Carte de vizită

Prof. dr. Dan L. Dumitrașcu este

• Șef de secţie la Spitalul Judeţean de Urgenţă, Cluj-Napoca – Clinica Medicală 2
• Președinte onorific al Societăţii Române de Neurogastroenterologie
• Membru al Academiei de Știinţe Medicale

Am intrat în cel de-al doilea an al pandemiei de COVID-19. Cât de greu a fost și este să gestionaţi secţia clinică pe care o conduceţi, în condiţiile schimbării strategiilor în cele două stări, de urgenţă, respectiv de alertă?

Epidemia a dat înapoi cu mult societatea umană și a provocat la maximum sistemul de sănătate. Absolut nimeni nu avea nevoie de așa ceva – muncă multă, dificilă și periculoasă.

Dar nu am lucrat singur, ci integrat: cu colegii, cu asistenta mea șefă, având mereu o colaborare cu conducerea spitalului și cu autorităţile de sănătate. Dar nu acesta este singurul aspect, ci cel uman: impactul asupra profesioniștilor sănătăţii.

Gândiţi-vă că aceștia au familii, pe care le-au neglijat de nevoie, au luat măsuri de precauţie să nu ducă agenţii patogeni acasă la copii sau părinţi; au asistat la pierderea unor colegi sau a altor persoane dragi; au fost ţinta celor deciși să atace sistemul sanitar și personalul medical.

Dacă aţi putea schimba strategiile de abordare a pandemiei, spre ce v-aţi îndrepta atenţia?

Am avut ocazia să compar măsurile luate la noi cu cele de prin alte ţări. Să fim realiști, noi nu am inventat roata. Măsurile au fost luate concertat cu cele din alte ţări.

Dacă unele s-au dovedit greșite, acest lucru s-a întâmplat din cauza lipsei dovezilor în momentul luării deciziilor. Iar medici nemulţumiţi de modul în care autorităţile au abordat pandemia am întâlnit în fiecare ţară europeană!

Firesc și solidaritate

Ce schimbări aţi detectat în comportamentul pacientului? Dar în al aparținătorilor?

Nu aș numi schimbări, ci adaptări. La unii, prudenţă și evitarea vizitelor medicale, câteodată cu consecinţe severe. La alţii, o uimitoare ignoranţă, cuprinzând refuzul vaccinării, al schimbării măștii, al testării.

Aparţinătorii s-au adaptat și ei, în unele cazuri am întâlnit agresivitate, desigur stimulată de poziţia unor canale TV. Dar, în general, totul a decurs firesc și a exprimat solidaritate.

Cât de mult influenţează infecţia cu SARS-CoV-2 alte comorbidităţi?

Fiecare organ poate fi afectat, mai frecvent sau mai rar. Există multe studii. Modificările psihice sunt și ele importante. Un studiu internaţional la care am inclus și participanţi români va publica în curând rezultatele asupra impactului mental al COVID pe mii de pacienţi. Chiar studii despre animalele de companie există! Și căţeii au avut de suferit în timpul carantinei.

Medicina nu se rezumă la pandemie

Vă apropiaţi de organizarea unui nou congres de profil. Câte teme din cei doi ani pandemici se regăsesc în tematicile generale ale congresului?
Este vorba de congresul de neurogastroenterologie cu participare internaţională NeurogastRO 2022, organizat la Cluj-Napoca în format hibrid. Nu are nimic de-a face cu COVID. Să fim serioși, medicina nu se poate rezuma doar la pandemie.

Neurogastroenterologia este o disciplină recentă a gastroenterologiei care se ocupă cu tulburările funcţionale și de motilitate digestive. Unele suferinţe sunt rare, altele comune, dar sunt importante pentru cadrele medicale și mai ales pentru pacienţii care le au.

În 2005 am fondat Societatea Română de Neurogastroenterologie, am afiliat-o la Societatea Europeană, acum lucrăm cu un colectiv tot mai larg, multicentric.

Se cuvin spuse și câteva cuvinte despre echipa pe care o conduceţi. Cum au rezistat, cum rezistă colegii dv.?

Echipa cu care lucrez cuprinde oameni foarte capabili, cu diverse supraspecializări. Au dat dovadă de abnegaţie și au respectat procedurile. Menţiune specială pentru cadrele medii și pentru personalul mai puţin calificat. Aceste cadre au fost primele care s-au îmbolnăvit de COVID, fiind cele mai expuse.

Pierderi pentru întreaga societate

Este sistemul medical românesc pregătit pentru un al șaselea val pandemic?

Nu cred și sper să nu fie [un] al șaselea val. Sistemul medical românesc este deja călit și va putea face faţă. Necazul este că lumea nu înţelege costul acestei epidemii: teste numeroase, echipamente de protecţie, aparatură medicală nou cumpărată (uneori mai puţin justificat), sporurile salariale pentru factori de risc, medicamentele, mai ales vaccinurile.

Aceste cheltuieli afectează bugetul de sănătate și banii au fost luaţi de la alte investiţii. Pierderea este pentru toţi cetăţenii. Între costuri aș adăuga imaginea negativă pe care o au autorităţile medicale românești în ochii celor care se autodeclară luptători pentru libertate.

Impresia aceasta de adversitate și agresivitate nu se va șterge ușor din capul corpului medical.

Medical vorbind, care sunt sechelele pacienţilor după doi ani de pandemie?

E devreme să evaluăm consecinţele. Unele sunt pur medicale: afectarea de lungă durată, zisă și long-COVID: nu știm ce consecinţe va avea fibroza pulmonară, afectarea neurologică, psihică etc.

Altele implică factori psihosociali: reobișnuirea cu activităţile normale, reducerea muncii la distanţă, reluarea vechiului stil de viaţă, inclusiv a metodelor de relaxare sau odihnă, reluarea contactelor sociale.

Propun să mai așteptăm vreo 6-12 luni până să evaluăm ceea ce numiţi sechele. Atunci vom vedea și mai bine dacă efectul pandemiei a fost indelebil sau efemer.

Citiți și: Dr. Andreea Lupu: „Îmi doresc să fim o echipă cu adevărat”