Newsflash
Interviuri

Rinologia – motorul unei specialităţi ce trebuie să revină în actualitate

de Dr. Otilia REGUȘ-SESERMAN - iun. 11 2015
Rinologia – motorul unei specialităţi ce trebuie să revină în actualitate

Prevalenţa rinosinuzitei cronice în Europa este de 10,9%, iar afecţiunea este mai frecvent întâlnită la fumători decât la nefumători. Factorii determinanţi ai rinosinuzitelor cronice se regăsesc atât în obiceiurile pacienţilor, cât şi în alte variabile, ce nu ţin de modul de viaţă al acestora, după cum am aflat de la prof. dr. Codruţ Sarafoleanu, şeful clinicii ORL şi chirurgie cervico-facială din cadrul Spitalului Clinic „Sf. Maria“ Bucureşti, secretarul general al Societăţii Române de Rinologie (SRR). SRR va organiza a treia ediţie a congresului de rinologie în perioada 1–3 iulie 2015, la Sighişoara.

 
 
 
 
 
 

Tot mai frecvente

 

    Ce loc ocupă afecţiunile rinologice în sfera ORL?
    Aş spune că afecţiunile ORL sunt chiar cele mai frecvente afecţiuni care se întâlnesc la cabinetul unui medic specialist ORL. Atât în Statele Unite, cât şi în Europa, dar mai ales în România, rinosinuzitele cronice erau catalogate, la un moment dat, drept cea mai frecventă boală cronică respiratorie diagnosticată şi tratată. Prescripţiile medicale pentru rinosinuzitele cronice atingeau cifre halucinante, de sute de miliarde de euro, respectiv dolari, pe ambele continente. Factorii favorizanţi sigur că sunt şi factori locali, care ţin de anumite anomalii anatomice, cum ar fi deviaţiile de sept sau cornetele cu poziţionare vicioasă care afectează drenajul sinusal, dar putem vorbi şi de factori inflamatori de tip alergic. Apoi, este vorba de poluare, de noxe. În România, deşi industria nu este foarte bine dezvoltată, noxele chimice ocupă în continuare un loc foarte important. Nu în ultimul rând, obiceiurile pacienţilor – fumatul în mod special – reprezintă un factor esenţial în declanşarea inflamaţiilor rinosinusale.

 

Endoscopia ORL

 

    Cum s-a dezvoltat chirurgia endoscopică ORL?
    Chirurgia endoscopică a ajuns în România abia în 1995 (în Austria şi Germania a fost introdusă în 1972), dar s-a dezvoltat foarte repede şi corect. După mine, au urmat câţiva colegi de la Cluj, Bucureşti, Timişoara şi Târgu Mureş, care au dezvoltat acest tip de chirurgie. Putem vorbi acum de o şcoală românească de chirurgie endoscopică ORL. Pas cu pas, noi am făcut progresele necesare pentru a putea aborda şi patologii ale bazei craniului, ale orbitei, ale căilor lacrimale. Se poate spune că acum suntem competitivi la nivel european şi mondial, fapt demonstrat de toate parteneriatele noastre ştiinţifice medicale cu colegi din universităţi din toată lumea.
    Sunt, în România, suficiente centre de chirurgie endoscopică ORL, suficienţi specialişti?
    Pentru pregătire – da, patru centre sunt suficiente. Suficienţi specialişti nu sunt, pentru că foarte mulţi s-au şcolit, au învăţat noţiunile de bază, dar, nepracticând zi de zi acest tip de chirurgie, au uitat ce au învăţat la cursuri. Această problemă a apărut din cauza lipsei dotărilor corespunzătoare. Investiţiile necesare iniţial sunt relativ mari, dar se amortizează ulterior prin tot ceea ce înseamnă eficienţa legată de reducerea perioadei de spitalizare şi de tratament. Foarte puţini manageri de spital şi oameni din sistem au înţeles necesitatea dezvoltării acestei chirurgii şi în sfera ORL. Dar, până la urmă, acesta a fost trendul la nivelul medicinii. Chirurgia endoscopică – minim invazivă – a devenit o necesitate.

 

Multidisciplinaritate

 

    Cât de importantă este abordarea multidisciplinară în practica ORL?
    Este esenţială, pentru că trăim în epoca interdisciplinarităţii şi avem nevoie de colaborarea cu colegii noştri alergologi, pneumologi, chirurgi OMF, neurologi, neurochirurgi, oftalmologi. Este esenţială pentru că, de obicei, foarte multe cazuri nu sunt strict de ORL, la fel cum nu sunt strict de oftalmologie sau de neurochirurgie. Şi atunci, peste tot în lume deciziile sunt luate de echipe, pentru că mai multe minţi judecă mai bine decât una singură. În plus, aceasta este una din marile probleme ale sistemului sanitar din România: nu avem suficiente spitale multiprofil, care să aibă absolut toate specialităţile în acelaşi loc şi unde să se poată practică un act chirurgical sau un demers terapeutic multidisciplinar. Şi atunci, de multe ori, pacientul trebuie să fie plimbat între spitale, ceea ce întârzie diagnosticul. Echipele chirurgicale care se constituie în anumite centre o fac de cele mai multe ori din bunăvoinţa unuia dintre membri, care se transferă pentru o zi sau două, „cu arme şi muniţii“, în respectivul loc. Şi pentru rezidenţi ar fi foarte bine ca pregătirea să se facă într-un centru care are toate specialităţile, pentru că programul ar fi unitar, nu ar mai trebui să piardă timp pe drumuri.

 

Lucrurile s-au blocat undeva

 

    Aţi adus în discuţie una dintre problemele rezidenţilor. Nu este singura. Ce se întâmplă cu programa de rezidenţiat, care nu a mai fost modificată de foarte mult timp?
    Aţi atins un punct sensibil. În perioada celui de-al doilea mandat al meu ca membru al comisiei de ORL a Ministerului Sănătăţii, am modificat programa conform normelor UEMS, manualului european şi necesităţilor patologiei şi publicisticii din lumea largă şi din România, din 2014. Din păcate, nu ştiu de ce, programa nu a ajuns şi la autorităţi, ca să fie publicată, ea este modificată la nivelul comisiei. Mai departe, de ce nu a ajuns, nu pot răspunde, pentru că nu sunt preşedintele acelei comisii. De asemenea, bibliografia a fost modificată, pentru a fi în concordanţă cu cerinţele actuale, pentru că nu mai putem învăţa rezidenţii de pe cărţi din 1959 retipărite în ’64. Avem Tratatul de Chirurgie apărut la Editura Academiei Române în urmă cu doi ani, care ar putea să constituie una dintre cărţile de căpătâi ale rezidenţilor ORL, manualul european, pe care l-am invocat, şi, bineînţeles, în epoca aceasta foarte deschisă, unde rezidenţii ajung foarte des la congrese, variante digitale ale nenumăratelor tratate de referinţă din ORL-ul mondial. Toate acestea pot fi accesibile rezidenţilor, mai ales că toţi ştiu limba engleză. Dar, într-adevăr, suntem în coada listei din acest punct de vedere şi îmi pare rău că lucrurile s-au blocat undeva.
    Aţi contribuit activ la dezvoltarea tehnicilor microchirurgicale. Vor fi ele introduse în programa rezidenţiatului?
    Atâta vreme cât în programa de rezidenţiat există modulul de endoscopie, de chirurgie laser în ORL, este absolut necesar ca rezidenţii să înveţe şi tehnicile de bază în ceea ce priveşte chirurgia endoscopică, microchirurgia laringiană, chirurgia otoscopică şi aşa mai departe. În centrele universitare, acest lucru este absolut necesar şi sper să se introducă peste tot în mod uniform. Din păcate, mai sunt încă centre universitare în România care nu au beneficiat de echipamente moderne şi atunci nu sunt nici acreditate să predea, motiv pentru care rezidenţii trebuie să vină în cele patru centre importante.

 

Congresul SRR

 

    În perioada 1–3 iulie 2015 se va desfăşura congresul de rinologie. Este destinat doar medicilor orelişti sau şi altor specialişti?
    Congresul este la a treia ediţie. Suntem o societate încă tânără şi dinamică, cu cei mai mulţi membri din ORL-ul românesc. Nu-mi face plăcere s-o spun, dar lucrurile au fost privite diferit de societatea de chirurgie ORL şi, respectiv, cea de rinologie. Congresul se adresează tuturor medicilor orelişti, inclusiv rezidenţilor – sau în mod special rezidenţilor. Avem invitaţi şi din alte specialităţi, motiv pentru care vor fi prezenţi şi colegi din chirurgia oro-maxilo-facială, din pediatrie şi alergologie. Ca la precedentele ediţii, vor fi în jur de 40 de invitaţi străini. Foarte mulţi sunt experţi în anumite subdomenii ale rinologiei, ea însăşi o lume foarte dezvoltată.
    Cum este structurat congresul din acest an? Care sunt temele de interes major?
    Tema de interes major este exact ceea ce am discutat anterior, interdisciplinaritatea în ORL şi în rinologie. Congresul este structurat în mese rotunde pe temele principale, cum ar fi rinosinuzitele cronice. Avându-l ca invitat şi pe preşedintele Societăţii europene de rinologie, vom realiza o declaraţie europeană de consens în rinosinuzită. Vor fi mese rotunde care ţin de chirurgia reconstructivă facială, rinoplastii şi reconstrucţii posttraumatisme. De asemenea, chirurgia endoscopică (nu doar a nasului şi a sinusurilor, dar şi a bazei craniului), temele de alergologie şi tulburările funcţionale ORL vor ocupa un loc important. Vor fi şi simpozioane şi sesiuni plenare, la fel cum vor fi şi conferinţe speciale susţinute de personalităţi marcante ale specialităţii. Bineînţeles că nu am uitat tinerii, drept care vom avea două simpozioane ale tinerilor membri ai societăţii şi ale tinerilor care nu sunt încă membri ai societăţii, dar sunt invitaţii noştri. Este un congres complet şi exact structurat pe tipicul congreselor internaţionale.

 

Reprezentativi pentru ORL-ul din România

 

    Care sunt obiectivele Societăţii de Rinologie?
   Obiectivele enunţate când am înfiinţat-o şi pe baza cărora ne-am desfăşurat activitatea sunt, în primul rând, reprezentativitatea societăţii la nivel naţional. Acest deziderat nu era îndeplinit de alte societăţi de profil. Apoi publicăm un jurnal indexat în baze de date internaţionale, o revistă a noastră, a oreliştilor, Romanian Journal of Rhinology. Alte obiective sunt accesul tinerilor la cursuri de perfecţionare, stabilirea parteneriatelor între societatea noastră şi alte societăţi similare care să ofere burse pentru aceşti tineri şi, nu în ultimul rând, alinierea curriculei româneşti de pregătire în ORL la cea europeană şi la tot ceea ce se predă în universităţile din străinătate.
    Care sunt perspectivele rinologiei româneşti?
    Eu cred că sunt unele bune, deoarece avem un nucleu de oameni interesaţi şi în continuă dezvoltare. Există foarte mulţi tineri care au învăţat această chirurgie şi acum încearcă să îşi rafineze practica în ceea ce priveşte metodele de diagnostic şi tratament. Formatorii de şcoală, printre care mi-aş permite cu modestie să spun că mă găsesc, au un parteneriat foarte bun cu aceşti tineri. Şi noi, ca îndrumători, avem de câştigat din acest parteneriat, pentru că ei ne împing permanent să învăţăm lucruri noi pentru a-i putea consilia şi ajuta.
    Se aliniază specialitatea ORL româ­nească la cea europeană?
    În linii mari, da. Sunt neajunsuri însă, legate de numele româneşti, care nu prea mai sunt de acceptat în 2015, dar este o problema legată de mentalitate. Ne luptăm şi cu mentalitatea oamenilor. Eu sper totuşi că vom reuşi să convingem că doar vorbind aceeaşi limbă – profesională şi nu numai – cu colegii noştri din străinătate vom putea să ne creştem propriile standarde.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe