Newsflash
Interviuri

Piesele-lipsă din puzzle-ul psihiatriei românești

de Bianca PÂNZARU - mai 24 2019
Piesele-lipsă din puzzle-ul psihiatriei românești

Cu o tradiţie scurtă în România, de mai puţin de două secole, psihiatria este o specialitate cu multe neajunsuri, care conturează un fenomen ce „depășește medicina”.

Am vorbit despre cum stau lucrurile astăzi în acest domeniu cu prof. dr. Doina Cozman, președintele ales al Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP). În perioada 29 mai-1 iunie, specialiști de renume se reunesc la Sibiu, la cea de-a șaptea ediţie a Congresului Naţional de Psihiatrie, organizată de ARPP.

VM 21, p.15
CARTE DE VIZITĂ:
Președinte ales al Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie
Șefa Clinicii Psihiatrie III din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj și a disciplinei Psihologie medicală a UMF „Iuliu Haţieganu” din Cluj
Membră a Boardului Secţiunii de Suicidologie a World Psychiatric Association (WPA)
Membră și reprezentantă a României în Boardul International Association of Suicide Prevention (IASP)
Preșe­dintă și membră fondatoare a Alianţei Antisuicid Cluj și a Alianţei Române de Prevenţie a Sinuciderii
Membră fondatoare a Centrului Antidrog Cluj

Cât de des apelează românii la psihiatru?
Pacienţii români confundă încă specialitatea de psihiatrie cu psihologia. De aceea este indicat ca atunci când o persoană prezintă o simptomatologie ce ţine de sfera psihicului să fie sfătuită să apeleze la psiholog. Abia după ce ajunge la psiholog sau la medicul de familie, unde sunt identificate eventuale sindroame psihiatrice, persoana în cauză este îndrumată să se adreseze unui specialist psihiatru. Vă pot spune însă că adresabilitatea publicului către medicul psihiatru a crescut în ultimii cinci ani. Tot mai multă lume care identifică anumite probleme, mai ales într-o perioadă tristă din viaţa lor, în special în perioadele de doliu, apelează la specialist. De asemenea, o mare adresabilitate la psihiatru o au și aparţinătorii persoanelor cu tulburări grave de memorie. De mulţi ani, în mass-media se face o publicitate bună din punct de vedere știinţific și medical al demenţei Alzheimer, așa că foarte multă lume vine la medic cu un diagnostic deja pus. Diagnostic care nu se confirmă întotdeauna. Există un întreg protocol de investigaţii.
Pot fi recunoscute de pacient semnele unei afecţiuni psihiatrice?
O persoană care simte că nu mai funcţionează la randamentul pe care îl avea în mod obișnuit, care constată că se simte rău, că are simptome mai mult sau mai puţin periculoase trebuie să își pună un semn de întrebare și să se adreseze unui specialist pentru a începe investigaţiile clinice. Pentru o situaţie clară, este nevoie de o consultaţie.
Se întâmplă des, spre exemplu, ca pacienţii să se prezinte la camera de gardă în cazul tulburărilor de panică.
Sunt suficienţi specialiști în ţară? Dar centre?
Categoric, nu. Mai cu seamă în orașele mici din ţară lipsesc cu desăvârșire specialiști de maximă importanţă pentru sănătatea populaţiei – ginecologi, chirurgi, cardiologi, psihiatri etc. Aș sublinia aici mai ales sănătatea mamei și a copilului. Lipsesc specialiști în zone precum Dâmboviţa, Ialomiţa, Giurgiu etc. Sigur că în ţară avem centre foarte bine dotate cu resursă umană și cu tehnologie. Se preconizează ca în fiecare reședinţă de judeţ să existe câte un centru de sănătate mintală. În prezent, fostele laboratoare de sănătate mintală s-au transformat în centre de sănătate mintală, în care există serviciu de ambulatoriu, iar în unele unităţi există și posibilitatea internării de o zi.
Cum stă România în ceea ce privește adicţiile și dependenţa?
Stăm foarte prost. Eram codașii Europei acum 20 de ani, când a fost înfiinţată secţia de toxicomani în Spitalul Clinic Judeţean Cluj. Acum ne situăm în locuri fruntașe la acest capitol, pentru că ţara noastră s-a transformat dintr-o ţară de tranzit, într-o ţară de consum. Din păcate, adresabilitatea tinerilor care consumă sau care se află încă în etapa iniţială de consum este foarte mică. Ei ajung la specialiști, în majoritatea cazurilor, în regim de urgenţă. Din păcate, acest fenomen capătă tot mai mult teren și începe să depășească medicina.

Trei aspecte prioritare

Care este minusul major pe care îl resimţiţi în sistemul psihiatric din România?
Lipsa unei reţele de psihiatrie comunitară. Nu poţi să ţii o persoană cu psihoză o viaţă întreagă în spital. Nu mai este vremea ospiciilor și azilelor de acest gen. Pe de altă parte, aceste persoane necesită îngrijiri medicale o viaţă întreagă. Desigur, există posibilitatea de internare cu un parcurs de o lună, maximum două, pentru că fiecare spital trebuie să facă faţă unor indicatori, dar există, după internare, posibilitatea de control prin ambulatoriul de specialitate. Totuși, această reţea prevăzută de stat încă nu este suficientă, mai ales pentru persoanele cu tulburări din spectrul schizofreniei, dar și pentru alte categorii, precum cei cu tulburare afectivă bipolară sau chiar cu tulburare depresivă recurentă cu episoade frecvente. Psihiatria comunitară ar crea o reţea de îngrijire în societate, ar crea chiar și centre de cultivare a anumitor abilităţi pe care acești pacienţi încă le mai au, dar și o posibilitate de resocializare.
În cazul toxicomanilor, avem în ţară o reţea instituţională de postcură?
O reţea instituţională pentru astfel de cazuri nu avem. Actualmente sunt mai multe spitale din ţară unde există secţii de dezintoxicare. Aceste persoane, după ce au finalizat procesul de dezintoxicare, sunt reechilibrate, beneficiază și de terapie psihologică, sunt inserate din nou în societate și în familie. Aici intervine problema, pentru că majoritatea recad foarte repede. Avem o marjă de reinternări a acestor persoane care dovedește acest lucru. În prezent nu ai unde să trimiţi pacientul dezintoxicat după internare. Aici lipsește o piesă, pentru că acești pacienţi se confruntă cu problemele din societate, pe care medicina nu le poate mânui așa ușor.
Dar o strategie naţională de prevenţie a suicidului avem?
Acesta este un alt aspect deficitar în psihiatria din România. Există doar câteva indicaţii schiţate în legile actuale, respectiv în legea sănătăţii mintale există posibilitatea de internare nonvoluntară în caz de heteroagresivitate, dar și în caz de autoagresivitate. Dar asta numai în cazul în care persoana în cauză este adusă în regim de urgenţă de un aparţinător, care consideră că pacientul este în mare pericol să se sinucidă. Mai departe nu mai există nimic.

Provocările viitorului

Care sunt obiectivele dv. în mandatul de președinte al ARPP, pe care îl începeţi la 1 ianuarie 2020?
Mi-aș dori ca în acest mandat să reglementez strategia naţională de prevenţie a suicidului, eventual cuprinsă într-o strategie remaniată a sănătăţii mintale, în contextul în care noi avem o lege a sănătăţii mintale pe care eu o consider în regulă în ceea ce privește detaliile internării voluntare în urgenţele psihiatrice. Un alt obiectiv la care vreau să lucrez alături de colegii mei se referă la un aspect de interes tot mai mare, și anume problema cabinetelor medicale individuale. Mă refer aici la activitatea psihiatrică în cabinete medicale care sunt în relaţie cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Trebuie să ţinem cont că posturile care permit angajarea în instituţiile de stat sunt destul de puţine, prin urmare noile generaţii de psihiatri nu au altă posibilitate decât să se îndrepte către anumite centre sau să își facă propriile cabinete. Activitatea de ambulatoriu a tinerilor specialiști este un aspect considerabil în această specialitate, aspect pe care vreau să îl iau neapărat în calcul. De asemenea, îmi propun o dezvoltare mai susţinută a relaţiei cu mijloacele tehnologice. Știm că în anumite ţări, chiar și în România, există programe de evaluare, autoevaluare și diagnosticare precoce în mediul online. Sunt foarte mulţi tineri care atunci când intră în cabinet îmi spun deja diagnosticul. Tineretul caută tot mai mult informaţii în spaţiul online. Și atunci, de ce să nu facem noi, ARPP, o platformă cu un algoritm știinţific de autoevaluare și de diagnostic, astfel fiind disponibile diferite mijloace de autoeducaţie, de consiliere? Informaţiile ar fi astfel validate din punct de vedere știinţific.
Care va fi tematica din acest an a Congresului ARPP, care va avea loc zilele următoare?
Tematica va atinge principalele aspecte cu privire la patologiile din psihiatrie, de la tulburările de psihoză, schizofrenie la tulburările afective, inclusiv demenţa, precum și diferite modele de îngrijire comunitară sau algoritmi de tratament.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe