Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Magia „gratuității“

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU luni, 29 august 2016

    Dr. Adina Nechita și-a propus încă din primii ani de facultate să facă oftalmologie, iar la absolvire putea să aleagă orice specialitate. A început rezidențiatul la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași, în anul 2000. A fugit însă de-acolo după un an. Spune că au speriat-o aproape la fel de tare sistemul de nepotisme, șobolanii din toalete și numărul mare de rezidenți de care trebuia să se ocupe un singur îndrumător. Și-a terminat pregătirea la Spitalul Militar din București și, aproape imediat după, s-a angajat la Spitalul Providența din Iași. Cincisprezece ani mai târziu, simte că aici poate opera, așa cum a învățat de la profesorii ei din Capitală, și are condițiile necesare pentru a-și îngriji cu demnitate pacienții. Și-ar dori doar ca pacienții să ajungă mai devreme la oftalmolog.

 

 

   Cu ce probleme vă confruntați, ca medic într-un spital din Iași?
    – Poate în ultima vreme mai puțin, dar, până acum doi-trei ani, cel puțin la copii, aveam foarte multe cazuri care ajungeau prea târziu la medic: strabisme, vicii de refracție necorectate la timp... Dacă un copil nu este trimis la doctor până la 5–6 ani, ulterior este prea târziu ca să mai fac ceva. Lipsește educația medicală, iar atitudinea medicilor de familie face ca părinții să îl aducă prea târziu la medic. Și prea multe metode de rezolvare nu avem. În ultimii doi ani, din fericire, prezentarea la medic este mai promptă, ceea ce, mai ales la copii, este foarte important.

 

   Nu există programe de screening?
    – Programul nostru de screening este să dăm un anunț: „Vă dăm gratis ceva“. Altfel, omul nu înțelege. Deși, în baza unui bilet de trimitere, oricum ar fi gratuită consultația.

 

Dar trebuie să dea cineva biletul de trimitere.
Da, e foarte „greu“ de mers la medicul de familie. De câțiva ani, Mitropolia, de care ține Spitalul Providența, face anual niște campanii cu sintagme de tip „pachet promoțional“. Aiurea, e, de fapt, același lucru de care ai beneficia cu bilet de trimitere. Numai că „vă ofer ceva gratis“ are, în populația generală, efectul unui cuvânt magic. Dacă spunem „primim cu bilet de trimitere“, nu se întâmplă la fel. Or, dacă spui pachet promoțional cu consultație gratuită!... Reclama e sufletul consultațiilor. Educația generală este cu totul scăzută și a scăzut în ultimii ani.

 

   Inclusiv în rândul medicilor?
   – Aici e problema: pacienții aceștia ajung la niște medici de familie care preferă întâi să rezolve pe loc ce pot ei rezolva, iar pe urmă, când dau de greu: „Hai, du-te și la oftalmolog“. Vă spuneam că a apărut totuși o schimbare, pacienții au început să se revolte, să își ceară drepturile. Acum doi ani, o persoană era să își piardă ochiul fiindcă n-a fost trimisă la timp. De-atunci, li s-a făcut frică și primesc pacienți, nu mai am aer – chiar dacă n-au nimic și tot vin. Ceea ce e foarte bine, dar nu ar trebui să fie nevoie să dai cu parul în cap ca să se prezinte pacientul. Dacă omul are o vârstă înaintată sau, din contră, e un pacient de vârstă preșcolară, trebuie să meargă la consultație la oftalmologie. Chiar înainte de a intra în școală sau la grădiniță, să facă de rutină un consult. Iar la ceilalți, dacă se vede o problemă, să nu încerce medicul de familie să rezove el, că nu are cum, nu știe. La orice boală, dacă nu se fac lucrurile la timp... Medicul nu e Dumnezeu, încearcă să rezolve ce se poate.

 

   Sunt și afecțiuni la care screeningul ar trebui făcut la naștere.
    – Da, de exemplu, pentru retinopatia prematurității, la Maternitatea „Cuza Vodă“, doctorul Narcis Berlea face screening la toți nou-născuții. El singur și-a achiziționat instrumentele, inclusiv un laser special pentru copii, care rezolvă problema la naștere. Așa că toți copiii sunt văzuți, rezolvați. Și monitorizați apoi – ori la noi, ori la Spitalul „Sf. Spiridon“. În schimb, nu există un program de screening. La cealaltă maternitate, „Elena Doamna“, nu face nimeni screening. Dacă sesisează mama sau medicul de familie că nu vede copilul, aduce apoi copilul la medic. La „Cuza Vodă“ se întâmplă fiindcă așa au vrut managerul și medicul respectiv. Nu sunt programe dirijate la nivel național. Iar în București e același lucru. Ar trebui să existe programe pe retinopatia prematurității, cataractă congenitală, glaucom congenital. Sunt foarte multe probleme la care noi ne întâlnim deja cu cazul depășit. Dacă îl vedem la o lună, două, deja e orb copilul.

 

   La polul opus, la vârstnici cum este?
   – În 80% din cazuri, vin din proprie inițiativă, pe foarte puțini îi trimite medicul de familie. Cel puțin de când cu restricțiile impuse de casa de asigurări, vizavi de numărul de bilete de trimitere. Se roagă bietul pacient în genunchi pentru un bilet de trimitere. Dar, dacă trebuie să aleagă între cardiologie și oftalmologie, de exemplu, vor alege cardiologie. Și medicul de familie, și pacientul. Pentru că vârstnicul spune: „E, nu mai citesc eu acum, nu mă mai uit la televizor“. Sau fiindcă se teme că va trebui să dea bani la medic, amână orice drum la specialist. La noi încă există mentalitatea de șpagă: pacientul știe că trebuie să dea, medicul știe că trebuie să primească.

 

    – Și ce soluții sunt?
    – Ține de educația medicală și cred că o vină are și medicul de familie. Pentru că, dacă medicul ar trimite: „du-te acolo că nu îți cere nimeni nicio șpagă, îl reclami dacă îți cere“, altfel ar sta lucrurile. Și este un cerc vicios, pentru că, dacă nimeni nu ar da, și medicii ăștia s-ar comporta ca lumea. Nu există pădure fără uscături. Cu un mic efort, s-ar putea dezbăra acest obicei. Importantă este creșterea calității profesionale. Faptul că medicul din sistemul de stat lucrează și în privat este prima greșeală după mine. Dacă tu la stat ai o sută la ușă și le spui: „mi s-a terminat programul, n-am timp să te văd, vino la cabinetul meu privat“, atunci ce să se întâmple? E mai mult decât aberant. În Germania, în Franța, pe unde am mai fost, nu există așa ceva. Lucrezi ori la stat, ori în privat. Ba, mai mult decât atât, în Essen, de exemplu, profesorul avea un nepot la medicină, tocmai termina rezidențiatul. La repartizare era obligatoriu să fie la cel puțin două landuri distanță! Ca să se evite orice problemă sau acuză de nepotism. La noi nu se ține cont de lucrurile astea. Ți-e permis să lucrezi în șapte locuri. Cum să lucrezi în șapte locuri? Scade calitatea profesională, scade calitatea morală, îți scad toate standardele. Dacă eu am cabinet privat, cum să mă intereseze să atrag fonduri pentru clinica de la stat? Vă povesteam de clinica Spitalului „Sf. Spiridon“. Încă sunt wc-uri turcești, ruginite, murdare, ca pe vremea rezidențiatului meu. Probabil că acum nu mai sunt și șobolani, dar oricum e ceva inadmisibil. Și în multe locuri e așa: profesorul trăiește pe picior de miliardar, dar clinica o ținem cu toaletele murdare. Omul sfințește locul. Dacă omul ar fi interesat ca în clinica aia să fie ca lumea, n-ar mai avea ce căuta în privat. Au trecut atâția ani de la Revoluție, dar noi încă ne temem. Hai să tăiem o dată mâța în două. Toți se tem: „dacă zic ceva de ăla, o să îmi facă ceva la nu știu ce examen“ sau „o să mă mai întâlnesc cu el nu știu unde“. Foarte puțini oameni sunt de calitate și au înțeles lucrurile astea. Cred că clinica din Spitalul Militar Central din București este singura pe care am găsit-o relativ corectă în acest sens. Sunt oameni care nu țin nu știu câte posturi blocate pe vecie, pentru toate neamurile. Dar sunt foarte puține locuri în care să mai funcționeze dreptatea pe această linie.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.