Newsflash
Interviuri

„Nu vreau să capitulez”

de Dan Dumitru MIHALACHE - feb. 5 2021
„Nu vreau  să capitulez”

De trei decenii, dr. Elena Bădescu lucrează ca medic de medicină generală, ulterior medicină de familie. O perioadă a lucrat și ca medic-director la Căminul de Bătrâni din Olteni.

De 30 de ani, dr. Elena Bădescu lucrează ca medic de medicină generală, ulterior medicină de familie. A lucrat aproximativ cinci ani ca medic-director la Căminul de Bătrâni din Olteni, unde „am prins drag de această meserie când eram copil”, mărturisește aceasta.

1ok

Din octombrie 1999 lucrează în cadrul Cabinetului medical din Olteni, de unde speră să se pensioneze și să predea locul „unui coleg mai tânăr”.

De ce aţi ales să deveniţi medic de familie? V-a inspirat cineva în această alegere?

Dintr-o mare pasiune; am avut un model de doctor care m-a inspirat: directorul Centrului de asistenţă și îngrijire – fostul Cămin de bătrâni Olteni. Mama mea a fost infirmieră acolo, iar eu, copil fiind, mergeam cu ea la serviciu. Îmi plăcea să fiu acolo.

Era o bolnavă pe nume Hermina care mă iubea foarte tare, din banii ei îmi cumpărase două păpuși de ceramică, eu neavând atunci nicio jucărie. Dar mama mea nu mă putea lua mereu la serviciu, mergeam doar în tura a doua, după amiază.

Doctoriţa mă primea să merg cu dânsa ca să văd cum le distribuia medicamente bolnavilor. Eram îndrăgostită de această meserie. Mi se părea că nu este nimic mai important pe lume decât ceea ce făcea dumneaei – îngrijea niște bătrâni și persoane cu handicap fără sprijin.

Dacă ar fi să vă întoarceţi în timp aţi mai alege această profesie?

Da, aș alege tot profesia aceasta, cu toate că azi mă confrunt cu multe alte probleme administrative, birocratice care-mi răpesc din timpul destinat pacienţilor. Ceea ce m-a determinat să fiu medic însă este mult mai important decât obstacolele prin care trecem noi, medicii.

„CA STAGIAR, AM FĂCUT DE TOATE”

Cum au fost primii ani din carieră?

Au fost grei. Am fost stagiar la Spitalul Colentina, alături de doamna doctor Munteanu, care a fost formatorul meu. Îi rămân recunoscătoare pentru tot ce știu să fac astăzi. Ca stagiar, am făcut de toate – și munca asistentului medical, și pe cea a infirmierei, a brancardierului, dar și a medicului stagiar. Eram peste tot, la toate cabinetele și laboratoarele din spital, însoţind pacientul. Așa am înţeles și învăţat tainele medicinei umane.

Ce vă motivează să mergeţi mai departe?

Mai departe merg pentru că pacienţii mei au nevoie de mine, nu-i pot părăsi acum, aici mi-e rostul. Dacă Dumnezeu m-a trimis să îndeplinesc această sarcină importantă, nu vreau să capitulez.

Dacă ar fi să alegeţi, ce aţi face diferit cu cariera dv.?

Dacă ar fi posibil, mi-aș face un cabinet particular, în care să muncesc cu drag, necondiţionată de mii de e-mailuri și sarcini birocratice. Să-mi fac doar meseria.

Cum îmbinaţi viaţa personală cu cea profesională? Care are prioritate?

Viaţa personală a rămas de mult timp pe locul doi. Nu prea am timp pentru mine, pentru familia mea. Aș fi dorit să am și timp liber să-mi pot crește nepoţica, să-mi permit măcar un concediu de odihnă de o săptămână pe an. Din păcate, în 30 de ani de activitate am avut doar șapte zile de concediu.

Amintiri frumoase, dar și decizii grele

Care sunt cele mai frumoase amintiri din carieră?

Am multe amintiri frumoase: de multe ori, în situaţii grele, fără prea multe posibilităţi, am salvat vieţi de copii și adulţi. Azi, când îi văd sănătoși și bucuroși în preajma mea, zic că a meritat sacrificiul, că mi-am îndeplinit misiunea de medic și de om.

Dar cele mai dificile decizii profesionale pe care a trebuit să le luaţi?

Atunci când am acceptat să fac medicina de familie. Am renunţat la București, la spital, unde aș fi putut să fac specializare pe cardiologie, visul meu cel mai frumos.

Cum vedeţi profesia de medic de familie astăzi și cum o percepeaţi când aţi început să profesaţi?

Azi văd o profesie dificilă, greu de realizat, trebuie să ţii seama de toţi factorii: uman, socio-economic. La începutul carierei mi-era teamă, viaţa omului trebuia luată în propriile mâini, iar eu nu aveam experienţă, aveam nevoie de iscusinţă, curaj, dăruire.

Ce aţi schimba la sistemul medical actual?

În sistemul medical românesc este nevoie de un restart, de construirea unei temelii rezistente, în care baza să fie medicina primară. Să li se acorde importanţa cuvenită atât medicului de familie, cât și pacientului, care să nu mai fie plimbat inutil după diverse documente.

Acolo sus, în fruntea Ministerului Sănătăţii, este nevoie de factori decizionali care să cunoască realitatea și din cabinetul medicului de familie, problemele cu care acesta se confruntă și mai ales să le asculte, să le ia în calcul și să găsească soluţii pertinente.

PERSONAL MEDICAL INSUFICIENT PENTRU VACCINARE

Aveţi mulţi pacienţi în lista dv.? Câţi dintre ei sunt eligibili pentru vaccinare și câţi și-au manifestat dorinţa de a se vaccina?

Am 2.600 de pacienţi pe listă. Cred că în jur de 50% sunt eligibili
pentru vaccinare. Până acum și-au manifestat dorinţa aproximativ 10%.

Vi s-au adresat și persoane neasigurate pentru a se vaccina?

Da, mi s-au adresat. Au pus întrebări referitoare la vaccinare, la reacţiile adverse... Pe mulţi i-am convins după ce le-am explicat, cât mai simplu, cum acţionează vac­cinul și ce beneficii are în detrimentul reacţiilor adverse.

Aţi început campania de vac­cinare?

Nu am început-o. Suntem într-un centru comunitar unde nu s-a pornit activitatea, mai sunt câţiva pași până demarăm.

Sunteţi și coordonatorul Centrului de vaccinare din localitate. Aţi găsit sprijin la autorităţi pentru asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru vaccinare?

La noi, doamna primar și echipa dumneaei au făcut tot posibilul pentru a înfiinţa un centru de vaccinare la parametri optimi – totul este curat, utilat cu mobilier nou, frigider nou, calculatoare, aparat de medicamente și trusa de urgenţă... Cred că va fi autorizat de DSP.

Aveţi suficient personal medical și auxiliar, condiţii optime de desfășurare a activităţii? De ce aţi mai avea nevoie?

Aici mai avem probleme. Nu găsesc personal medical care să se poată implica și să participe efectiv la vaccinare, fiecare dintre noi având program de cabinet de 7 ore plus program de gărzi în Centrele de permanenţă. Pentru personalul auxiliar nu-mi fac probleme, cred că se va rezolva de la primărie această situaţie.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe