Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Reabilitarea, o viziune holistică

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU luni, 24 octombrie 2011

„Noi considerăm că organizarea anuală a unui congres de recuperare medicală este esenţială; interesul extraordinar este dovedit şi prin comunicările prezentate de tinerii specialişti şi rezidenţii din această specialitate… SRMFR îşi dezvoltă funcţionalitatea prin mijlocirea acestor congrese…“, declară dl prof. dr. Mihai Berteanu, preşedintele Societăţii Române de Medicină Fizică şi de Recuperare şi al celui de-al 34-lea Congres Naţional al SRMFR, într-un interviu realizat de dl Iftimie Nesfântu.

 

   Între2 şi 5 noiembrie a.c., la Poiana Braşov (în sala NATO a hotelului Piatra Mare), se va desfăşura al 34-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Medicină Fizică şi de Recuperare (SRMFR).
   Dl prof. dr. Mihai Berteanu, şeful Clinicii de Recuperare Medicală, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Bucureşti, preşedinte în exerciţiu al SRMFR şi preşedintele Congresului, ne-a ajutat să pătrundem în culisele activităţilor de pregătire ale acestei manifestări, arătându-ne limpede unde ne aflăm şi ce anume o poate transforma într-o reuşită.
 
   – Vor fi prezenţi la Poiana Braşov specialiştii care lucrează în granturi de cercetare, cu rezultate de etapă?
   – Dacă intraţi pe site-ul Spitalului Elias o să vedeţi un link spre Reabilitation Research. Noi avem un Centru de cercetare în reabilitare, ce funcţionează în cadrul Clinicii de Recuperare Medicală… O să vedeţi domeniile noastre de cercetare, un grant european şi câteva granturi naţionale în derulare… Evident că vor participa. Astfel, va creşte şi nivelul manifestării pe care o organizăm şi fiecare se va întoarce în colectivul unde lucrează cu un bagaj de cunoştinţe adus la zi. Va fi un beneficiu pentru toţi.
   Mi-aţi povestit cât este de important să privim omul în mod global, luând în calcul interdependenţa dintre organe şi funcţii. Microbul „globalizării“ a atins şi medicina?
   Nu, nu e o paralelă cu globalizarea. Vorbim, în cazul nostru, mai degrabă de o viziune holistică… Omul trebuie privit în totalitatea sa şi nu pe segmente. Pare uşor, dar nu e aşa. Pentru medicii din interiorul specialităţii (şi ai societăţii noastre) e mai simplu… Vin, audiază lucrări, prezintă chiar ei rezultate, observă în practica de zi cu zi că acţiunile de reabilitare asupra unui organ influenţează toate celelalte organe şi sisteme ale corpului… Pentru profesionistul din „Recuperare medicală“ – folosesc încă termenul acceptat la noi – o astfel de privire se impune de la sine şi este confirmată zi de zi. Noi avem o viziune holistică din punctul de vedere al funcţionării individului, al abilităţilor sale… De asta şi ţinem foarte mult la termenul „reabilitare“. Să nu se creadă că noi, specialiştii din Medicină fizică şi recuperare, am inventat aceste denumiri… Vă arăt o carte, traducerea din engleză a unui document al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ce introduce o Clasificare internaţională a funcţionării dizabilităţii şi sănătăţii; este chiar titlul cărţii… Şi este în continuarea unui document din 1984, Clasificările internaţionale OMS, acesta a apărut în 2001. Recunoaşte că omul trebuie privit ca un întreg, el funcţionează ca întreg şi, chiar şi mai mult, nu se mai focalizează pe individ, ci merge mai departe şi include individul în mediul său social. Spre exemplu, dacă un individ are un traumatism vertebro-medular şi are o paralizie sau o pareză pe membrele inferioare şi trebuie să se deplaseze în căruţ. Aceeaşi boală, cu aceiaşi parametri; dacă acel individ se află în Germania, unde majoritatea clădirilor, instituţiilor, autobuzelor, tramvaielor, trotuarelor sunt adaptate pentru scaune cu rotile, el este un om activ, funcţionând ca şi un om normal; acelaşi individ, într-o ţară din Africa, unde nu sunt asemenea facilităţi, este paralizat… El nu poate fi util semenilor, nu-şi poate folosi capacităţile individuale… În Germania, exemplul dat de noi, el rămâne un om social, dincolo – nu… Asemenea exemple arată limpede şi o altă dimensiune a reabilitării. Şi ne schimbă radical felul de a înţelege fenomenul… Nu boala contează, ci mediul în care persoana respectivă trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea.
   – Pe câţi participanţi contaţi?
   – Vor veni anul acesta la Poiana Braşov aproximativ 650 de cadre medicale. Multe lucrări vor aduce în faţa celorlalţi rezultate ale cercetărilor, observaţii, cazuri deosebite… Fiecare prezentare va provoca, în felul ei, o schimbare de viziune, o mai bună înţelegere a funcţionării organismului uman, poate chiar un consens asupra unor abordări. Încă un motiv ca să pregătim congresul cu maximă atenţie; am invitat şi anul acesta medici şi din alte specialităţi. Interferăm practic cu toate specialităţile medicale. Nu am iniţiat sesiuni paralele, am optat să prelungim cu o zi durata congresului, oferind colegilor posibilitatea de a urmări toate expunerile.
   Mai aveţi şi un alt exemplu care să trimită spre o altă dimensiune a reabilitării?
   Sigur; sunt factorii personali… Aceeaşi afecţiune (stadiu, nevoi asemănătoare privind tratamentul etc.) e însoţită de cu totul alte consecinţe, are un răsunet funcţional la o persoană depresivă şi un altul, mult diferit, la o persoană optimistă… Ca să poţi ajuta efectiv pacienţii, e nevoie să cunoşti lucrurile astea şi să cauţi procedeele potrivite pentru fiecare situaţie în parte. Sunt însă aspecte utile nu numai celor din specialitatea noastră, ci şi chirurgilor, interniştilor, oncologilor…
   Altă condiţionare…
   Aşa este. Iar noi, ca specialişti, suntem formaţi să vedem nu numai afecţiunea, boala, organul, sistemul de organe în sine, ci să vedem răsunetul afecţiunii în activitatea şi în participarea individului la viaţa socială, în „funcţionarea” lui… În cele din urmă, ce-l interesează pe acel beneficiar al serviciilor noastre? Să fie un membru activ al familiei lui, să poată lucra, să nu depindă funcţional de persoanele din jur… Să facă o meserie, să profeseze, să se distreze… să fie independent şi în viaţa de zi cu zi… Este vorba de o abordare a persoanei în întregul ei pentru a-i ameliora funcţiile… Şi asta se poate face printr-o medicaţie, printr-o anumită intervenţie – infiltraţie, procedură… – funcţia poate fi ameliorată dându-i omului un baston sau un cadru, prin mijloace de asistare, sau punându-i o orteză la genunchi, funcţia poarte fi ameliorată printr-un dispozitiv de electrostimulare. Scopul final este o performanţă cât mai bună a acelui individ – beneficiar al serviciilor noastre. El are nişte dizabilităţi, cauzate de boală, de un traumatism, un accident, sau ca urmare a unei intervenţii chirurgicale etc. şi noi încercăm să le reabilităm… Poate fi o reabilitare pur medicală sau poate are nevoie de un inginer, de o rezolvare tehnică…
   O să mă opresc la o paralelă sugerată chiar de dumneavoastră: congresul organizat anual „ameliorează“ funcţiile „societăţii“ pe care o conduceţi? Prin ce anume?
   Noi considerăm că organizarea anuală a unui congres de recuperare medicală este esenţială; interesul extraordinar este dovedit şi prin comunicările prezentate de tinerii specialişti şi rezidenţii din această specialitate… Ei sunt partea activă a SRMFR. Ei reprezintă viitorul. Şi aş mai adăuga o observaţie proprie, mai degrabă concluzia unei suite de observaţii: cred că pentru a lucra în reabilitare este nevoie de un profil psihologic special, aşa cum există particularităţi ce conturează un profil distinct pentru medicii din Urgenţă, ori pentru cei din Traumatologie… Şi să faci cu suflet ceea ce faci… Apoi, repet, să realizezi şi să priveşti omul ca întreg. Nu sunt împotriva ultraspecializării, dar a privi în ansamblu funcţionarea unui individ este absolut esenţial… Cunoaşteţi cazurile acelor copii care citesc pe litere, dar nu le pot încă asambla şi să rostească limpede cuvântul întreg. Or, când ajung prin exerciţiu să realizeze acest salt, înseamnă că au progresat. Au trecut într-un alt stadiu evolutiv. Totul se limpezeşte dintr-o dată, capătă un înţeles. Şi asta e valabil nu numai pentru noi, ci şi pentru chirurg, şi pentru cardiolog… Altfel vor aborda pacientul, dacă-l văd ca întreg, altfel îi vor înţelege aşteptările, motivaţiile, dacă ştiu în ce mediu trăieşte şi lucrează şi ce anume doreşte acel pacient de la el şi de la cei din jurul lui… Nu faci o translatare a unei proceduri din manual pe acel bolnav, ci faci o selecţie şi alegi sau cauţi, născoceşti cea mai potrivită metodă, atitudine terapeutică în raport cu nevoile acelui om de a funcţiona… Degeaba este o operaţie reuşită, dacă el nu poate fi independent în viaţa şi în activitatea pe care o desfăşoară… Ei bine, congresele acestea îi ajută pe cei din Medicină fizică şi recuperare să facă asemenea salturi de cunoaştere şi înţelegere… SRMFR îşi dezvoltă funcţionalitatea prin mijlocirea acestor congrese şi prin participarea membrilor la congrese… Altfel, ar rămâne doar la stadiul de articole şi aliniate şi obiective trecute într-un statut…
   De unde vin participanţii la congres? Din spitale şi secţii de Recuperare? Vor fi printre ei şi cei care lucrează în staţiuni balneare? Vor veni medici din celelalte specialităţi – chirurgi, internişti, cardiologi…?
   Noi, cu rezidenţi cu tot, suntem peste 900 de oameni în specialitate, distribuiţi destul de uniform… pe teritoriul ţării. Spitale, policlinici, în cabinete particulare chiar… Şi în staţiuni balneare, aproximativ, o treime… Mai vin la congres şi reumatologi, medici de familie, internişti, mai avem colegi care şi-au luat o a doua specialitate şi, la fel, au păstrat legăturile cu „prima lor dragoste“… Vor participa asistentele medicale şi fizioterapeuţii. Şi dacă vom ţine seama şi de ei, procentul este mai mare…
   Şi staţiunile fac parte din reţeaua MS?
   Unele da, altele nu… Nu staţiunea este importantă, ci unitatea în care ei lucrează… Ministerul Sănătăţii mai are puţine policlinici balneare… Important este să existe condiţii de cazare bune şi o bază de tratament foarte bună. Iar baza de tratament foarte bună în primul rând presupune personal medical specializat. E prima condiţie… Specialistul în recuperare medicală şi cu echipa lui: kinetoterapeut, maseur şi aşa mai departe… Iar privatizarea în turism, în sfârşit, este benefică şi pentru domeniul acesta. Iar congresul asigură şi o legătură între medicii din secţii şi clinici de specialitate şi medicii din staţiuni… Noi ne întâlnim foarte rar în afara congreselor; poate când se organizează cursuri ori alte forme de pregătire… Ultima zi a Congresului este dedicată balneologiei… Factorii naturali terapeutici sunt foarte importanţi în recuperarea medicală…
   Realizaţi interferenţe cu toate celelalte specialităţi medicale?
   Din păcate, astfel de interferenţe sunt, la noi în ţară, adeseori doar teoretice… Însă în Europa şi la nivel internaţional astfel de legături sunt facilitate de legislaţie, de cadrul organizatoric… Se face recuperare în urma unor amputaţii, se face la Oncologie, există capitol de recuperare în HIV-SIDA… În text-book-urile noastre o să găsiţi capitole de recuperare dedicate vârstnicului (în Geriatrie)… Orice afecţiune cronică generează dizabilitate…
   – Din câte cunosc, aveţi colaborări importante cu medici din alte specialităţi, pornind de la teme de cercetare… Nu este şi aceasta o cale de a realiza şi întreţine astfel de interfeţe? Şi-apoi, astfel de colaborări vor duce şi la lucrări prezentate în congres, publicate apoi…
   Este. Observaţia dv. este corectă… Avem şi lucrări de la neurochirurgi, reumatologi… Dar activitatea noastră principală rămâne reabilitarea propriu-zisă… Şi trebuie să vă spun, deşi preluăm bolnavi care au trecut printr-o altă clinică, rareori realizăm şi un contact (o interfaţă activă) cu echipa din secţia sau clinica de unde a fost trimis acel bolnav… Vedeţi, eu mă gândeam la o interfaţare nu numai punctual, legat de o temă de cercetare sau un grant… Mă gândeam dincolo de asta, la o interfaţă pe termen lung… Fizioterapia – utilizarea agenţilor fizici – acoperă o arie foarte largă şi interesează multe specialităţi. Şi cred că în acest sens lucrurile se pot dezvolta mult mai mult…
   E un fel elegant de a spune că în prezent o astfel de colaborare – interfaţă, cum o numiţi dv. – bate pasul pe loc… Care sunt cauzele?
   Poate, lipsa de timp…
   Dar în alte ţări europene cum de funcţionează? Pentru vestici nu intervine lipsa de timp?!
   M-aş opri la un exemplu, piciorul diabetic. Arteriopatia diabetică este tratată, normal, de diabetologi. Când devine prea târziu e tratată şi de chirurg. Amputaţia! Şi toţi – şi noi, şi diabetologii, şi chirurgii, uneori chiar şi pacientul – ştim că fizioterapia aduce beneficii evidente şi importante la o persoană cu un picior diabetic, chiar cu leziuni incipiente… Şi poate să întârzie operaţia, poate să nu mai ajungă acolo… Vă dau un alt exemplu: tratăm pe scară ultralargă cardiopatia ischemică şi tensiunea, şi hipercolesterolemia cu medicaţie, ştiind totodată că cel mai bun tratament este exerciţiul fizic. Câţi dintre colegii cardiologi recomandă exerciţiul fizic şi câţi scriu reţete şi trimit pacienţii la farmacie? Nu mai întreb câţi dintre cardiologi trimit pacienţii la un specialist în Medicină fizică şi recuperare?! Exerciţiul fizic, mişcarea, este cea mai eficientă armă terapeutică… Şi, o ultimă întrebare, poate la fel de importantă ca şi celelalte, câţi pacienţi ascultă şi urmează această recomandare de a face mişcare?! Şi vorbim aici de tratament şi eficienţă pe termen foarte lung… Sunt zeci de studii, şi noi am publicat astfel de lucrări, cu pacienţi hipertensivi, intraţi într-un program de recuperare şi cărora le scade tensiunea şi, evident, se va reduce şi consumul de medicamente… Exerciţiul fizic la bolnavi cu cardiopatie ischemică reduce consumul de medicamente şi repermeabilizează vasele… Sunt zeci, sute de studii pe tema aceasta… Sau reducerea riscului de infarct miocardic, ca urmare a exerciţiului fizic… ţine deja de domeniul evidenţei… Câţi bolnavi aflaţi în zona de risc ţin seama de asta? Afară, după un by-pass, după un stent, toţi intră în program de reabilitare cardiacă… Sunt studii bazate pe dovezi… La noi, răspunsul este – de câte ori nu l-aţi auzit? – „ce-o vrea bunul Dumnezeu“!
   Este şi o problemă legată de costuri?
   În final, când tragi linie, după un program de recuperare coerent şi fundamentat ştiinţific se ajunge la reducerea costurilor… Funcţiile respective sunt reabilitate, iar bolnavul nu mai consumă atâtea medicamente… Şi CNAS, care oricum nu are prea mulţi bani, plăteşte mai puţin… Şi cu toate astea, realitatea e alta…
   – Dle profesor, aţi atins un spectru atât de larg de probleme încât, pornind doar de la cele discutate, aţi avea nevoie de mai multe congrese. Şi sunt teme ce pot interesa şi colegi din alte specialităţi medicale, pot interesa şi psihologi, sociologi, manageri…  

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.