Newsflash
Interviuri

Medicina de urgență, un domeniu dificil, dar cu satisfacții pe măsură

Medicina de urgență, un domeniu dificil, dar cu satisfacții pe măsură

Dr. Gabriel Avram, medic rezident în anul II în cadrul Spitalului Clinic de Urgență București, specialitatea medicină de urgență, ne spune care sunt provocările zilnice al unui medic urgentist, cum este resimțită trecerea de la facultate la rezidențiat, dar și ce satisfacții au medicii aflați în „prima linie” atunci când vine vorba de salvarea unei vieți.

Dr. Gabriel AvramMedicina de urgență este considerată una dintre cele mai solicitante ramuri ale medicinei. Ce v-a inspirat să alegeți această specializare?

Este, într-adevăr, o ramură a medicinei foarte solicitantă, atât fizic, cât mai ales psihic. Au fost mai mulți factori care m-au determinat să aleg medicina de urgență. Au contribuit foarte mult primele contacte cu o cameră de gardă, în perioada studenției, când am avut ocazia să iau „pulsul” acestei specialități, să realizez ce determinare și curaj au cei din „prima linie” și cât de important este medicul urgentist în ecuația salvării unei vieți. A contat foarte mult și faptul că mereu mi-a plăcut viața intensă, iar în medicina de urgență nu duc lipsă deloc de ea.

Cum ați simțit trecerea de la perioada facultății la cea a rezidențiatului, ținând cont că vorbim de o specialitate extrem de dinamică și de practică?

Trebuie să recunosc că primele luni de rezidențiat au fost foarte dificile, dar cu timpul m-am adaptat. Pregătirea teoretică nu se oprește în rezidențiat, din contră, se intensifică. Există în schimb un sentiment de mândrie că ești absolvent și că, în sfârșit, faci ceea ce îți place și ai un impact pozitiv, uneori mai mic, alteori mai mare, asupra unor oameni.

Această specialitate are un mod distinct de alcătuire a programului de lucru și a curriculei de rezidențiat?

Fiecare specialitate are particularitățile ei legate de programul de lucru și de curricula de rezidențiat. Medicina de urgență presupune cunoștințe din toate ramurile chirurgicale și nonchirurgicale, de aceea pe parcursul celor cinci ani de pregătire avem stagii diverse. Trecem prin anestezie și terapie intensivă adulți și copii, chirurgie, ginecologie, ortopedie, chirurgie plastică, neonatologie, cardiologie, pediatrie și altele. Toate au un rol important în formarea medicului urgentist și le consider necesare pentru buna gestionare a oricărui pacient care ajunge într-o cameră de gardă.

Fiecare zi este o nouă provocare

Cum descrieți o zi la camera de gardă? Care este cea mai dificilă parte?

Fiecare zi aduce ceva nou, ne surprinde, nu există cuvântul „rutină” în medicina de urgență. Cea mai dificilă parte este legată de pacienții care sunt imprevizibili, care, în ciuda eforturilor supraomenești, nu evoluează așa cum ți-ai dori. Cred că cel mai greu pentru orice medic este să ajungă în fața aparținătorilor și să le spună cele mai grele cuvinte: „Am făcut tot ce am putut”. Oricât de puternic psihic ai fi, este imposibil să nu te afecteze anumite cazuri. Asta consider că este cea mai grea parte din medicina de urgență. Nu oboseala, nu stresul, nu afluxul mare de pacienți, ci faptul că nu îi poți salva pe toți.

Cum faceți față stresului la care sunteți supus în prezent, la începutul carierei, și cum credeți că se va modifica perspectiva în viitor, după mulți ani de practică?

 

Asta consider că este cea mai grea parte din medicina de urgență, faptul că nu îi poți salva pe toți. Este o specialitate extraordinară, care are extrem de multe de oferit.

Mărturisesc că primele luni de rezidențiat, chiar primul an, au fost dificile, adaptarea și trecerea de la student la rezident nu sunt ușoare. Stresul există indiferent de gradul profesional, rezident, specialist sau medic primar. Depinde de fiecare ce mecanisme de coping dezvoltă pe parcursul anilor. Odată cu acumularea experienței, nivelul de stres se reduce, dar în continuare fiecare caz trebuie tratat cu maximă seriozitate.

Cum evaluați modul de pregătire teoretică și practică în rezidențiat? Considerați că i-ar putea fi aduse îmbunătățiri?

Având în vedere că medicina de urgență presupune o pregătire intensă, curricula de rezidențiat acoperă foarte bine cerințele necesare pentru a fi un medic competent, atât în spital, cât mai ales în partea de prespital, care este extrem de importantă. Pe lângă studiul individual, există pregătire teoretică ce cuprinde cursuri, prezentări de cazuri și protocoale adaptate conform noilor ghiduri internaționale. Pregătirea practică se face, ca în orice specialitate, la pacient, urmărind cât mai multe cazuri și executând anumite manevre, sub îndrumarea unui medic specialist sau primar. Îmbunătățiri au loc constant, însă depinde în primul rând de noi să fim exigenți cu noi înșine și ambițioși.

Care sunt perspectivele dv. după terminarea rezidențiatului?

Nu știu dacă, din fericire sau din păcate, un medic urgentist are multe opțiuni după terminarea rezidențiatului. Spun „din fericire” pentru că, spre deosebire de alte specialități, medicina de urgență este deficitară, atât în România, cât și în Europa, și îți poți găsi un loc de muncă relativ ușor. Spun „din păcate” pentru că, fiind puțini medici care termină rezidențiatul, se acumulează o presiune mare pe sistemul de urgență, care este nevoit să facă față numărului tot mai mare de pacienți. Încă nu m-am hotărât ce o să fac la finalul rezidențiatului, aștept să văd ce-mi rezervă viitorul. Recunosc că mi-aș dori să fac parte din rândul profesioniștilor care aduc un plus de valoare sistemului medical de urgență românesc.

Soluții pentru diminuarea exodului medicilor

Medicina de urgență este o specialitate cu deficit mare de personal medical. Cum priviți exodul medicilor și ce considerați că ar fi necesar pentru a diminua această problemă?

Sper ca exodul medicilor să se diminueze în următorii ani. Medicii trebuie încurajați să rămână în țară, prin investiții permanente în aparatură performantă, prin asigurarea medicamentelor necesare, prin salarizarea personalului medical proporțional cu munca depusă și așa mai departe. De asemenea, ar fi utilă creșterea nivelului de educație medicală în rândul populației, încă din clasele primare, pentru a asigura o profilaxie primară mai eficientă și pentru a scădea astfel numărul de pacienți.

Cât de mult este influențată viața personală de programul intens de lucru? Cum reușiți să vă împărțiți timpul între spital și activitățile cotidiene?

De multe ori este dificil. Am învățat sa apreciez timpul liber mult mai mult și să mă bucur de viața personală altfel decât o făceam în perioada studenției. Rezidențiatul te responsabilizează, trebuie să fii conștient că sunt anumite reguli și că anumite persoane se bazează pe tine să fii în spital când este nevoie. Nu este ușor, dar cu timpul te adaptezi și, făcând ceea ce îți place, totul vine de la sine, iar frustrările apar din ce în ce mai rar.

Oricine poate salva o viață 

Există programe speciale de acordare a primului ajutor în care sunteți implicat sau pe care ați dori ca publicul larg să le cunoască, pentru o mai bună gestionare a abordării urgențelor?

Există diverse programe de voluntariat și cursuri de prim ajutor. Aș aminti maratonul resuscitării, caravana care se plimbă prin țară și are rolul de a preda cursuri de prim ajutor oamenilor din orice domeniu. Există, de asemenea, multiple asociații care predau cursuri teoretice și practice, programe de voluntariat în unitatea de primiri urgențe și prespital, aplicația DSU etc. Încurajez toți studenții la medicină și oamenii de orice vârstă, indiferent de pregătirea profesională, să urmeze cursurile de suport vital de bază. Poți salva o viață oricând, cu ajutorul unor cunoștințe minime.

Ce sfaturi doriți să împărtășiți tinerilor studenți care ar putea alege specialitate de medicină de urgență?

Ar fi multe de spus. Așteptăm cât mai mulți colegi care au terminat universitatea de medicină să vină alături de noi în familia urgentiștilor. Este o specialitate extraordinară, care are extrem de multe de oferit, deși necesită în același timp multe sacrificii. Este nevoie de un strop de nebunie și de pasiune pentru a putea face această meserie. Viitorii colegi interesați de medicina de urgență trebuie să se gândească dacă vor cu adevărat să fie în prima linie de apărare. Este o specialitate grea, cu multe gărzi, dar satisfacțiile sunt pe măsură. Nu există o mulțumire mai mare decât resuscitarea cu succes a unui pacient. Vă așteptăm cu drag în familia UPU-SMURD pe cât mai mulți dintre voi!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe