Interviu cu dr. Andrea Ammon, director
interimar ECDC
– Este rezistența la antibiotice cu adevărat o problemă în
Europa?
– Datele cele mai recente, precum și tendințele din ultimii
cinci-zece ani arată că rezistența la antibiotice este în creștere. Sunt și
povești de succes, care ne arată că lucrurile pot merge și altfel, dar acestea
sunt singulare. În ansamblu însă, rezistența la antibiotice este în creștere.
– Ce strategii dau rezultate în limitarea rezistenței la
antibiotice?
– Strategiile aplicate sunt, în ordine, de prevenire, apoi de
detectare precoce și, odată ce apar epidemii cu germeni rezistenți, intervin
strategiile de limitare a transmiterii. Pentru prevenție, sunt importante educația
și formarea, elaborarea de ghiduri și protocoale pentru astfel de situații. În
ce privește detectarea precoce, contează capacitatea laboratoarelor,
supravegherea – unele țări au inclus infecțiile cu bacterii rezistente la
antibiotice pe lista bolilor notificabile. În fine, pentru limitarea
transmiterii este din nou importantă pregătirea personalului, dar aici intervin
și măsurile de control al infecției, screeningul pacienților la internarea în
spital, izolarea lor atunci când este cazul.
Rezistență în creștere
– Care este rolul ECDC în acest context?
– Noi realizăm în fiecare an o imagine de ansamblu a situației
din Europa. În plus, desigur, sprijinim eforturile depuse de fiecare din țările
membre ale Uniunii Europene și oferim pachete informative, cu prilejul Zilei
europene de informare despre antibiotice, care pot fi adaptate la specificul
local. Să vă dau un exemplu punctual: pentru enterobacteriaceele producătoare
de carbapenemaze, avem un proiect în cadrul căruia lucrăm îndeaproape cu
statele membre pentru întărirea capacităților de diagnostic de laborator și de
asigurare a calității.
– Cât de bune sunt datele pe care le colectați?
– Datele sunt raportate de laboratoare către punctele naționale
de contact, cu care lucrăm și de la care primim raportările. Desigur, nu putem
prelucra și raporta decât datele pe care le primim. Poate că sunt și date care
nu ne parvin, dar plecăm de la premisa că datele care nu ajung la noi rămân la
același nivel în timp, astfel că putem compara datele pe care le primim, de la
un an la altul.
– Sunt însă și țări care nu raportează unele date. Chiar din
raportul ECDC de anul acesta lipsesc, la anumite statistici, unele țări. Cum
rezolvați această problemă?
– Discutăm cu statele membre, pentru a înțelege care sunt
explicațiile și, dacă putem, le ajutăm să îmbunătățească raportarea și
colectarea datelor.
Mici succese
– Cum ați descrie situația actuală din Europa?
– Vedem, în general, că rezistența bacteriană la antibiotice
este încă în creștere, dar am înregistrat și unele succese, cum ar fi în cazul
stafilococului auriu rezistent la meticilină, a cărui incidență a scăzut față
de anul trecut, ceea ce este încurajator. Pentru alte bacterii însă, s-au
înregistrat creșteri ale incidenței și ale rezistenței la antibiotice.
– Ce bacterii ridică problemele cele mai importante, în Europa?
– În special cele Gram-negative, precum Klebsiella sau E.
coli, unde rezistența la antibiotice este în creștere, inclusiv la
medicamentele de ultimă generație – carbapeneme. În astfel de situații, soluția
este să apelezi fie la combinații de antibiotice, fie să revii la antibiotice
mai vechi, precum colistina, însă și la acest antibiotic se înregistrează
rezistențe bacteriene înalte în unele țări.
Problemele din spitale
– Care sunt subiectele pe care vă veți concentra atenția în
perioada următoare?
– Tulpinile producătoare de carbapenemaze sunt o preocupare
importantă pentru noi, deoarece e vorba de medicamente de ultimă generație.
Acesta este și motivul pentru care am conceput un proiect special, prin care să
ne asigurăm că țările conștientizează riscul și prin care încercăm să reducem
fenomenul. Merită menționat aici că, în privința consumului de antibiotice la
medicul de familie, s-a înregistrat în general o scădere, ceea ce este foarte
bine, ne dorim o utilizare prudentă a antibioticelor. În spitale, în schimb,
consumul este în continuare în creștere, deci ne vom concentra eforturile, în
anii care vin, tocmai asupra acestui sector.
– Prin comparație cu CDC-ul american, credeți că ECDC are prea
puține puteri pentru a se lupta cu aceste probleme?
– Mandatul nostru este clar, acela de evaluare a riscului. Țările
sunt responsabile de efectuarea propriu-zisă a acțiunilor necesare. Le putem
sprijini, în acest sens, dar nu putem face treaba în locul lor. De fapt, în
aceeași poziție se găsește și CDC-ul american: autoritățile statale sunt
responsabile de aplicarea măsurilor.
– Însă pot interveni, cu mandat federal, în
anumite cazuri.
– Și noi putem ajuta atunci când țările membre ne cer ajutorul.
Dar trebuie să ni-l ceară, nu putem merge peste ele.
Prevenire vs. control
– Situația din Europa nu este aceeași, de la o țară la alta.
Sunt diferențe pe axa nord-sud și pe axa vest-est. Ar trebui cumva ca
eforturile să fie diferite sau toată lumea trebuie să facă același lucru și să
spere la ce e mai bun?
– Situația poate fi diferită, dar toată lumea trebuie să facă
același lucru. Cu toate acestea, unele țări sunt la faza de prevenire, în vreme
ce altele merg mai mult pe control. În această a doua situație, e clar că ai
mai multe cazuri decât atunci când ai doar cazuri sporadice și poți să te
concentrezi pe educație și pe pregătirea generală.
– ECDC promovează crearea de planuri naționale împotriva infecțiilor
nosocomiale? Sunt țări cu programe bine puse la punct, dar, în România de
pildă, managerii de spitale pot fi penalizați dacă înregistrează infecții
nosocomiale peste un anumit nivel, ceea ce duce la subraportare.
– Noi oferim acces online la un director cu diverse resurse, pe
care țările le pot accesa și de unde se pot inspira. Nu e nevoie să reinventeze
roata de fiecare dată.
– Problema este că situația asta se reflectă în statistici.
Unele țări raportează valori apropiate de realitate, în vreme ce țări ca
România raportează valori mult mai mici, prin subraportările de la nivelul
spitalelor.
– Ceea ce putem noi să facem este să
vizităm țările în care suntem invitați. Atunci, putem să studiem cu atenție
situația din țările respective și să oferim consultanță.
Cronologia evenimentelor-cheie în dezvoltarea rezistenței microbiene
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
.jpg)
