Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Oftalmologia şi celelalte specialităţi

Viața Medicală
Dumitru ŞERBAN vineri, 29 iunie 2012

La Iaşi s-a desfăşurat a 48-a ediţie a Reuniunii anuale a oftalmologilor, prilej pentru dl Dumitru Şerban de a-i intervieva pe dna conf. dr. Camelia Margareta Bogdănici şi pe dl prof. dr. Dorin Chiseliţă despre obiectivele şi concluziile ştiinţifice ale acestei manifestări.

 

La sfârşitul lunii trecute, la Iaşi, s-a desfăşurat  Reuniunea anuală a oftalmologilor – ediţia XLVIII. Organizatorii evenimentului au fost Clinica I oftalmologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon“ Iaşi, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi, Societatea Română de Oftalmologie, Fundaţia Oftalmologică „Diapreg“, Societatea de Medici şi Naturalişti şi Asociaţia „Societatea Română de Glaucom“. Temele congresului au fost: Erori şi dificultăţi în diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor oftalmologice şi Progrese în diagnosticul şi tratamentul bolilor oftalmologice.
Imediat după încheierea evenimentului, am stat de vorbă cu organizatorii reuniunii ieşene dedicate oftalmologiei. Redăm, în cele ce urmează, câteva din obiectivele reuniunii, precum şi concluziile ştiinţifice.

Un domeniu în evoluţie rapidă

Interviu cu dna conf. dr. Camelia Margareta Bogdănici, directorul medical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon“ Iaşi

     Ne puteţi face o scurtă retrospectivă a ediţiei a 48-a a Reuniunii anuale a oftalmologilor?
     – Evenimentul s-a numit iniţial Reuniunea anuală a oftalmologilor din Moldova şi a început cu 47 de ani în urmă, la Piatra Neamţ, cu doar patru Conf. dr. Camelia Margareta Bogdănicidoctori. Astăzi avem peste 400 de participanţi şi se numeşteReuniunea anuală a oftalmologilor cu participare internaţională şi este cea mai veche manifestare medicală de profil din ţară. În România, anual, sunt organizate două manifestări oftalmologice importante – aceasta de la Iaşi şi una la Sinaia, Congresul Naţional al Oftalmologilor. Iaşiul are particularitatea că întotdeauna aduce noutăţi.
     Ce a adus nou anul acesta?
     – Noutatea este tema – erori şi dificultăţi în diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor oftalmologice. Practic, oftalmologii au prezentat cazuri în care au avut dificultăţi atât în diagnostic, cât şi în timpul operaţiei sau postoperator. După cum s-a putut constata, am şi numit acest lucru „Coşmaruri în oftalmologie“ şi, practic, atât medicii tineri, cât şi colegii mai în vârstă au de învăţat din aceste erori.
     O atenţie deosebită, în cadrul reuniunii, a fost acordată şi asistentelor medicale…
   – Da este adevărat, este al doilea an în care dedicăm o secţiune şi asistentelor medicale. Acestea sunt, fără doar şi poate, parte integrantă din echipa de oftalmologi. Tema abordată a fost îngrijirea copilului cu afecţiuni oftalmologice, dar am avut şi o secţiune în care s-au prezentat urgenţe medicale – atitudini terapeutice, deoarece asistenta medicală este prima prezentă într-un salon, cu pacientul, şi totodată prima care intervine.
     Am putut constata faptul că, pe parcursul reuniunii, s-au prezentat lucrări ştiinţifice dedicate celor mai întâlnite boli oftalmologice – cataracta şi glaucomul…
     – Tema congresului a fost: „Progrese în diagnosticul şi tratamentul bolilor oftalmologice“, dar, întotdeauna, ca teme secundare am avut glaucomul şi cataracta. Pentru fiecare dintre acestea au fost secţiuni separate, în care s-au abordat foarte multe lucruri noi. Concret, au fost lucruri abordate în cursurile postuniversitare cu medicii oftalmologi.
     Cataracta şi pierderea parţială sau totală a vederii?
     – Un lucru îmbucurător în ultima perioadă este că pacienţii cu cataractă vin mult mai repede la medicul oftalmolog decât înainte. În străinătate era şi un obicei să se spună „cataracta românească“, pentru că pacientul venea în momentul când pupila era complet albă. În acest moment, în ţara noastră, se practică metoda cea mai modernă – facoemulsificare. Aşadar, se corectează lipsa cristalinului (afachia) cu implant de cristalin de ultimă generaţie. La fel cum se operează în marile clinici din Europa, se operează şi în România. Practic, pacientul vine cu vederea extrem de slabă şi pleacă văzând foarte bine şi chiar putând conduce maşina.
     Sunt incidente postoperatorii în cazul intervenţiilor amintite?
    – În cazul cataractei sunt probleme foarte mici, cum este cataracta reziduală. După un an sau doi de la operaţie, apare opacifierea capsulei posterioare. De asemenea, în anumite cazuri, pot fi şi probleme mai grave, care ţin, uneori, de lipsa de igienă a pacientului. În alte cazuri, dacă pacientul nu respectă recomandările medicului în privinţa igienei, va prezenta ulterior o infecţie sau chiar o inflamaţie severă.
     Recent, la Iaşi, s-a desfăşurat a XVI-a ediţie a Zilelor Facultăţii de Medicină Dentară. În cadrul acestui eveniment aţi prezentat lucrarea: Patologia oftalmologică cu implicaţii în medicina dentară. Ne puteţi oferi câteva detalii despre aceasta?
     – Atunci când vorbim de afecţiunile oftalmologice, vorbim de întreg organismul. La evenimentul amintit de dumneavoastră, am prezentat un lucru deosebit şi anume am vorbit despre un tip de proteză specială, care se face dintr-un dinte premolar şi care poate fi implantată la ochi când vederea este foarte slabă sau pierdută, datorită faptului că este o cornee foarte albă. O altă temă s-a referit la ochiul uscat, în care o intervenţie se face împreună cu chirurgul oro-maxilo-facial. Practic, se ia un canal de excreţie al unei glande salivare şi se duce spre ochi cu scopul de a-l umezi. Ceea ce am prezentat la Zilele Facultăţii de Medicină Dentară a fost o surpriză şi pentru medicii stomatologi. Am demonstrat faptul că ochiul nu este singur în organism.
     Cum a evoluat oftalmologia în ultimii ani?
    – Atunci când mi-am început cariera, se opera cataracta printr-o intervenţie intracapsulară. Nu existau implanturi de cristalin şi nici aceste tehnici moderne despre care am amintit. De asemenea, cu ani în urmă, nu exista microscopul operator, pe care îl utilizăm în prezent. Bineînţeles că nu existau medicamentele care se administrează astăzi pacienţilor şi tipurile de intervenţii destul de avansate, pe care le facem astăzi. Pe de altă parte, în oftalmologie, ce spui astăzi este posibil ca peste o lună să nu mai fie valabil. Concret, oftalmologia este o specialitate medicală cu o evoluţie extraordinară.

Cu gândul la ediţia jubiliară

Interviu cu dl prof. dr. Dorin Chiseliţă, şeful Clinicii I Oftalmologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon“ Iaşi

     – În esenţă, această reuniune are o temă principală – Progrese în diagnosticul şi tratamentul bolilor oftalmologice – care include toata gama de patologie oftalmologică, dar în fiecare an încercăm să aducem un subiect nou. Cel mai important anul acesta a fost: Erori şi dificultăţi în diagnosticul şi tratamentul bolilor oftalmologice. Dacă titlul sună suficient de diplomatic, în fond noi am discutat despre lucruri mult mai clare, „Coşmarurile şi greşelile mele“. Altfel spus, oftalmologi cu experienţă şi-au mărturisit dificultăţile, limitele, propriile erori făcute în diverse situaţii şi este adevărat că nu în cazuri uşoare. Această mărturisire are două conotaţii: dorinţa de sinceritate în faţa propriilor colegi şi dorinţa de a învăţa unii de la alţii. Probabil că acesta este mesajul cel mai important, să învăţăm din greşelile noastre şi ale colegilor. Cred că acesta a fost simpozionul deProf. dr. Dorin Chiseliţă cea mai înaltă intensitate, pentru că s-au discutat cazuri extrem de grele, la limita între a vedea şi a nu vedea, cazuri cu nuanţe medico-legale, deci întreg cortegiul bolilor extrem de grele care induce insomnie oftalmologului şi generează moartea mai rapidă a oftalmochirurgului… Cea de-a doua parte înglobează progrese, succese în diagnosticul bolilor oftalmologice, în general. Iaşiul este asimilat cu subiecte legate de cataractă, de glaucom, de retină. Cred că, în general, după patruzeci şi opt de ani, căpătăm şi noi o anume experienţă, încercăm să surprindem colegii prin teme noi, neuitând să menţinem teme consistente, an de an, de genul: „Controverse în oftalmologie“ sau „Progrese în diagnosticul şi tratamentul bolilor oftalmologice“.
     În cadrul evenimentului, o secţiune a fost dedicată asistenţilor/asistentelor medicale…
     – Da, este o tendinţă curentă în organizarea manifestărilor ştiinţifice să existe o parte dedicată asistentelor medicale de specialitate, care se bucură de audienţă, încercăm să căutăm subiecte care să le fie foarte utile din punct de vedere practic. Acum acordăm calităţii acestor simpozioane aceeaşi importanţă pentru că, din punctul meu de vedere, un asistent medical foarte bun face mult mai multe lucruri bune decât un doctor prost. Deci, din propria-mi perspectivă, asistentul medical din oftalmologie este un colaborator foarte serios, un partener care participă în mod egal la îngrijirea şi la bunul mers al pacienţilor.
     Din perspectivă ştiinţifică, cu siguranţă, sunt multe plusuri ale acestei manifestări. Numiţi câteva.
     – Din punct de vedere strict ştiinţific, lucrul cel mai important este că audienţa a venit în contact cu noi tehnici chirurgicale, noi tehnici de diagnostic, chiar cu elemente de originalitate în ceea ce priveşte tehnicile în cazurile speciale de chirurgie a cataractei. Un câştig al acestei reuniuni este faptul că acordăm timp suficient discuţiilor pe marginea fiecărui subiect, lucru care nu se mai întâmplă în străinătate la marile congrese. Se pare că discuţiile de la sfârşitul fiecărui tronson de subiecte reprezintă cumva sarea şi piperul, sunt nişte discuţii care ies puţin din rigoarea ştiinţifică, academică, au umor, spirit contradictoriu, dar şi substanţă ştiinţifică, şi atunci lumea participă şi este plăcut impresionată. Speranţa mea este că vom continua tradiţia acestei reuniuni. Sigur că sunt probleme legate de tendinţe. Una dintre tendinţele actuale şi în oftalmologie, după cum în toată medicina, este supraspecializarea. Aceasta face ca la nivelul fiecărei societăţi naţionale de oftalmologie să apară asociaţii sau alte societăţi pe profil: unii care se ocupă de chirurgia cataractei, alţii care se ocupă cu chirurgia glaucomului, alţii de retină ş.a.m.d. Probabil că această tendinţă va direcţiona medicii spre zonele specifice interesului propriu, dar sper că aceste manifestări ştiinţifice cu caracter general vor supravieţui. În contextul acesta, am o datorie morală, atâta vreme cât funcţionez ca şef al acestei clinici, să continui această tradiţie, să încerc să-i ofer substanţă şi calitate şi tot timpul spun că dacă această reuniune a putut fi făcută în condiţii suficient de grele, cred că în momentul de faţă nu avem multe justificări în a gândi că ne oprim aici. Sunt nerăbdător să văd cum se desfăşoară cea de-a 50-a reuniune.
     Domnule profesor, să conchidem prin a face un apel la comunicare între specialişti, căci fără comunicare…
    – Aparent, oftalmologia pare o disciplină limitată, una care presupune specializare. Realitatea este alta. Oftalmologia, prin scopul ei, are ca obiect de studiu şi de lucru analizatorul vizual, care reprezintă sursa a 80% din informaţiile umane. Mereu ne întrebăm: ce este mai scump, ce este mai de preţ ca vederea? Din acest punct de vedere, analizatorul vizual este un sistem extrem de important, care nu poate fi analizat, diagnosticat, tratat singular, eludând cealaltă parte a corpului uman, după cum există numeroase afecţiuni generale care au manifestări la nivelul ochiului şi am să vă dau doar două exemple: diabetul, o boală generală, determină nişte manifestări oculare extrem de importante, iar aceşti pacienţi trebuie urmăriţi periodic şi de medicul oftalmolog, ca să vadă dacă nu apare atingere oculară, dacă nu trebuie făcut un anume gen de tratament; apoi, hipertensiunea arterială, clasificată şi în momentul de faţă după stadiile de la nivelul fundului de ochi. Şi invers, sunt situaţii în care există o boală oculară, să zicem o inflamaţie a uveii, în care de nenumărate ori cauzele sunt extraoculare. Deci, fără discuţie, există o interdependenţă între specialităţi şi pot spune că relaţia dintre oftalmolog şi ceilalţi colegi este una lucrativă, fructuoasă, necesară şi care se desfăşoară în parametri normali. Este un „trebuie“ – ceea ce englezii spun un „must“ – chiar dacă suntem specializaţi sau supraspecializaţi pe o zonă foarte mică, nu putem să uităm că în fond noi tratăm bolnavul şi nu boala. Se spune, de altfel, „un ochi afectat într-un organism bolnav“, însemnând că lucrurile se întrepătrund şi, atunci, în egală măsură, avem nevoie de ajutorul colegilor din alte specialităţi, dar totodată le furnizăm, cu colegialitate, informaţiile privind ochiul în întreaga lui splendoare, ţinând cont, repet, de faptul că imensa parte a informaţiilor pe care le primim au drept suport informaţia vizuală şi implicit ochiul.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.