Dr. Camelia Toma este medic de familie
în comuna Schitu Golești (județul Argeș) de peste douăzeci de ani. Se
îngrijește de aproape două mii de oameni, cărora le este ghid și translator în
întortocheatul sistem de sănătate. Cel mai mult și-ar dori ca și colegii de
alte specialități să își facă timp să le vorbească pacienților. Să le spună mai
clar ce au de făcut.
– De ce ați ales să lucrați aici?
– Am dat concurs pe post, eram din Pitești, dar stagiatura o
făcusem în Moldova și voiam să mă întorc acasă. De la Pitești sunt 40 de
kilometri și de-atunci, din ʼ90, așa îmi încep ziua: cu un drum de 40 de
kilometri dus și o termin cu alți 40 de kilometri întors. Fac naveta de
douăzeci de ani. Iarna este cel mai mare inconvenient, mai ales că lucrez în
ture: o zi dimineață, o zi după-amiază. Este greu în special în tura de
după-amiază, fiindcă se întunecă foarte devreme și atunci trebuie să fiu foarte
atentă. E o șosea națională foarte circulată. Dar mă descurc foarte bine.
– Folosiți mașina proprie?
– Da, cu mașina mea mă duc la cabinet. Ceea ce reprezintă o
problemă, că nouă, medicilor din rural, nu ni se decontează absolut nimic din
acest drum. Nu se mai acordă nici măcar sporul de țară. Sporurile de țară se
dau acum în niște condiții foarte drastice: nu trebuie să ai asfalt, nu trebuie
să ai apă curentă. Ca să poți să iei spor de țară, trebuie să ai niște cătune
aruncate pe coclauri, deci nu ne mai încadrăm. Foarte puțini medici se mai
încadrează la sporurile de țară. De pildă, eu am beneficiat de acest spor până
acum doi ani, când s-au modificat condițiile de acordare și, pentru că am un
cabinet chiar la șosea, „în centru“, nu mai beneficiez de acest spor.
– Ce probleme întâmpinați?
– Cea mai mare problemă din punctul meu de vedere este că
sistemul SIUI nu prea merge. Cred că nu există săptămână în care SIUI să nu
aibă sincope. Dacă eliberezi offline rețeta și nu o poți valida în timp util,
atunci e posibil să îți fie imputată valoarea ei, iar unele rețete sunt de
valori destul de mari. Sunt pacienți care nu au posibilitatea să își cumpere
câteva pastile până când li se va elibera rețeta. Este și pentru noi o
problemă, fiindcă, dacă nu merge sistemul, nu ne putem ține de programări.
– Ce ați vrea să schimbați în sistem?
– Cred că medicina de familie încă este considerată o
cenușăreasă a sistemului medical. În caz de orice, „du-te la medicul de familie
să îți explice“. Toate aspectele legate de parcursul pacientului nu îi sunt
explicate în totalitate și specialiștii trimit pacientul la noi să explicăm ce
au făcut ei, ce are el de făcut mai departe. Mă gândesc totuși că fiecare
pacient, în momentul în care este tratat de un specialist, ar trebui să
primească și informații legate de ce i s-a administrat, ce diagnostic i s-a
pus. Am pacienți care vin cu biletele de ieșire din spital și cu toate actele
din spital, printre care și o rețetă compensată, și mă roagă să le spun: „ce mi
s-a făcut, mi s-a dat ceva“. Deci el, săracul, câteodată nici nu știe că are în
acele documente din mână o rețetă compensată, pe care trebuie să o ridice de la
farmacie. Sunt foarte mulți medici de alte specialități cu care lucrăm
extraordinar de bine, dar mai sunt o parte din ei care nu au timpul necesar să
îi explice pacientului cam ce trebuie să facă după ce iese din spital.
– Și trebuie să compensați.
– Da. Numai că nu toți pacienții ajung imediat la medicul de
familie. Unii vin după o zi, alții după o lună, când rețeta compensată primită
la externarea din spital deja nu mai este valabilă. Sunt lucruri care
organizatoric ar fi foarte ușor de rezolvat, dar mai sunt și probleme din astea
cu care noi, ca medici de familie, ne confruntăm fără să vrem. Eu mi-am făcut
un obicei și, în momentul în care dau un bilet de trimitere, de internare,
explic pacientului din capul locului ce trebuie făcut, cu ce trebuie să vină la
ieșirea din spital. Dacă e nelămurit, să vină imediat după externare, ca să îi
explic exact ce are de făcut, să nu rămână fără tratament.
– Scrisorile medicale vă sunt mereu trimise de specialiști?
– Până anul trecut, medicii specialiști mai uitau să trimită
scrisori medicale, dar am observat că, de anul trecut, nu mai există această
problemă. Se mai întâmplă să omită medicul specialist care trimite scrisoarea
medicală să scrie perioada de valabilitate, ceea ce este o mare problemă pentru
medicul de familie, pentru că, în momentul în care ai o scrisoare medicală pe
care nu scrie perioada de valabilitate, atunci ești obligat să o iei în
considerare doar o lună de zile și trebuie să pui din nou pacientul pe drumuri,
să meargă iar la medicul respectiv pentru o nouă scrisoare medicală. Dar sunt
cazuri mai rare.
– Deci acum colaborați mai bine și cu ceilalți specialiști?
– În general, medicul de familie este privit un pic mai de sus
în cadrul sistemului sanitar. Or, cazurile sunt rezolvate în proporție de
70–80%, la prezentarea în cabinetul medicului de familie, cel puțin în cazul
meu. Medicul de familie încearcă să se doteze – eu mi-am cumpărat ecograf,
electrocardiograf, astfel încât pacienții mei să poată găsi la mine o
alternativă pentru aceste investigații, să nu se deplaseze. Colegii mei – la
fel, încearcă să asigure o asistență medicală de cât mai bună calitate.
Pacienții mai spun, când vin de la alți specialiști, că li s-a vorbit de sus
despre medicul de familie și undeva acest lucru mă frământă.
– De unde vine această ruptură între medicii de familie și
ceilalți specialiști?
– Cred că medicina de familie este poate cea mai nouă specialitate
înființată în România. Noi nu am avut cultura aceasta: pacientul să aibă
medicul lui, la care să se adreseze, care să încerce să îi rezolve problemele
și abia după aceea, când situația depășește competența medicului de familie, să
poată merge mai departe. Cred că de aici vine ruptura. Dar e prea mult spus
ruptură. Suntem priviți altfel, fiind o specialitate așa de tânără, apărută
aproape imediat după Revoluție. Poate de aceea nu suntem așa de bine priviți,
deși suntem în prima linie și cred că suntem foarte importanți pentru pacienți,
pentru că pacientul ia cu noi legătura prima dată în caz de suferință.
– Cât de des aveți posibilitatea de a participa la congrese
și conferințe pentru medicii de familie?
– În general, ajung la congresele pentru medicina de familie
când sunt mai aproape de Pitești. Bucureștiul este locul unde merg cel mai des.
Am pacienți programați cu câteva zile înainte și e destul de greu să îi
reprogramezi, de multe ori nu știi ce probleme au și dacă poți să îi amâni, și
atunci este destul de complicat să mergi mai departe, la o conferință la Iași,
Cluj sau Timișoara. În general, aleg evenimentele care sunt mai aproape de
Pitești. Să nu pierd prea mult timp. Fiindcă medicina de familie înseamnă să
fii tot timpul acolo. Să ai telefonul deschis, să poată mereu pacientul intra
în legătură cu tine. Iar dacă nu ești la cabinet, măcar să îl îndrumi unde să
meargă. Fiindcă sunt foarte mulți pacienți care, dacă au o urgență medicală,
întâi mă sună pe mine și eu le spun să sune la ambulanță. Dar primul lor impuls
e să mă sune pe mine și să mă întrebe ce să facă.