Pandemia de COVID-19 pare a fi departe de a se termina sau măcar domoli. La jumătatea lunii august, ECDC atrăgea atenţia asupra creșterii numărului de infectări în mai multe ţări, printre care și Olanda.

Am discutat cu prof. dr. Aura Timen, directorul Centrului Naţional de Coordonare a Controlului Bolilor Transmisibile din această ţară, despre situaţia actuală și despre felul în care autorităţile olandeze încearcă să limiteze răspândirea SARS-CoV-2.

Prof. dr. Aura Timen este absolventă a Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca și a Vrije Universiteit (VU) Amsterdam. Este specialist în sănătate publică și combaterea bolilor infecţioase și deţinătoare a unui doctorat obţinut la Facultatea de Medicină din Nijmegen.

Ne-a explicat că, în contextul epidemiologic actual, Institutul monitorizează și raportează situaţia epidemică, coordonează măsurile de combatere a epidemiei de către serviciile de sănătate publică și face cercetări știinţifice pentru a elucida aspecte legate de transmiterea infecţiei.

De asemenea, informează și consiliază autorităţile în ceea ce privește măsurile de combatere în diferite stadii ale epidemiei. Comunicările
publice se fac o dată pe săptămână, pe baza unui raport epidemiologic
comprehensiv, sau ad-hoc, dacă este o situaţie urgentă.

Însă, în fiecare zi situaţia epidemiologică este prezentată pe baza unor indicatori prestabiliţi, în așa-numitul COVID dashboard, care poate fi consultat online.

Cum aţi ajuns să profesaţi în Olanda și chiar să conduceţi Centrul Naţional de Coordonare a Controlului Bolilor Transmisibile (CNCBT) din cadrul Institutului Naţional pentru Sănătate Publică și a Mediului din Olanda (RIVM)?

M-am stabilit în Olanda în urma căsătoriei acum 28 de ani. Pe atunci nu se recunoșteau diplomele de medic în mod automat și a trebuit să refac o mare parte din facultate. Acolo am obţinut pentru a doua oară diploma de medic, în 1995 – prima dată fiind în 1991, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca.

Am ales să lucrez în combaterea bolilor infecţioase și am profesat întâi la un Centru Municipal de Sănătate Publică. Încă din primii ani am fost fascinată de bolile emergente și marile crize și am făcut cercetări în acest domeniu. Experienţele cu epidemiile și crizele au fost motivele principale pentru care am ajuns să lucrez în acest centru, la început ca medic specialist, apoi, din 2011, în conducere.

Cum aţi caracteriza munca dvs. în cadrul RIVM?

În acest moment – de fapt, de la mijlocul lunii ianuarie încoace – este o perioadă foarte aglomerată. Nicio zi nu seamănă cu cealaltă, agendele și planificările sunt irelevante, pentru că trebuie tot timpul să „răspundem” la problemele zilei sau ale orei în relaţie cu pandemia de COVID-19. În mod normal, lucrez patru zile în acest centru și o zi la VU Amsterdam. Îmi place foarte mult să alternez munca cu studenţii și doctoranzii cu practica de zi cu zi la nivel naţional și cu proiecte internaţionale.

În ce proiecte internaţionale sunteţi implicată?

Sunt implicată în multe proiecte legate, de exemplu, de riscul introducerii agenţilor patogeni prin transportul aerian, maritim sau prin punctele de frontieră (Healthy Gateways), de implementarea regulamentelor OMT (International Health Regulations) sau vaccinarea persoanelor în vârstă (VITAL). Acestea sunt doar câteva exemple.

O situaţie epidemiologică gravă

Cum se desfășoară o zi din activitatea dvs. în contextul epidemiologic actual?

Pe hârtie ziua începe la ora 9.00 cu ceea ce noi numim „kickoff”, un fel de raport de gardă. Discutăm cazuri care au fost semnalate în noaptea trecută atât în diferitele regiuni ale Olandei, cât și la nivel internaţional, de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) sau alte ţări din Europa și lume, de exemplu.

Urmărim dezvoltarea epidemiei la noi în relaţie cu indicatorii și semnalele locale și regionale. Apoi urmează, de obicei, comisii pe diferite subiecte legate de COVID-19, ședinţe online prin Skype sau Webex. După aceea îndrum doctoranzii în diferite proiecte, contribui la lucrări știinţifice.

Timp pentru reflecţie nu prea am. O mare parte a zilei sunt ocupată cu presa și prezentarea actualităţilor. Ziua se încheie seara (râde) cu așa-numita ședinţă de „wrap-up”, în care se prezintă cazurile și problemele de peste zi.

Din cauza măsurilor pentru prevenirea răspândirii SARS-CoV-2, accesul în institut este limitat, fiind posibil pentru cei care au o poziţie esenţială în combaterea pandemiei. Cam jumătate dintre colegii mei lucrează de acasă. Pe unii nu i-am văzut de 4-5 luni.

Care au fost cele mai dificile momente întâmpinate de la izbucnirea pandemiei?

Cred că cea mai dificilă perioadă a fost la sfârșitul lui februarie și în luna martie, când ne-am luptat cu o situaţie epidemiologică foarte gravă: într-o perioadă foarte scurtă am avut un aflux masiv de cazuri de COVID-19, ca urmare a infectării cetăţenilor în timpul vacanţei de iarnă, în zone de schi din sudul Europei.

Aceștia, la rândul lor, au provocat infectări în familii, spitale, în centrele pentru vârstnici, în restaurante și alte locuri unde virusul s-a transmis ușor. Spitalele din sudul ţării au fost suprasolicitate de cazuri grave, accesul la terapia intensivă devenind pe zi ce trecea mai problematic. Au fost perioade de mare îngrijorare.

Restricţiile sociale, ignorate de o parte dintre tineri

Care sunt principalele probleme cu care vă confruntaţi în prezent în contextul pandemiei?

Marea majoritate a locuitorilor respectă măsurile de prevenire a infecţiei cu SARS-CoV-2 – distanţa de 1,5 m faţă de alte persoane, testarea în momentul în care apar simptome respiratorii, izolarea la domiciliu a cazurilor care nu necesită spitalizare și carantinarea la domiciliu a persoanelor care au fost în contact cu cazurile pozitive, însă generaţiile mai tinere au un comportament, ca să zic așa, „relaxat”, adică fără respectarea restricţiilor sociale.

De la mijlocul lunii iulie, cazurile de COVID-19 s-au înmulţit semnificativ în aceste grupuri și virusul circulă cu ușurinţă, dovadă fiind creșterea indicatorului R (n.r.: R0 – rata de reproducere a virusului) la 1,4 și dublarea numărului de cazuri  într-o săptămână.

La 11 august, RIVM raporta un trend ascendent al numărului de cazuri de COVID-19. Care credeţi că a fost motivul și cum arată
statisticile acum?

Unul dintre motive e cel explicat anterior, al doilea este reprezentat de turiștii olandezi care se întorc în ţară după o vacanţă în regiuni mai afectate, mai ales Spania, Franţa și Turcia. Săptămâna aceasta (n.r.: 24-30 august) am constatat pentru prima dată o scădere a cazurilor, indicatorul R coborând din nou înspre 1.

În timpul primului val de COVID-19 (martie-iunie), regiunile din sudul ţării au fost cele mai afectate. În provinciile din nord numărul cazurilor a fost limitat, regiunile din centrul ţării ocupând o poziţie intermediară.

Carnavalul și schiul, amplificatori ai infectărilor

Care au fost motivele care au dus la aceste diferenţe?

Ipotezele noastre sunt multiple. După cum spuneam anterior, vacanţa de iarnă (februarie) a adus un mare aflux de cazuri. Olanda nu are munţi și regiuni de schi, de aceea locuitorii merg în Italia, Austria și Franţa. Vacanţa este defazată, diferite regiuni având vacanţă în diferite săptămâni din februarie sau la începutul lui martie.

Anul acesta, vacanţa de schi a locuitorilor din regiunile sudice ale Olandei a coincis cu o perioadă de transmitere epidemică, atunci încă nedepistată, a virusului în nordul Italiei, urmată de Carnaval, care înseamnă 3-4 zile de contacte sociale intense.

Carnavalul a funcţionat ca factor amplificator al epidemiei. În regiunile din centrul și nordul Olandei nu se sărbătorește Carnavalul, deci transmiterea virusului a urmat o traiectorie mai lentă.

Ce măsuri de protecţie împotriva SARS-CoV-2 sunt în vigoare, în prezent, în Olanda?

Măsurile sunt în primul rând legate de respectarea distanţei de 1,5 m între persoane, atât afară, cât și în interior, igiena crescută, purtatul măștilor în transportul în comun. Restaurantele și terasele sunt deschise, cu plasare obligatorie la masă la 1,5 m distanţă între persoanele ce nu aparţin aceleiași familii.

Barurile de noapte și discotecile sunt închise. Este încurajată munca la domiciliu – doar persoanele care nu pot lucra de acasă și cele care ocupă funcţii vitale sunt primite la locul de muncă.

Testarea persoanelor cu simptome este foarte accesibilă, persoanele depistate pozitiv sunt izolate la domiciliu, persoanele cu care au fost în contact sunt depistate și plasate în carantină la domiciliu timp de 10 zile.

Nu sunt permise petrecerile la domiciliu cu mai mult de șase invitaţi, sunt restricţii în ceea ce privește numărul maxim de persoane ce pot participa la diferite evenimente, cum ar fi căsătoriile.

La sosirea pe aeroport, turiștii din regiunile afectate de COVID-19 pot să se testeze, dar trebuie să rămână în carantină la domiciliu timp de 10 zile, chiar dacă testul la întoarcere e negativ.

Proiecte-pilot pentru depistarea COVID-19

În ce situaţii trebuie internaţi pacienţii?

Internarea se face pe baza simptomatologiei. Un pacient cu
COVID-19 este internat atunci când e nevoie de tratament în spital, de exemplu când este vorba de pneumonie sau o deteriorare
semnificativă a stării clinice.

Care este atitudinea populaţiei faţă de măsurile de siguranţă?

Cam trei sferturi din populaţie este în favoarea măsurilor, ceea ce nu înseamnă și că le respectă în totalitate. Există un curent care le consideră prea lejere și pledează pentru intensificarea lor, tot așa cum există un curent care consideră că măsurile sunt prea drastice.

Cum este privit subiectul testării în masă a populaţiei pentru infecţia cu SARS-CoV-2?

În momentul de faţă, la noi testarea se face la persoanele care prezintă simptome specifice infecţiei cu noul coronavirus. Sunt trei proiecte-pilot în curs de desfășurare, în care se testează persoane asimptomatice la aeroport, în cadrul depistării printr-o aplicaţie mobilă și în cadrul anchetei epidemiologice.

În ce constau acestea?

La aeroportul din Amsterdam li se oferă testul călătorilor care se întorc dintr-o ţară cu incidenţă crescută a cazurilor de COVID-19, înainte de a intra în carantină la domiciliu. În două provincii din Olanda se testează în momentul de faţă utilizarea unei aplicaţii mobile pentru a identifica persoanele care au intrat în contact cu un pacient cu COVID-19.

Este vorba despre acele persoane care s-au aflat în contact cu acesta la o distanţă mai mică de 1,5 m, timp de minimum 15 minute. Odată identificate, acestora li se oferă posibilitatea să se testeze.

Lecţiile pandemiei în Ţara Lalelelor

Ce le-aţi recomanda autorităţilor române care se ocupă de gestionarea pandemiei de COVID-19?

Nu este rolul meu să fac recomandări, pot doar să reflectez asupra lecţiilor pe care le-am învăţat la noi. Relaxarea măsurilor în contextul vacanţei de vară și a sezonului turistic a dus la o creștere rapidă a cazurilor în doar câteva săptămâni.

Marea majoritate a cazurilor sunt reprezentate de tinerii și adulţii până în 40 de ani. Măsurile de urgenţă luate în august pentru a reduce „distanţa socială” încep să-și arate efectul.

Deci monitorizarea vitezei cu care incidenţa crește, monitorizarea efectului incidenţei crescute asupra pacienţilor care necesită spitalizare – mai ales la terapie intensivă –, monitorizarea situaţiei epidemice la nivelul centrelor pentru vârstnici sunt elemente esenţiale pe baza cărora s-au luat măsurile la noi.

În același timp, este important să știm în ce locuri se
produce transmiterea virusului cu mare ușurinţă.

Este oportună implementarea unor măsuri suplimentare de protecţie în sezonul rece, ţinând cont că, pe lângă pandemia de COVID-19, va izbucni și epidemia de gripă?

În următoarele luni, la noi sunt prevăzute vaccinarea împotriva gripei și a infecţiilor cu pneumococ pentru persoanele cu risc crescut și populaţia peste 60 de ani. Vaccinarea antigripală se face în fiecare an, cea împotriva infecţiei pneumococice o dată la cinci ani. De asemenea, vom sublinia importanţa vaccinării antigripale a personalului medical și sanitar.

Folosirea optimă a mijloacelor de protecţie individuală în spitale și alte domenii medicale va primi o atenţie deosebită. Totodată, este prevăzută intensificarea testărilor pentru COVID-19 pe baza estimărilor procentajului populaţiei care prezintă simptome respiratorii în lunile de iarnă.

Ţinta noastră este să creștem numărul de teste efectuate de la 30.000 de teste pe zi în luna august, la 70.000-100.000 pe zi în lunile de toamnă și iarnă.

În România au loc numeroase discuţii privind începerea școlilor. Care este părerea dvs. în acest sens?

După cum ziceam, la noi școlile și-au deschis porţile, în unele zone deja de la mijlocul lui august. Din fericire, nu ne-am confruntat cu o creștere semnificativă a cazurilor în școli, însă serviciile de sănătate publică monitorizează situaţia îndeaproape.

Decizia de a deschide școlile este în mod evident legată de situaţia epidemiologică locală și de măsurile ce se pot lua în școli pentru a asigura un climat sigur atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice.

Ce astfel de măsuri s-au implementat în școlile olandeze?

Se păstrează distanţa de 1,5 m, sunt intensificate măsurile igienice, iar în școli se acordă importanţă sistemelor de ventilare mecanică și aerisirii frecvente a claselor. În cazul în care un elev sau un profesor este diagnosticat cu COVID-19, Serviciul Municipal de Sănătate Publică este alertat direct, pentru a face ancheta epidemiologică și a lua măsurile
corespunzătoare.