CARTE DE VIZITĂ:

• Șef disciplină Igienă, UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
• Vicepreședinte al Societăţii Române de Igienă și Sănătate Publică
• Membru fondator al Association of Environmental Health and Protection of Danube-Kris-Mureș-Tisa Euroregion
• Membru al Health and Environment Alliance-HEAL/Bruxelles

În România există o criză de medici igieniști?

Cu siguranţă. Suntem parte a medicinei preventive, nu suntem clinicieni. Igiena ar trebui să fie baza activităţii medicale, pentru că orice act medical începe cu și de la ea. Eu sper că, odată (probabil sunt idealistă), se va ajunge la etapa în care în fiecare spital să existe un medic igienist, iar în fiecare școală să existe un medic specialist în igiena școlară, în igiena copiilor și adolescenţilor.

Sunt absolvenţii mediciniști interesaţi de un rezidenţiat în Medicina de igienă?

Nu sunt deosebit de receptivi, nu sunt zeci de rezidenţi de igienă. Putem vorbi, pentru fiecare an, de cel mult cinci pe stagiu de rezidenţiat. Cu siguranţă ei nu văd satisfacţia financiară. Pe plan internaţional, partea de igienă este mult mai bine receptată decât la noi. O văd și la studenţi. Predau la linia în limba engleză și văd studenţii străini extrem de interesaţi, receptivi. La noi, ceea ce este o certitudine este faptul că absolvenţii vor lucra într-un institut de igienă, la un DSP – posturi sunt. Aș dori ca spitalele să ceară mai mulţi igieniști. Ei ajung să lucreze acolo numai dacă spitalul îi cere. Trebuie să recunoaștem și un alt aspect, faptul că spitalele sunt constrânse financiar.

În alte state situaţia este diferită

Vi s-a întâmplat să aveţi absolvenţi care să opteze pentru lucrul în străinătate?

Da, chiar recent, o doctorandă. Dar și în sistemele europene situaţia medicilor igieniști este diferită. În Franţa, de exemplu, epidemiologii sunt cei care se ocupă și de partea de igienă. În Italia, Germania, în Anglia, igiena este de sine stătătoare, are importanţa ei. Este relaţia dintre sănătate, sănătatea populaţională și factorii de mediu, impactul factorilor de mediu asupra sănătaţii. Vorbim despre apă, aer, radiaţii, alimente. Ne gândim la calitatea apei, a aerului, la ce mâncăm. La programele de prevenire, dacă un program este sau nu este corect implementat.

Aţi fi pentru introducerea unui manual de igienă în învăţământul preuniversitar?

Da. Dar să fie un manual elaborat și predat de specialiști, nu de profesori. Copiii sunt receptivi, prind repede ce li se spune, reţin date esenţiale. Ei trebuie să fie familiarizaţi cu regulile de bază, cu un stil de viaţă sănătos, cu regulile de alimentaţie, de igienă sexuală. Copiii trebuie educaţi din toate punctele de vedere, să nu ne ascundem după tot felul de tabuuri. Realitatea trebuie percepută la adevărata ei dimensiune, a trecut de mult vremea cosmetizărilor.

Igiena alimentară începe din copilărie

Ce ne puteţi spune despre alimentaţia și nutriţia din ziua de astăzi?

Greu de vorbit, alimentele trebuie controlate începând cu termenul de valabilitate. Mâncăm carne, dar nu prea știm ce conţine, dacă au fost sau nu folosiţi hormoni de creștere. În fermele de animale sunt folosite din plin antibioticele, antiparazitarele, toate acestea trec în carnea animalelor. La fel este și în cazul laptelui și al ouălor.

O problemă mare este cea a fast-foodurilor, tinerii care mănâncă ceea ce nu este aliment de fapt. Sunt calorii goale, fără substrat nutritiv, fără proteine, glucide, lipide, vitamine. Asta este o problemă de sănătate publică. Tineretul trebuie educat să mănânce sănătos.

Cum poate fi făcută această educaţie?

Educaţia pentru o alimentaţie sănătoasă începe în Franţa încă din grădiniţă! Copilul este învăţat, de la grădiniţă, să mănânce iaurt, măr, nu ciocolată, nu diferite meniuri. Trist este că la noi părinţii încurajează aceste practici alimentare, pentru că nu au, nici ei, cunoștinţe din domeniul igienei alimentaţiei. Regulile nu trebuie impuse, asta este clar. Dacă devenim rigizi în implementarea igienei alimentaţiei, obţinem, de cele mai multe ori, contrariul.

Aţi vorbit despre proiecte naţionale și internaţionale, putem nuanţa?

Am încheiat, recent, un proiect de implementare a calităţii apelor reziduale din mediul spitalicesc. Trebuie îndeplinite anumite criterii care vizează aceste ape. Este cunoscut faptul că apele care conţin antibiotice nu trebuie deversate direct în apele receptoare, antibioticele putând afecta flora și fauna. Suntem parte a unui proiect internaţional de educaţie antitabacică – cum este conceput conţinutul ţigaretelor electronice. Este greșit să considerăm că este lipsit de riscuri pentru sănătate. Problema este în cercetare, pot să afirm că riscurile sunt la fel de mari la nivel epitelial, respirator, ORL, ocular.

Infecţiile intraspitalicești, „o durere naţională”

Putem vorbi despre infecţiile nosocomiale?

Este o durere naţională această prezenţă a infecţiilor intra­spitalicești. Și este o durere și subraportarea lor. Ele sunt latente, ascunse, iar când sunt subraportate nu se mai poate interveni. Iată de ce este util un medic igienist în fiecare spital. El poate verifica zilnic și de mai multe ori antisepticele, dezinfectantele, să verifice concentraţia acestora, să verifice igiena personalului și a pacienţilor, să verifice cum se folosește echipamentul de protecţie.

Ele trebuie verificate zilnic, și nu o dată pe săptămână sau la câteva luni sau după ce apare o tragedie umană. Impactul ar fi uriaș în scăderea acestor infecţii nosocomiale în spitale. Ar fi și un impact puternic asupra costurilor medicamentelor incluse în tratamentele nosocomiale. Să luăm spitalizarea, o medie de două săptămâni, dublarea mortalităţii, comorbidităţile dobândite de pacient în urma infecţiei nosocomiale. Un medic igienist în fiecare spital ar fi aur!

Ce ne puteţi spune despre poluarea interioară?

Prezenţa în interior a unuia sau mai multor factori poluanţi creează disconfort. Își pun amprenta asupra desfășurării normale a activităţii, afectând și starea de sănătate. Poluanţii interiori se împart în mai multe categorii, sunt produși de combustie, produși organici, volatili și semivolatili, agenţi biologici și bio-aerosoli, praf respirabil, patru mari clase.

Aparte de aceste clase este radonul. Acesta este un gaz inert, care trece în sol, în cadrul natural, apă, aer, unul care nu se simte. În Suedia se derulează o campanie foarte mare de control al nivelului de radon în locuinţe, blocuri... Sunt lucruri de care noi suntem departe. Plasticele, vopselele, cleiurile, toate emană compuși organici volatili, recomandându-se o foarte bună aerisire.

La produșii de combustie intră și fumatul pasiv. Apoi vorbim despre folosirea diferiţilor combustibili casnici – lemnele, de exemplu, sunt cele mai poluante. Intră în discuţie și folosirea cu flacără deschisă a aragazului pentru încălzire, care crește nivelul de oxid de azot și monoxid de azot, ajungându-se la intoxicaţii. Când vorbim despre praful respirabil, vorbim despre efectul cangerigen al azbestului.