Povara
bolilor cronice netransmisibile apasă tot mai mult pe dezvoltarea
economică și sustenabilitatea sistemelor medicale din întreaga
lume. Consolidarea sistemelor de sănătate, creșterea nivelului
cercetării și o mai bună monitorizare a tendințelor de răspândire
a acestor boli, sunt obiective de care trebuie ținut seama.
Organizatorii congresului național de boli cronice netransmisibile
au stabilit ca temă, pentru ediția din acest an, medicina
viitorului în evoluția și controlul acestei patologii.
Prof.
dr. Nicolae Hâncu,
membru de onoare al Academiei Române și copreședinte al
congresului alături de acad. Maya Simionescu, explică elementele
care compun medicina viitorului și avantajele unei asemenea
abordări. Lucrările congresului se vor desfășura la București,
în zilele de 24 și 25 februarie.
– Povara
bolilor cronice netransmisibile obligă lumea medicală la schimbări
importante de abordare. Care ar putea fi soluțiile?
–
S-a constatat că actualele sisteme medicale din lume nu fac față
imensei provocări pe care o lansează bolile cronice
netransmisibile, răspunzătoare de aproximativ 70% din mortalitate.
Ele se bazează pe o medicină reactivă, dar deja se preconizează
trecerea spre medicina proactivă, așa-zisa medicină „4P”:
predicție, prevenție, personalizare și participare. În esență,
este vorba de o depistare rapidă a bolilor, prevenirea lor și a
complicațiilor lor prin aplicarea unei terapii personalizate,
respectiv medicină precisă, pentru care este nevoie de o
participare pe multiple planuri.
– Dar
predicție se face și acum.
–
Da, numai că predicția, la acest moment, se bazează pe
fenotipizare, deci pe caracterele antropometrice – rezultate de
sânge (cum ar fi, de exemplu, glicemie, colesterol, trigliceride
etc.), ceea ce este insuficient. Noul tip de predicție și întreaga
medicină „4P” se bazează pe tehnicile „-omice”,
bioinformatică, prelucrare computațională, platforme pentru
telefonie mobilă, biosenzori și înregistrarea tuturor acestor date(big
data),
astfel încât să poată permite o prelucrare rapidă în vederea
unei bune decizii.
– Pe
ce se bazează această sistematizare „-omică” și ce tip de
predicție asigură ea?
–
Fără să intrăm prea mult în detalii, sistematizarea „-omică”
se bazează pe metabolomică, proteomică, transcriptomică,
genomică, dar baza este metabolomica. Ea permite să se facă o
predicție genotipică și „-omică”, pe lângă cea fenotipică,
în cadrul fiecărei categorii de boli: diabet zaharat, boli
cardiovasculare, boli pulmonare cronice obstructive și, în special,
cancer. Se face predicția bolilor și a complicațiilor acestora, a
controlului terapeutic și a mortalității. Sunt tehnici noi, care
furnizează o imensitate de date, aceste date trebuie înregistrate
într-un sistem computațional bine pus la punct, care din păcate
încă nu există în România. Avem câteva centre și sperăm la o
dezvoltare și multiplicare a lor, pentru că tehnologia IT face
progrese uimitoare.
– Concret,
în diabet, de exemplu, ce putem prezice prin aceste metode?
–
În diabet, pe lângă predicția bazată pe rudenia de gradul întâi,
valorile glicemice, indicele de masă corporală, s-au izolat șase
aminoacizi cu valori crescute, alături de alți doi care au valori
scăzute, fac o predicție mult mai exactă a persoanelor predispuse
la diabet zaharat. Acest lucru se extinde, de exemplu, la
posibilitatea de a face predicția diabetului gestațional. La o
treime din gravidele cu diabet gestațional diabetul dispare după
sarcină, la o treime se transformă în diabet clasic, convențional,
care trebuie tratat, iar la altele rămâne latent. Acești
aminoacizi pot să stabilească exact ce se întâmplă. Putem vedea,
de exemplu, în urma unui studiu farmacoterapeutic, care persoane
dezvoltă sau nu o patologie cardiovasculară. Au fost unele studii
care pur și simplu au șocat lumea medicală – terapie intensivă
cu insulină și cu alte medicamente care controlează diabetul
zaharat întreruptă din cauza unei mortalități foarte ridicate.
Până în vara anului trecut nu s-a știut de ce. Atunci s-a
descoperit faptul că un scor de risc genetic de o anumită
conformație este capabil să prezică ce pacienți nu trebuie supuși
unei terapii intensive pentru că le amplifică patologia și,
evident, le crește mortalitatea, spre deosebire de scorul opus, care
este chiar favorabil acelei terapii. Aceste lucruri pot fi aplicate
la fiecare grup de patologie. În bolile cardiovasculare, sunt foarte
multe exemple de acest fel, foarte avansate, dar mai avansate sunt în
domeniul oncologiei, unde o predicție bazată pe posibilitățile
„-omice” facilitează o terapie extrem de țintită.
– Prevenția
urmează predicția?
–
Desigur. Dacă avem predicție fenotipică, avem și prevenție
fenotipică. Este ceea ce facem în momentul de față. Dar, când
vom putea face o predicție genotipică și „-omică”, și
prevenția se va baza pe aceste tehnici.
– Al
treilea P se referă la personalizare. Ce înseamnă pentru pacient?
–
Nu este prima oară când se vorbește despre importanța tratării
individului. În prezent, medicina este foarte interesată de
identificarea tuturor particularităților unei persoane sănătoase
sau bolnave, căreia să i se aplice metodele adecvate. Este ceea ce
se cheamă medicină convențională. În momentul în care pacientul
este analizat din punct de vedere fenotipic, genotipic, „-omic”,
din punctul de vedere al capacității lui de mișcare, al mediului
în care trăiește, deja vorbim de personalizare, iar terapia care i
se aplică este una precisă. Medicina precisă a fost lansată
oficial în SUA în urmă cu trei ani. Deși, aparent, este o
medicină costisitoare, în final ea realizează economii datorită
terapiilor mult mai eficiente pe care le utilizează. Nu mai tratăm
prin metode standard persoanele pe care nu ar trebui să le tratăm,
ci avem metode mult mai precise pentru asta.
– Cum
este posibil acest lucru?
–
Personalizarea presupune un lucru foarte important: reclasificarea
celor patru categorii de boli (diabet zaharat, boli cardiovasculare,
cancer, boli pulmonare cronice obstructive), astfel încât fiecare
cadru nosologic ce compune noua taxonomie să corespundă unei
terapii țintite. De exemplu, avem o reclasificare stadială a
diabetului zaharat de tip 1, o tendință de reclasificare a
diabetului zaharat de tip 2, dar datele respective se aplică și în
obezitate, cancer, patologia cardiovasculară sau neurovasculară,
fiecare cu posibilitățile lor de terapie. În SUA, a luat ființă
un institut de medicină precisă, care a elaborat deja instrucțiuni
extrem de importante privind aplicarea acestor elemente. De exemplu,
sunt anumite diete, în cadrul nutrigenomicii, care se aplică în
funcție de particularitățile fiecărei persoane. O dietă bazată
pe reducerea numărului de calorii, creșterea compensatorie a
hidraților de carbon și scăderea lipidelor este foarte eficientă
dacă, prin investigațiile „-omice”, se depistează prezența
unei anumite conformații – genotipul caracterizat prin factorul de
creștere fibroblastic 21, de exemplu.
– Participarea
cum contribuie la medicina proactivă?
–
National Institutes of Health, celebrul NIH din SUA, a enunțat vara
trecută sarcini concrete pentru fiecare domeniu. Lucrul cu adevărat
uimitor este punctul patru din medicina „4P”, participarea. În
cadrul acestor sarcini, în următorii doi-trei ani vor fi recrutați
un milion de voluntari care vor fi investigați din punct de vedere
fenotipic, genotipic, „-omic”. Aceste investigații vor permite,
în final, o reclasificare totală a bolilor și o reorientare
terapeutică țintită. În acest fel, medicina „4P” vine cu
avantaje foarte clare atât economice, cât și de eficiență
medicală propriu-zisă. Și când zic eficiență medicală, mă
refer la succese terapeutice, reducerea zilelor de spitalizare, a
concediilor medicale și abandonarea unor terapii în favoarea
altora. Iar toate acestea se fac proactiv, nu retroactiv și nici
reactiv la o anumita patologie.
– Lansați
în România o temă extrem de incitantă. Aveți aliați în acest
demers?
–
Am lansat acest proiect președinților societăților profesionale
de cardiologie, oncologie, boli pulmonare, nutriție, diabet și boli
metabolice. Suntem aproape de a finaliza un draft și sperăm să fie
o ofertă foarte bună, oarecum futuristă. Vor fi unii care probabil
vor zice că noi nu prea știm ce avem în momentul de față dar ne
interesează ce va fi în viitor. Ei bine, viitorul va veni spre noi
în măsura în care și noi ne îndreptăm spre el. Va fi poate ceva
mai mult teoretic, în acest moment, dar trebuie să fim pregătiți.
Unele lucruri deja pot fi aplicate, cum ar fi nutrigenomica (avem
teste genetice pe baza cărora se pot face recomandări
nutriționale), astfel încât consider că nu este vorba numai de
aspecte teoretice, ci și de aplicații practice. Toate elementele
discutate aici vor fi dezvoltate și dezbătute în cadrul
congresului.
.jpg)
