Dr. Alexandru Herdea a creat un sistem informatic care poate înlocui fișa clasică de consultaţii. El este deja operaţional în cadrul Policlinicii Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.

Cum v-aţi ales specialitatea de ortopedie pediatrică?
Încă din facultate mi-a plăcut mult ortopedia. Iniţial am fost în stagiu la ortopedie de adulţi, am văzut ce presupune, apoi am fost curios cum este la ortopedie de copii. L-am întâlnit pe conf. dr. Alexandru Ulici, pe care l-am văzut ca un adevărat model, am venit în gărzi, mi-a plăcut mult atmosfera de lucru. E mult mai plăcut să lucrezi cu copiii, îţi oferă satisfacţii foarte mari, mai ales când știi că aceștia cresc pentru că tu i-ai făcut bine.
Cât de dificilă este colaborarea cu pacienţii de vârstă pediatrică?
Nu mi se pare deloc greu să interacţionez cu copii. Desigur, nu poţi avea o discuţie certă, așa cum ai cu un adult, trebuie să intri în lumea lor, să faci totul ca o joacă și totuși trebuie să rămâi serios în informaţiile furnizate de anamneză și examenul clinic.
Cum ajunge un rezident să opereze? Care este curricula unui rezident într-o specialitate chirurgicală?
Specialitatea chirurgicală este formată din două părţi, o parte clinică (în policlinică) și una chirurgicală (în sala de operaţii). Cum ajunge un medic să opereze? În primul rând, există echipe de lucru formate din medicul primar și medicul rezident. În al doilea rând, pentru fiecare procedură chirurgicală există o curbă de învăţare. Nu poţi să iei pe cineva fără experienţă și să îi pui bisturiul în mână. Curba de învăţare este stabilită de protocoale, în care este prevăzut la câte intervenţii chirurgicale trebuie să asiste un chirurg pentru a putea fi iniţial mâna a doua, apoi mâna întâi supervizat, pentru ca mai apoi să poată opera singur.
Care sunt cele mai frecvente afecţiuni pe care le întâlniţi?
Șansa unui copil de a face fractură este de 50%, iar cei care au făcut deja o fractură au un risc mai mare de a repeta evenimentul. Într-o gară se prezintă, în medie, cam 250 de pacienţi. Acum, de când cu acest sistem informatic, ne este mult mai ușor să contorizăm aceste cazuri.
Ce presupune acest sistem informatic?
MediWeb ajută la gestionarea pacienţilor și înlocuiește fișa clasică de consultaţie. Pacientul se înscrie la consolă, alege unde vrea să meargă, la chirurgie sau ortopedie, apoi așteaptă să fie strigat în sală, urmărind un monitor deasupra cabinetelor. Medicul din cabinet deschide fișa digitală a pacientului și are acces la întreg istoricul său și la radiografii. După finalizarea consultaţiei, medicul poate trimite pacientul la sala de pansamente/ghips sau la radiologie, acesta fiind trecut automat pe lista de așteptare a cabinetelor respective. La finalul consultaţiei, în cadrul sistemului se poate programa consultaţia următoare; se scriu recomandările pentru acasă – multe dintre acestea sunt predefinite și necesită doar bifare; se poate elibera adeverinţă medicală –, toate acestea digital –, iar la final se imprimă pe hârtie.
De unde a pornit această idee?
Totul a început în aprilie 2017 după o gardă grea. Înainte de implementarea acestui sistem, înghesuiala începea la intrarea în policlinică, câteodată nici nu vedeai de mulţimea de oameni care era ba la ușa de la radiologie, ba la ortopedie. La ușa de la cabinet, la un medic așteptau câteva tipuri de pacienţi: cei noi, aceia care veneau la control, din urgenţe, cei întorși de la sala de ghips/radiologie/pansamente. Nimeni nu știa când trebuia să intre. Când se auzea din cabinet „următorul” se crea haos, ordinea se stabilea arhaic și la un moment dat se certau. Nu de puţine ori se ajungea și la îmbrânceli. Nu era o situaţie plăcută, în loc să am rolul meu de medic eram și mediator de conflicte, și registrator, și cel care se ocupa cu trierea pacienţilor. Trimiterile către radiologie erau făcute pe „faimosul” bilet, care reprezenta o bucăţică de foaie reciclată. Pe de altă parte, deși consemnam totul pe reţetă, de multe ori aceasta era uitată acasă, iar noi trebuia să reluăm povestea la fiecare reevaluare. Practic, am transformat niște legi nescrise într-un cod.
Acest sistem informatic se regăsește și în alte spitale din București sau din ţară?
Acest program se află doar în Spitalul „Grigore Alexandrescu”. Există multe cereri și pentru alte spitale, dar, din păcate, a trebuit să le refuz. Nu poţi să asiguri de unul singur mentenanţa atâtor spitale. Ne-am propus să ne dezvoltăm pentru noi.
Credeţi că actualul sistem ar putea fi îmbunătăţit? Cum?
Marele avantaj este că, fiind acolo, înţelegem tot ceea ce se întâmplă, astfel încât putem face circuitul aplicabil în practică. În momentul în care sesizez o disfuncţionalitate, o pot upgrada. Momentan există doar o versiune beta, în care medicul care își programează pacienţi în sistem este anunţat dacă a depășit numărul. Am pus cam 20 de pacienţi pe sesiunea de consultaţii, care durează în jur de două ore, cam cinci minute de pacient, idealul fiind de 15 minute. În patologia ortopedică există și probleme cronice. Vrem să implementăm un sistem de programare online sau printr-o aplicaţie, prin care pacienţii să își poată alege medicul și data consultului. Credem că aceasta va fluidiza fluxul de pacienţi.