În funcţie de gravitatea incidentului, aceștia se confruntă cu simple escoriaţii, contuzii, iar uneori cu entorse, luxaţii sau fracturi.

Ionuţ Crivăţu este medic specialist Ortopedie și Traumatologie în cadrul clinicii KinoMed. În perioada 2006-2012 a urmat cursurile Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. De-a lungul timpului a participat la numeroase conferinţe și cursuri de perfecţionare.

Ce vă motivează cel mai mult în carieră?

În primul rând, dorinţa de a fi cât mai performant, de a cunoaște cât mai mult și de a trata cu succes toată gama de patologie a aparatului locomotor. Realizările profesionale sau sentimentul de satisfacţie dat de atingerea unor obiective reprezintă o motivaţie intrinsecă foarte mare.

Care a fost cel mai dificil caz pe care l-aţi tratat?

Mă confrunt, de multe ori, cu patologii dintre cele mai complexe. Fiecare caz este deosebit și trebuie tratat cu maximă atenţie și implicare. Un exemplu din traumatologie, dacă doriţi, poate fi cazul unui pacient politraumatizat, cu multiple fracturi de membre, dintre cele mai complexe, care necesită mai multe intervenţii chirurgicale, recuperare medicală și monitorizare pe termen lung.

Tratament adecvat

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se prezintă pacienţii la dv.?

Activând într-un spital de urgenţă, patologiile de prim-plan sunt reprezentate de traumatisme de diversă intensitate, de la entorse până la luxaţii și, desigur, fracturi. Cazurile cronice sunt și ele frecvente, și aici ne referim, în mod special, la patologia articulară degenerativă a șoldului și genunchiului, respectiv coxartroza și gonartroza.

Ce traume pot rezulta în urma căzăturilor?

Cele mai frecvente leziuni întâlnite în cabinet, la pacienţii care se prezintă după ce au suferit, de exemplu, accidentări cu bicicleta sau trotineta, sunt cele la nivelul membrelor superioare. În funcţie de gravitatea incidentului aceștia se confruntă cu simple escoriaţii, contuzii, până la entorse, luxaţii sau fracturi. Frecvent apar pacienţi tineri care acuză durere și impotenţă funcţională la nivelul umărului. De regulă, se efectuează un examen clinic și radiologic al pacientului, în urma căruia se stabilesc diagnosticul și tratamentul. Majoritatea acestor fracturi pot fi tratate conservator, adică nu este nevoie de operaţie, dar pentru asta ţinem cont de mai multe criterii.

Care ar fi acestea?

Tipul fracturii de exemplu, deplasarea fragmentelor etc. Trebuie ales tratamentul adecvat pentru că în urma acestor tipuri de leziuni pot rezulta dizabilităţi destul de grave, resimţite pe termen lung. Aici ne referim la problemele funcţionale care pot limita activitatea fizică. De exemplu, o fractură care nu este redusă corect anatomic poate scurta sau modifica aspectul membrului afectat.

Care sunt metodele de tratament?

Există tratamentul conservator sau ortopedic, care presupune imobilizarea cu ajutorul aparatelor gipsate sau al ortezelor și, desigur, tratamentul chirurgical. Acesta presupune reducerea deschisă sau sângerândă a focarului de fractură, urmată de fixarea sa cu diverse tipuri de implant, în așa fel încât pacientul să poată fi mobilizat cât mai rapid și să înceapă recuperarea medicală. De regulă necesită internare cazurile cu leziuni importante, spre exemplu fractura cu deplasare care are indicaţie chirurgicală.

„Inamicii” osteoporozei

Osteoporoza crește riscul de fracturi. Poate fi prevenită această boală?

Osteoporoza poate fi prevenită sau măcar întârziată prin mai multe metode, de la adoptarea unui stil de viaţă sănătos, alimentaţie echilibrată, mișcare adecvată, renunţarea la fumat și la alcool, până la administrarea de suplimente minerale, esenţiale unei bune funcţionări a organismului și menţinerii unui nivel adecvat de masă osoasă. Totuși, pentru mai multe detalii, putem discuta mai degrabă cu un medic endocrinolog. La ortoped tratăm, să spun așa, consecinţele osteoporozei, și anume fracturile care apar pe un astfel de teren slab.

Meteosensibilitatea, mit sau realitate?

Organismul uman poate fi sensibil la fluctuaţiile de presiune atmosferică și  temperatură, și aici ne referim la durerile articulare și nu numai. Aș recomanda în primul rând echilibrarea afecţiunilor de fond cu efectuarea unor activităţi fizice în mod regulat, în ideea în care să putem face faţă acestei meteosensibilităţi.

Care sunt sursele de informaţie pe care le folosiţi în pregătirea dv. profesională?

În primul rând,  este important să avem o activitate medicală și chirurgicală cât mai intensă și variată ca și cazuistică și complexitate. Pregătirea este continuă, în fiecare an particip la congrese și la cursuri de specialitate și încerc pe cât posibil să acumulez cât mai multe informaţii și noţiuni care să mă ajute să-mi desfășor cu succes actul medical.

Reforma în sănătate, necesară

Aţi fost tentat vreodată să profesaţi în afara ţării?

Da, am fost, însă aș merge în afara ţării doar pentru perioade scurte, în eventualitatea efectuării unor stagii suplimentare de supraspecializare, dar pe termen lung doresc să profesez tot în România.

Ce aţi îmbunătăţi în sistemul de sănătate din România?

Sunt mai multe probleme în sistemul de sănătate din România, plecând de la birocraţie, lipsa echipamentelor sau a aparaturii performante, lipsa unor medicamente și, evident, lipsa banilor în anumite sectoare. Trebuie probabil o reformă în sănătate, măcar treptată, care să aducă performanţă și eficienţă.

Cum a influenţat pandemia de COVID-19 activitatea dv. profesională?

Pe perioada stării de urgenţă cel puţin, au predominat cazurile de urgenţă, și anume traumatismele, pacienţii cronici fiind temporizaţi și reprogramaţi pentru o dată ulterioară.

Ce sfat i-aţi putea oferi unui medic aflat la început de drum?

În primul rând,  să dea dovadă de multă determinare, de motivaţie în tot ceea ce face și să fie cât mai implicat în drumul pe care și l-a ales!