Acasă » ACTUALITATE » Interviuri
Psihosomatica şi platforma culturală
Iftimie NESFÂNTU
luni, 26 mai 2014
Între 25 şi 28 iunie 2014, la Sibiu,
va avea loc conferinţa anuală a Asociaţiei Europene de Medicină Psihosomatică
(EAPM). Preşedintele reuniunii, prof.
dr. Dan L. Dumitraşcu, prorector la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca,
secretar adjunct EAPM şi preşedintele Societăţii Române de Psihosomatică
Aplicată şi Medicină Comportamentală, ne-a oferit mai multe detalii despre
evenimentul organizat în premieră de ţara noastră.
Un pas către recunoaştere
– Care sunt raţiunile organizării conferinţei
EAPM la Sibiu?
–
Asociaţia Europeană de Psihosomatică s-a organizat sub acest nume acum doi ani,
cu prilejul conferinţei de la Aarhus, în Danemarca, unde s-au reunit Asociaţia
Europeană a Psihiatrilor de Legătură şi Reţeaua Europeană de Psihosomatică,
interdisciplinară. Noua asociaţie a preluat tradiţia celor două societăţi şi
are scopul să militeze pentru impunerea psihosomaticii ca specialitate în toate
ţările Europei, favorizând schimbul de informaţii, stimulând cercetarea şi
propunându-şi să amelioreze practicile de îngrijire a bolnavilor, mai ales a
celor cronici, pe baza paradigmei biopsihosociale. Organizarea conferinţei EAPM
în România este un privilegiu pentru medicina românească, noi făcusem o
asemenea propunere încă de acum cinci ani. Aş sublinia că este vorba de doar a
doua conferinţă EAPM – după cea de anul trecut de la Cambridge, iar în 2015 se
va organiza la Nürnberg – şi se desfăşoară la opt ani distanţă de la ultima
reuniune de psihosomatică din Europa de Est, care a avut loc la Dubrovnik. Este
o dovadă a recunoaşterii progreselor din psihosomatica românească şi un semn de
încurajare pentru toţi cei interesaţi de psihosomatică în Europa de Est. Fără şansa
de a vedea nivelul ridicat al psihosomaticii pe plan internaţional nu se pot
face progrese nici în îngrijirea sănătăţii în ţara noastră, nici în ceea ce
priveşte capacitatea prezentatorilor români de a-şi prezenta propriile lucrări.
Nu ajunge să avansezi în activitatea proprie, e nevoie şi să ştii cum să-ţi
prezinţi convingător rezultatele, experienţa, micile descoperiri. A şti cum să-ţi
prezinţi lucrările în aşa fel încât ceilalţi să poată obţine o informaţie nouă,
este adevărata intrare în comunitatea ştiinţifică, un pas către recunoaştere.
Iată de ce este importantă conferinţa pentru noi.
– Care sunt grupurile-ţintă de specialişti
interesaţi? Cum aţi structurat programul ştiinţific?
–
Reuniunea se adresează medicilor practicieni şi psihologilor, dar şi cercetătorilor
şi cadrelor didactice. Va veni la Sibiu un contingent important de oaspeţi din
străinătate, cei mai numeroşi din Germania, dar şi din ţări îndepărtate ca
Australia, Coreea de Sud, SUA. Conferinţa va avea trei secţiuni plenare,
dedicate transformărilor culturale şi efectului lor asupra sănătăţii, axului
creier–tub digestiv şi fenomenelor asociate îmbătrânirii. Pe tema transformărilor
culturale, dr. Silvia Ferrari (Modena) va aborda patologia legată de imigraţie,
iar prof. asoc. dr. Marta Novak (Budapesta/Toronto) schimbările din Europa de
Est şi impactul acestora asupra sănătăţii. Pe tema îmbătrânirii, prof. dr.
Karl-Heinz Ladwig (München) va vorbi despre factorii ce determină bunăstarea
mentală a vârstnicilor, iar prof. dr. Joris Slaets (Groningen) despre sarcinile
medicinii psihosomatice în îngrijirea vârstnicilor. În ceea ce priveşte axul
creier–tub digestiv, vor fi prezente personalităţi de primă mărime, precum
prof. dr. Douglas Drossman (Chapel Hill), cu o conferinţă despre legătura
dintre traumă şi bolile digestive, şi prof. dr. Gabriele Moser (Viena) cu o
prezentare inedită despre psihoterapeutica bolilor digestive. În program mai
sunt incluse, desigur, cursuri, sesiuni orale, sesiuni poster. În deschidere,
vom avea şi o conferinţă despre perspectiva filosofică a relaţiei corp–suflet,
o dovadă în plus că există deschidere pentru abordări atipice, neîncorsetate în
prejudecăţi. Aş adăuga că îşi vor da concursul, la reuşita reuniunii, şi Asociaţia
Română Balint şi Societatea Română de Psihosomatică Aplicată şi Medicină
Comportamentală.
Medicina bio-psiho-comportamentală
Articolul continuă după recomandări
– Cum puteţi defini, în 2014, psihosomatica?
– Contrar a ceea ce se crede încă, în mod
eronat, că ar fi psihiatrie, psihanaliză sau psihoterapie, psihosomatica este o
paradigmă de abordare a oricărui bolnav. Atenţia este focalizată nu doar asupra
tabloului clinic, ci şi asupra rolului factorilor de personalitate, stresului şi
factorilor comportamentali în producerea şi evoluţia bolilor. Termenul actual
este cel de medicină bio-psiho-comportamentală, în contrast cu medicina clasică,
biomedicală. Pentru a face posibilă o astfel de abordare completă şi a ţine
cont de aspectele emoţionale, psihoterapia este şi rămâne un factor
terapeutic important. Însă nu e doar atât. Un accent important se pune şi pe
comunicare, adică pe ameliorarea relaţiei medic–pacient. Se vorbeşte mult pe
această temă, se scrie, se publică, însă, în practică, lucrurile merg mai greu.
Este o viziune interdisciplinară, nouă, pe care nu se va repezi totuşi nimeni să
o aplice în urgenţele majore, unde, evident, pe primul loc rămân problemele
strict medicale, însă este realmente utilă în cazuri cronice, unde nu poţi
ajuta pacienţii dacă eşti străin de o astfel de abordare.
– Care
este progresul real adus de psihosomatică, de viziunea modernă?
– Cred că este vorba în primul rând de o
schimbare de mentalitate. Înainte de aceste reaşezări, se vorbea curent despre
boli clasice şi, cu oarecare rezervă, despre boli psihosomatice. Astăzi însă,
toate bolile sunt considerate psihosomatice. În ultimii ani, tot mai multe
studii au pus accentul pe relaţia dintre bazele imunologice, endocrine şi
neurologice responsabile de legăturile intime, biunivoce, dintre maladia fizică
şi trăirile afective ale pacienţilor. Şi, aş adăuga un punct de vedere
personal, la originea acestor schimbări se află rezultatele cercetărilor
efectiv medicale, dar şi – pentru cei implicaţi şi dedicaţi – o bună cunoaştere
a artelor frumoase, literaturii. Platforma culturală ne ajută să putem privi
deopotrivă din interiorul disciplinelor medicale şi din afara lor.
O nouă specialitate?
– Cum se realizează pregătirea medicilor în
domeniul psihosomaticii?
– În ţările de limbă germană, este o
specialitate distinctă, fixată deja într-o curriculă completă, ce conduce la obţinerea
specialităţii de psihosomatician, sau o supraspecializare, după o curriculă
ceva mai scurtă, pentru medicii de familie, internişti, chirurgi. Şi consecinţele
se văd în calitatea îngrijirilor medicale.
– Cum
stau lucrurile în România?
– În ţara noastră există, deocamdată,
cursuri opţionale pentru studenţii medicinişti, la Bucureşti, Cluj şi Braşov şi
un masterat de psihosomatică la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca.
