Newsflash
Interviuri

O problemă de încredere?

de Alexandra NISTOROIU - dec. 5 2017
O problemă de încredere?
     Mai mult de 300 de pacienți români s-au tratat la spitalul vienez Wiener PrivatKlinik în primul semestru al acestui an. Românii reprezintă o cincime din pacienții străini tratați aici, ocupând a doua poziție, după ruși. Am vrut să aflăm, de la conducerea spitalului, care e motorul acestui turism medical.
     Walter Ebm este CEO și director al Wiener PrivatKlinik și șeful centrului de competență în aeromedicină al aceluiași spital privat, unde se realizează investigații specifice în domeniul aeronautic. Este specializat în medicină internă, cu supraspecializare în cardiologie și aeromedicină. Din 1999, este membru în consiliul director al Colegiului Medicilor din Austria.
     Robert Nikolaus Winkler este CEO și director WPK, de asemenea. A urmat mai multe cursuri de management spitalicesc și se află la conducerea WPK din 2001. Este membru al consiliului Asociației spitalelor private din Austria.

 

 

   Aproape 40% din pacienții spitalului pe care îl conduceți sunt din afara țării. De ce un procent așa de mare?
    Walter Ebm: Noi am investit foarte mult în posibilitățile de diagnostic. Avem singurul PET-CT din Austria dintr-un spital privat. Și un mare avantaj este că avem medici cu multă experiență, care lucrează și la spitalul universitar, la AKH, pentru că suntem și localizați în imediata apropiere a clinicii universitare.
   Legislația le permite?
    Robert Winkler: În Austria e permis ca profesorii angajați în clinicile universitare să lucreze și în spitalele private.
   Walter Ebm: Faci pur și simplu norma de 40 de ore în sistemul public și ceea ce faci în restul timpului e problema ta.
   Dar nu e un conflict de interese?
    Walter Ebm: Nu, nu este. Plata într-un spital public este cu mult mai mică decât într-un spital privat. Și majoritatea spitalelor publice nu își doresc să primească pacienți privați. Pentru că așa ar apărea un conflict, aici tratezi pacienții cu asigurări sociale de sănătate, aici pacienții cu asigurări private de sănătate, iar când îi amesteci apare riscul să fie perceput că le vei da pacienților cu asigurări private servicii medicale mai bune. De aceea e foarte important ca un spital privat, ca WPK, să îți ofere tot ce ai nevoie. Și să le ofere servicii mai bune celor care au plătit pentru asta. Să vă dau un exemplu: dacă un pacient ajunge la un spital public, nu poate alege, trebuie să accepte ce medic este de gardă. Și dacă e un medic tânăr, nu foarte experimentat, ghinionul tău. Pe de altă parte, dacă mergi la un spital privat, știi exact cine va fi acolo.
     Robert Winkler: În primul rând, alegi doctorul.
    Walter Ebm: Da, exact, alegi cine este medicul tău curant. Și alegi doar dintre medici foarte experimentați în domeniul lor. Majoritatea sunt profesori. Au o medie de 20–30 de ani de experiență. Fiica mea a studiat anesteziologie, dar, când a început, a venit la AKH să facă rezidențiatul, imediat după facultate – unde sunt pregătiți doar foarte teoretic, și, după două săptămâni, au pus-o să lucreze în blocul operator! Pe de altă parte, dacă vii la un spital privat, se ocupă de tine un profesor, care poate are în spate o experiență de 30–40 de ani.
     Robert Winkler: Un alt aspect important este că pacienții vor să meargă la un spital privat pentru că se simt mai comod acolo, au condiții de cazare mai bune. Și pot alege perioada în care vor să vină, nu doar medicul.
    Cei care își permit.
    Walter Ebm: Sigur. Este foarte importantă și istoria medicală a Vienei, există o tradiție medicală importantă în Austria, care face ca oamenii să aibă încredere în medicii de-aici. Am remarcat că în multe țări lipsește această încredere a pacienților în medici. Nu doar în România. Pacienții noștri vin la noi și pentru că au încrederea că nu vor fi supratratați, că nu vor fi tratați prost, că nu vor primi un tratament doar ca să câștige cineva bani de pe urma lor. Pentru că verificăm asta. Avem reglementări foarte stricte în ceea ce privește managementul calității.
    Puteți explica, mai specific, care sunt aceste mecanisme de control?
    Walter Ebm: De exemplu, un capitol extrem de important este managementul curățeniei, dezinfecției, igienei. Avem un board al igienei, compus din cinci oameni și condus de un medic. Ei controlează exact rezultatele pacienților: câte infecții de un anumit tip apar pe parcursul unui an, de pildă. Pe de altă parte, managementul calității înseamnă și să ne asigurăm că medicii respectă toate regulile, toate protocoalele stabilite la nivel de spital. Așa că urmărim cum pregătesc pacientul înainte de intervenție, cum îi explică pacientului, ce face internistul, cum procedează anestezistul înainte de operație, cum exact a vorbit chirurgul cu pacientul, cât timp a rămas pacientul în spital postoperator etc. Documentăm totul, fiecare aspect.
    Robert Winkler: Spitalul nostru a fost certificat ISO încă de-acum 15 ani. A fost unul dintre primele spitale private din Austria care a obținut certificarea ISO.
    Walter Ebm: Și există liste, criterii și reguli pentru fiecare aspect. Există o procedură pentru fiecare aspect, inclusiv spălatul pe mâini, și fiecare angajat trece, la angajare, prin acest proces de a învăța procedurile pe care trebuie să le implementeze. Când asistenta intră în salon, primul lucru pe care îl face e să își dezinfecteze mâinile. Când pleacă, la fel.
   Cum ați reușit să îi faceți pe medici și asistenții medicali să respecte aceste reguli? Din păcate, România are o mare problemă cu infecțiile nosocomiale.
    Walter Ebm: Există acest board pentru igienă, care are tocmai responsabilitatea ca toate procedurile să fie respectate. În departamentul asistenților, care este foarte mare, de ordinul sutelor, avem de asemenea șefi ai managementului calității pentru fiecare etaj/secție. Aceștia raportează către boardul de igienă dacă apare vreo neregulă. Există multe mecanisme de control folosite pentru a ne asigura că toată lumea respectă regulile.
    Robert Winkler:: Există un comitet științific, format din unii dintre cei mai experimentați medici, și ei sunt informați dacă cineva nu respectă una din regulile spitalului, iar comitetul științific poate să spună: „OK, tu nu mai ai voie să lucrezi cu noi, în acest spital”. Managerul, directorul medical și directorul de îngrijiri medicale se întâlnesc în fiecare luni dimineață și tot ce se întâmplă în spital trebuie să ne fie raportat nouă. Și apoi găsim soluțiile.
    – Ați dat sancțiuni celor care nu au respectat protocoalele privind igienizarea mâinilor?
    Walter Ebm: Da.
   Inclusiv i-ați concediat?
    Walter Ebm: Nu îi concediem propriu-zis, doar le spunem că nu mai dorim să lucreze cu noi, pentru că majoritatea medicilor nu sunt angajați ai spitalului, ci au doar contracte de colaborare. Nu e la fel ca la spitalele publice. Doctorii pot veni cu pacienții lor sau doar să lucreze în spitalul nostru, le punem la dispoziție toate resursele, dar nu sunt angajați.
   O bună parte din pacienții români pe care îi tratați aici vin pentru afecțiuni oncologice. Cum e implementat conceptul de „tumor board” la nivelul spitalului?
    Walter Ebm: Tumor board este foarte importantă pentru activitatea noastră. Practic, radiologul, oncologul, chirurgul, poate și alți specialiști stau împreună și discută câte un caz, apoi fac un plan pentru etapele următoare, pentru ca fiecare dintre ei să ia cea mai bună decizie. Managerul de caz este cel care aduce pacientul la tumor board.
   De ce este important să existe un manager de caz?
    Walter Ebm: Cred că devine din ce în ce mai important. În trecut, era câte un singur medic pentru fiecare pacient și el credea că le poate face pe toate. Dar timpurile s-au schimbat. Trebuie să lucrăm împreună. Cancerul nu e o simplă afecțiune. E așa de diferit de toate celelalte patologii. E foarte important să se consulte mai mulți oameni în procesul de luare a deciziilor.
    Robert Winkler: Înainte de orice intervenție, este important ca pacientul să fie consultat nu doar de chirurg, ci și de medicul de medicină internă. Și ca, împreună, aceștia să evalueze riscurile, căile de abordare etc. Și, la fel de important, să discute ce se va întâmpla postoperator. Pentru că, de obicei, chirurgii mai verifică pacienții două-trei zile, dar e bine ca ei să rămână sub supravegherea internistului.
    Walter Ebm: Managerul de caz este important și fiindcă majoritatea pacienților sunt în vârstă. Cancerul este o boală care afectează majoritar vârstnicii, care au mai multe comorbidități. Deci ai nevoie de un număr mai mare de medici cu diferite specialități.
   Când apar opinii diferite în tumor board, cum se rezolvă aceste conflicte?
    Walter Ebm: Acestea nu sunt conflicte. Ei schimbă informația de la unul la altul. Se influențează unul pe celălalt, dar radiologul nu îi spune oncologului ce tratament să facă. Doar își oferă părerea conform specialității lui, conform experienței lui. Apoi, chirurgul trebuie să știe de la radiolog tot ce a indicat imagistica.
    –Oferiți tratamente personalizate în cancer, o direcție care e promițătoare, dar nu tocmai ieftină.
   Walter Ebm: Da, noi oferim pacienților cele mai noi terapii în cancer. Momentan, este extrem de costisitor să faci asta, dar este și foarte eficient. O afecțiune cum este melanomul care în trecut era o implacabilă sentință la moarte, astăzi poate fi chiar vindecat. Apoi, cancerul mamar. Una din zece femei face cancer mamar la un moment dat în viață. În zilele noastre este o boală cronică, pe care o poți trata foarte bine, față de acum un deceniu. Și în acest caz e foarte important ca mai multe discipline să lucreze împreună. Cu cât diagnostichezi mai devreme cancerul mamar, cu atât cresc șansele pacientei. După ce apare tumora, poate oferi mai întâi chimioterapie, micșorezi tumora, apoi operația, chimioterapie, radioterapie. Toate aceste lucruri trebuie decise după ce specialiștii discută între ei. Avem foarte mulți pacienți oncologici din România. Pe lista afecțiunilor pentru care românii vin la WPK, cancerul e în vârf.
    –De ce?
    Robert Winkler: Pentru că nu se simt în siguranță în țară sau poate pentru că trebuie să aștepte prea mult. Pentru că unele terapii nu sunt disponibile în România.
    Walter Ebm: Eu cred că e o problemă de încredere. Pacienții n-au încredere că vor primi cel mai bun tratament acasă. Și nu cred că e vorba doar de faptul că sunt disponibile anumite terapii în Austria, care în România nu sunt disponibile – precum imunoterapia, medicina personalizată sau nu sunt disponibile unele dintre testele genetice, moleculare, dar e vorba și de experiența pe care specialiștii noștri o au deja în folosirea acelor terapii.
    – Cât de scumpe sunt testele genetice necesare pentru tratamentul personalizat?
   Robert Winkler: Între șase sute și trei mii de euro. În medie, în jur de două mii de euro. Pentru diagnostic. Dar tratamentul este foarte scump, de asemenea. Și nu sunt decontate pacientului aceste costuri. Nici în Austria, cu asigurarea publică de sănătate.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe