Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Nu e timp pentru mai mult

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 14 august 2015

Dr. Corina-Noemi Dumitrescu este specialist în medicina de familie de cincisprezece ani și cea mai mare parte din carieră și-a petrecut-o îngrijind pacienți la țară. Nu neagă: specialitatea i-a dictat-o media de la concursul pentru rezidențiat, dar a fost, până la urmă, compromisul care i s-a potrivit cel mai bine. Medicina de familie te lasă să nu te specializezi prea mult, să rămâi mereu atent la ce se întâmplă în toate disciplinele și să înveți câte puțin din toate, pentru că niciodată nu știi de ce te vei lovi în cabinet. De un an lucrează în dispensarul din comuna Stoenești (județul Olt), iar perioada de adaptare a venit cu obstacole specifice.

 

 

 

     De ce ați venit la Stoenești?
     Lucram de șapte ani în altă comună, dar am avut un conflict cu primarul de-acolo. Voia neapărat să îmi dea asistenta afară – n-am aflat niciodată de ce, dar era pornit. N-am vrut să am probleme și m-am mutat. Doamna doctor de-aici, din Stoenești, voia să iasă la pensie și am preluat cabinetul ei. Într-un fel, am avut o șansă, am ajuns și mai aproape de oraș și sunt mult mai liniștită, mai ales că e un spațiu independent de primărie. Dincolo, cabinetul depindea de primărie și, refuzând să concediez asistenta, m-ar fi dat afară din spațiul respectiv, iar fără spațiu nu puteam încheia contract cu casa de sănătate. Mi-a forțat mâna. Aici, sunt singurul medic, am doar o asistentă și femeia de serviciu. Dar comuna e destul de mică: puțin peste două mii de locuitori.
     De ce probleme vă loviți cel mai adesea la cabinet?
     Relația cu pacienții e destul de bună. Și Casa a fost destul de înțelegătoare, au facilitat procesul când am încheiat contractul nou pentru cabinet. Nu cunosc încă destul de bine pacienții, pentru că a trecut abia un an, încet-încet îi descopăr. Norocul meu a fost cu asistenta, ea îi știa bine, pentru că lucrează de zece ani la cabinet. Avem mulți romi în comună, câteva sute. Cu ei avem probleme serioase, mai ales că nu vor să își vaccineze copiii.
     De ce nu vor?
     O să râdeți, ei spun că leșină. De fapt, pentru că se tem și plâng. E normal, dar părinții nu vor și nu vor. Sunt probabil speriați. Încet-încet, lucrăm și cu ei, sunt totuși femeile mai tinere care au început să se intereseze mai mult, să mai înțeleagă. Dar comunitatea este foarte închisă: nora ține cont de părerea soacrei, soacra ține cont de părerea socrului. Dacă el zice: „Nu vaccina copilul!“, nu îl vaccinează, oricât ai vrea tu și orice-ai spune. Nici n-ai cum să îi constrângi practic, că nici pe la școală nu prea se duc. Dacă le-ar fi trebuit o adeverință obligatorie la școală, era altceva, dar nici nu se duc. Vreo doi-trei ani îi țin în școală, apoi îi însoară sau le mărită. Se căsătoresc pe la 10–12 ani, la 14 deja au copii. Și bunica are cam 30 de ani.
     – Întâlniți des sarcini la adolescente?
     Da, suficient de des. În ultimul an au fost cinci-șase. Au născut, dar nu prea vin la controale, nici în timpul sarcinii nu se îngrijeau foarte serios. Când vin, le dau fier, tot ce trebuie, dar vin numai când le doare ceva, când au o problemă. Tot e bine că întotdeauna au născut la maternitate, nu acasă.
     Pentru astfel de cazuri presupun că ați avea nevoie de o echipă mai mare.
     Ar trebui, da. În comună există un asistent social. Acum, de două-trei luni, au făcut și un program dedicat sănătății romilor și în cadrul lui urmăresc și gravidele. E o echipă întreagă care merge pe teren, un program făcut de primărie și un ONG. Dar programul respectiv nu implică și cabinetul. Încerc să colaborez cu asistentul social: ne spune de cazuri, mergem la ei acasă, îi vedem, cam atât momentan. Nu au fost multe vizite în teren. Am avut de curând o familie cu mulți copii, am mers să vedem ce nevoi au. Au fost și cazuri când părinții beau și își neglijau copiii, dar asta e mai mult treaba asistentului social. El încearcă și să îi aducă spre medic, dar numai atunci când chiar sunt probleme de sănătate, când se simt rău.
     Ce credeți că ar trebui făcut pentru a crește accesul la serviciile de sănătate?
     Nu știu. Asistentul social zice că ar trebui să li se dea ceva: haine, alimente, cărți, caiete. Să vadă că sunt băgați în seamă. Să fie motivați. Dar nu știu dacă ar fi cea mai bună soluție. Eu cred că le-ar lua și ar merge mai departe. Nu prea poți să intri în comunitatea lor. Sunt închistați acolo. Chiar nu știu ce am putea să facem. Am mai mers la ei de câteva ori și, într-adevăr, când mergi acolo, ei spun că da, că fac, mai vaccinează un copil, te mai ascultă, dar apoi nu prea se schimbă obiceiurile. E adevărat că, fiind primul meu an aici, nu prea am reușit să ajung acolo. A fost mai complicat, până am cunoscut oamenii, dar poate de-acum înainte mă mai liniștesc și o să merg mai des.
     De ce v-ați orientat către medicina de familie?
     Probabil că de vină, la acel moment, a fost media. A fost un pic mai micuță. Am terminat la Timișoara, dar aici nu erau foarte multe locuri. Dar e o specialitate foarte interesantă, totuși, înveți în permanență. Sunt multe de făcut, dar trebuie și timp să le faci pe toate bine. Ai de-a face cu toate categoriile de pacienți, fel și fel de oameni de toate vârstele. E adevărat că birocrația e cam mare, s-a mai normalizat de câteva luni, că transmitem toate raportările online și nu mai avem așa multe hârtii. Dar, oricum, te obișnuiești. Și cu calculatorul a fost mai greu, că nu făcusem cursuri. E în permanență nevoie să te adaptezi: te obișnuiești cu ceva și-apoi trebuie neapărat să apară altceva nou.
     La conferințe și alte evenimente medicale ajungeți?
     Doar la cele organizate local ajung. Mai departe n-am ajuns, cel puțin în ultimul timp, am avut și niște probleme în familie. Cel mai des merg la Slatina și nu prea le consider conferințe. Nici la Craiova n-am mai ajuns de mult. Programul EMC al ziarului a fost, pentru mine, foarte util. Îmi plac mult articolele medicale, e foarte interesantă revista, am văzut și că de câteva luni ați schimbat aspectul și îmi place mult. O citesc din scoarță în scoarță, mai ales că sunt lucruri pe care le pot folosi în practică.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.