– Mergeţi împreună
cu soţul la conferinţe şi congrese?
– Da,
întotdeauna. Mergem împreună şi la conferinţele de medicină de familie, dar şi
la cele de cardiologie, chiar dacă anumite acţiuni ne depăşesc pe noi ca şi
competenţă, totuşi e bine să fim informaţi. Ne informăm şi de pe internet,
citim şi „Viaţa medicală“ din scoarţă în scoarţă, de ani de zile. Citim şi Ars medici, dar şi celelalte articole, şi
informaţiile juridice şi de cultură, toate sunt interesante.