Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Prof. dr. Liliana Tuță: „Fără echipă nu putem face nimic”

Viața Medicală
Dr. Mariana MINEA vineri, 29 martie 2019

Interviu cu prof. dr. Liliana Tuţă, președinta Societății Române de Nefrologie

Viaţa pacienţilor, și nu doar a lor, ar putea fi mai ușoară dacă medicii de familie și cei de alte specialităţi ar comunica mai mult: de exemplu, dacă ar trimite prin e-mail scrisoarea medicală și particularităţile cazului.
Peste 400 de medici de familie au participat la Constanţa, în zilele de 13 și 14 martie, la Conferinţa regională Medic.ro, organizată de MedicHub, în parteneriat cu Societatea Naţională de Medicina Familiei (SNMF) și Asociaţia Medicilor de Familie „Tomis” Constanţa.

VM 13, p.10 -1
Dr. Dina Mergeani (preşedinte SNMF), dr. Laura Condur (președinta AMF Tomis) și prof. dr. Liliana Tuţă (președinta SRN)
Foto: Medichub

Programul a acoperit subiecte din cardiologie, reumatologie, gastroenterologie, ORL, dermatologie, pneumologie și alergologie, nefrologie și urologie. În cea de-a doua zi a conferinţei, de Ziua Mondială a Rinichiului, conferinţa a găzduit o sesiune realizată împreună cu Societatea Română de Nefrologie (SRN).

Dincolo de prezentările susţinute de specialiștii nefrologi, prof. dr. Liliana Tuţă, președinta SRN, le-a vorbit participanţilor despre rolul important pe care îl joacă medicii de familie în realizarea prevenţiei primare și secundarea bolilor renale, precum și despre nevoia unei mai bune comunicări între liniile de specialiști cu care interacţionează pacientul.

Liliana Tuță 3

Anul acesta, de Ziua Mondială a Rinichiului, aţi vizitat liceele constănţene. Cum a fost?
Am avut o surpriză foarte plăcută vorbind cu copiii: sunt precoce, sunt inteligenţi și dornici să afle informaţii direct de la medici. Majoritatea spuneau că dau la Medicină. M-au făcut să cred că avem o speranţă de mai bine pentru viitor. În general, în România este nevoie de mai multă educaţie, noi suntem o naţie căreia îi plac știrile de senzaţie, dar și știrile medicale pot fi de senzaţie, nu numai în sens negativ, cum au fost prezentate de multe ori, din păcate. Iar reprezentanţii presei, adeseori când se întâlnesc cu noi, ne întreabă: „Aveţi ceva rău care-a apărut?”. Dovadă că azi nu ne-au întrebat despre campania din licee. Educaţia medicală nu prezintă niciun fel de interes pentru mass-media, asta cred că e o problemă și poate că ar trebui cumva să luăm legătura și cu ei pentru a putea demara o campanie adevărată la nivel naţional. Prevenţia primară rămâne numărul unu ca importanţă. De-asta ne-am și dus în școli.

Veţi mai organiza întâlniri inter­disciplinare precum cea de astăzi?
Medicii din clinicile de nefrologie fac mese rotunde cu medicii de familie. Începând din toamna anului trecut, am creat la nivelul SNMF un grup NefroMF. Sunt foarte mândră și fericită că am reușit acest lucru, iar acum trebuie să-l punem la treabă. Astfel, activitatea de educaţie care trebuie să pornească prin medicul de familie către populaţie se va intensifica. Cu medicii de familie din Constanţa ne întâlnim de cel puţin trei ori pe an și sunt convinsă că în toată România se întâmplă la fel. Medicii de familie au conferinţe regionale și naţionale, unde au invitaţi speakeri din toate domeniile. În plus, ei participă la congresele noastre. Este o tendinţă foarte bună, care va contribui la educaţie, de a include mese rotunde interdisciplinare la congresele naţionale: nefrologie-cardiologie, nefrologie-pneumologie, nefrologie-reumatologie etc. Și cei mai mulţi participanţi la aceste mese rotunde erau medici de familie. E clar că ei vor răspândi în teritoriu ideea de interdisciplinaritate și de educaţie pe toate specialităţile. Ei sunt cei care privesc pacientul în ansamblu și e foarte bine să fie informaţi și să avem o relaţie foarte bună cu ei.

Ce ar putea fi îmbunătăţit, în folosul pacientului, cu actualele resurse?
Mă gândeam că am putea să facem ca în Franţa: acolo medicii comunică între ei. La noi, volumul de muncă este, zic eu, mai mare decât în Franţa, dar depinde și de cum ne împărţim timpul. Deci, ei comunică. În momentul în care un pacient este trimis către spital, medicul de familie sună la medicul de la spital, îi spune două-trei vorbe despre bolnav. La fel – când pacientul este externat, medicul din spital nu trimite doar acea scrisoare seacă, pe care constat cu stupoare că, de multe ori, pacientul nu a dus-o medicului de familie. Această comunicare prin pacient este destul de greoaie și riscantă. Va trebui să găsim o metodă prin care să comunicăm direct. E clar că nu vom avea timp să stăm ore în șir la discuţii la telefon, dar măcar să trimitem online, către cabinetul medicului de familie, biletul de ieșire și scrisoarea medicală, și acolo, în e-mail, să punctăm aspectele cele mai importante. Cred că așa ar fi mai simplu. Și să discutăm telefonic doar chestiunile grave, foarte importante, care trebuie subliniate. Trebuie să comunicăm un pic mai mult și să nu ne mai lăsăm dezbinaţi.

De ce spuneți „dezbinaţi”?
Am citit și pe Facebook tot felul de comentarii ale medicilor de familie la adresa specialiștilor și invers. Am zis să nu le mai citesc. Mereu înveţi ceva, poate că îţi dai seama că greșești, că ai niște obiceiuri – nu merge calculatorul, nu-i dai pacientului reţeta, lasă că o să i-o dea medicul de familie, dar săracul are și el probleme cu calculatorul. Poate că ne lipsește cutuma asta de a ne gândi și la celălalt. Și ar mai fi un lucru care trebuie comunicat mai bine: în situaţiile speciale ale pacientului, când există mai multe variante de tratament și specialistul a ales una anume, dacă nu comunici două minute cu medicul de familie, să-i spui de ce ai ales varianta aceea, tendinţa medicului de familie, care și el citește ghidul și a fost la conferinţă, poate fi să schimbe ceea ce ai decis tu. Și de aici apar discuţii și conflicte. Comunicarea este foarte importantă. Eu cred că acesta este viitorul pentru creșterea actului medical în prima linie, pe lângă faptul că trebuie să ne dotăm și să tratăm boli grave și așa mai departe. Iar acum, din păcate, cu creșterea salariilor, medicii de familie au rămas cumva în urmă. Așa că, inevitabil, chiar dacă ei ţin la noi, ne stimează, avem o relaţie bună, undeva în sufletul lor e clar că au o nemulţumire. În plus, sunt acuzaţi că nu-și fac treaba – și știu foarte mulţi dintre ei care-și fac treaba foarte serios, ne sună, ne întreabă, merg la cursuri. Ideea asta că toţi medicii sunt la fel este un lucru foarte rău.

Încheiem interviul așa cum l-am început, într-o notă pozitivă?
Da. Vreau să vă spun că stăm bine la terapiile de substituţie a funcţiilor renale – la dializă, hemofiltrare, plasmafereză. Speranţa de viaţă a dializaţilor din România este peste media europeană. Din păcate, transplantul este acum pe un trend descendent. Sunt foarte mulţi pacienţi tineri care sunt la dializă sau care se pregătesc de ea și care nu au un donator compatibil. Hemodializa este o metodă care te trimite de două ori pe săptămână să stai câte patru ore conectat la un aparat, nu este chiar ușor. Pe măsură ce oamenii stau pe dializă, fac alte complicaţii, de exemplu, cardiovasculare, și nu vor mai suporta o intervenţie chirurgicală. În plus, aceste liste de așteptare pentru transplant trebuie reactualizate. S-a întâmplat să mă sune colegii de la București că au un rinichi, iar pacientul tânăr nu le răspundea la telefon. Pacientul decedase de câteva luni. Trebuie făcută o listă unică naţională actualizată. Pacienţii mei s-au trecut pe listă la București, la Cluj și la Iași, așteaptă din trei părţi telefonul, nu este corect așa ceva. Ar trebui să se ducă la centrul cel mai apropiat și să fie pe lista naţională. Cu dializa stăm bine, dar asta nu înseamnă că suntem fericiţi că o folosim pentru mulţi pacienţi. Stăm din ce în ce mai rău cu dializa peritoneală, cea pe care omul și-o face singur, de patru ori pe zi. Trebuie o igienă strictă, foarte multă rigurozitate, e complicat, chiar dacă metoda protejează vasele de sânge.

Medicamente periculoase la pacientul vârstnic renal:
- digoxina;
- combinaţia antiinflamator + NOAC;
- IEC + diuretice + blocante de calciu + nitraţi. Combinaţia scade foarte mult tensiunea arterială și crește riscul de hipotensiune ortostatică. Pacienţii culcaţi pot avea 120/70 mmHg, iar în ortostatism, 70/40 mmHg;
- dacă am tratat un pacient cu Biseptol, nu dozăm creatinina imediat, pentru că produce creștere falsă;
- evităm administrarea de antiinflamator la pacientul cu durere și creatinină mare. Administrăm combinaţia de Tramadol cu paracetamol. Tramadolul, mai ales dacă pacientul este tratat cu diuretic tiazidic de tip indapamid, crește mult riscul de hiponatremie.

Etichete: prof. dr. Liliana Tuţă Societatea Romana de Nefrologie

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.