Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Satisfacția de a preveni o boală

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU luni, 14 martie 2016

Dr. Margareta Călugăru e specialist în epidemiologie și lucrează de mai mult de un deceniu în cadrul Autorității Sanitar-Veterinare din județul Gorj. Aici protejează sănătatea oamenilor dinainte ca ea să fie pusă în pericol. Nu sunt satisfacții evidente. Medicina preventivă din cadrul ASV înseamnă multe controale, protocoale, rapoarte, ghiduri și evidențe, și aproape niciun contact cu pacienții.

 

 

 

 
 
 
 

Nu toată lumea a rămas

 

     Cum ați ajuns să lucrați ca medic în cadrul ASV?
     – Am absolvit medicina la Timișoara și a urmat perioada de stagiatură, un an de dispensar într-o comună din județ, apoi specializarea în epidemiologie la București, timp de patru ani. În 1999, am obținut titlul de medic specialist. Inițial am lucrat la direcția de sănătate publică, am fost șefa biroului de avize și autorizații, după care am beneficiat de protocolul încheiat între Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și Ministerul Sănătății, prin care primii au preluat medici cu specialități preventive și am intrat în rețeaua de control în siguranța alimentelor. A fost puțin înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. E o adevărată armată de medici de medicină umană care lucrează în această rețea de control al alimentelor, dar despre ei nimeni nu spune nimic. Din 2009, ca să nu îmi pierd definitiv abilitățile medicale, am început să lucrez ca epidemiolog la un furnizor privat de servicii de dializă în Gorj.
     Ce v-a făcut să vă angajați ca funcționar și nu într-un spital?
     – Practic, m-am dus ca în neant, nu știam ce se va întâmpla. Eu am fost transferată pe protocol înainte de a intra în vigoare serviciul de siguranță, am fost primul om care a intrat în serviciul de siguranță la nivelul județului Gorj. Și, timp de patru luni, eram „fiica ploii“ aici, nu se știa exact ce urmează să fac. Am luat-o de la zero în 2004, după care lucrurile s-au amplificat, s-au aglomerat. E adevărat că nu toată lumea a rămas, inițial am fost trei medici, ceilalți doi au plecat, și-au cumpărat cabinete, au ieșit din sistem. Puteam să mă reîntorc, ca epidemiolog, în rețeaua de sănătate publică, dar am preferat să rămân aici.
     – Ce presupune munca în domeniul siguranței alimentelor?
     – Avem programe de supraveghere a alimentelor și a unităților din industria alimentară. De exemplu, eu m-am ocupat de partea de prelevări de produse alimentare în cadrul programelor finanțate de stat și am avut controlul contaminanților în produse, controlul alfatoxinelor, al micotoxinelor în general, fructe, produse de panificație, controlul reziduurilor de pesticide în fructe și legume, al aditivilor, al prezenței organismelor modificate genetic în produsele din soia și porumb. Și toate acestea s-au desfășurat și se desfășoară în laboratoare autorizate, acreditate pe teritoriul comunității, pe metodele europene de control al alimentelor. Pe lângă acestea, avem multe activități de control, de evaluare a unităților în funcție de risc. Participăm alături de ingineri și de celelalte categorii profesionale din direcție la aceste controale.
     Ce rol aveți ca medic în cadrul direcției?
     – Sunt, printre altele, responsabilă pe partea de sistem rapid de alertă. Este un sistem care funcționează la nivelul comunității europene și are responsabili în fiecare județ. Pe partea de prelevări, mă ocup de comunicarea cu punctul național de contact și cu partea din autoritate care se ocupă de controlul contaminanților și îl transmite către autoritatea europeană de siguranță alimentară. Sunt multe raportări, în formate specifice. E destul de mult de lucru și complicat. Pe lângă faptul că suntem încadrați ca funcționari publici, iar asta implică o serie de obligații. Mult timp n-am putut să practic profesia mea de bază, de epidemiolog, pentru că nu era permis să avem alte activități, cu excepția celor didactice.

 

Anchetele epidemiologice și munca de-a detectivul

 

     Ce fel de nereguli depistați în controalele efectuate?
     – În primul rând, sunt cerințele de igienă și de siguranță alimentară. Mai sunt cerințe speciale pentru produsele alimentare stabilite prin regulamente europene, care inițial au fost transpuse în reglementări naționale, dar ulterior le-am invocat direct în forma originală, de regulament european. Și sunt cerințe specifice produselor alimentare, pentru încăperile de depozitare, suprafețele care vin în contact cu produsele... M-a ajutat mult că făcusem, în timpul rezidențiatului de epidemiologie, partea de igienă a produselor alimentare la Institutul Cantacuzino și la Institutul de Sănătate Publică.
     De ce era necesar să fiți medic ca să vă ocupați de aceste lucruri?
     – Nu știu exact cum au fost gândite inițial aceste posturi. Ce facem noi fac, în mare, și inginerii alimentari, o parte și medicii veterinari. Nu pot să zic că am făcut ceva cu totul special. Cu excepția anchetelor epidemiologice, la care colaborăm cu cei din direcția de sănătate publică. De exemplu, în toxiinfecții alimentare, avem protocoale încheiate cu DSP, prin care, în cazul unei situații de risc, noi avem în vedere mai mult alimentul, iar cei care vin de la DSP fac partea de anchetă a personalului care a manipulat alimentul respectiv.
     Au fost situații mai serioase?
     – Da, am avut cazuri de toxiinfecții la nivelul unor creșe și grădinițe sau chiar consum de alimente din supermarketuri și hipermarketuri care pregătesc și alimente. Și am făcut de fiecare dată anchete comune, care au și generat alerte pentru situațiile respective. Avem trei-patru situații pe an de acest fel.

 

Șefii de secție nu vor fi de partea voastră

 

     La unitatea de dializă ce rol aveți ca epidemiolog?
     – Un serviciu de dializă nu poate funcționa fără epidemiolog. Acesta are rolul de stabili un plan pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale și de a participa la elaborarea unui plan de igienizare a unității și, nu în ultimul rând, controlul bacteriologic al unității de dializă. Am de prelevat săptămânal probe din saloane, de pe aparate, de pe tubulatura aparatului de dializă, de pe mâinile personalului, este un control constant. Și probe din apa care traversează aparatele și, în general, toată stația de dializă. Avem prevederi speciale pentru fiecare virus transmis prin sânge, cuprinse într-un plan de igienă adaptat centrului de dializă. Lucrurile sunt foarte bine organizate aici, bolnavii vin de trei ori pe săptămână, aduși de o ambulanță specială. Nu aș avea de ce să mă plâng. Dacă așa ar fi și epidemiologia de spital, ar fi o plăcere, m-aș muta cu drag la spital. Dar nu cred să fie așa.
     De ce spuneți asta?
     – Este destul de dificil să fii epidemiolog de spital. Eu țin minte cum în rezidențiat profesorul Ciufecu ne spunea: „Vedeți că veți fi voi și restul lumii. Așa se împarte lumea într-un spital, s-ar putea să aveți probleme cu ceilalți medici, discuții, mereu veți fi de cealaltă parte a baricadei, veți dori să impuneți anumite reguli și șefii de secție nu vor fi de partea voastră“. Am avut foarte mulți colegi care au făcut și o a doua specializare și s-au reorientat, pentru că epidemiologia e o specialitate cam ingrată. Nu neapărat m-am ferit de lucrul ăsta, dar a fost și vorba de obișnuință. M-am obișnuit cu ce fac acum și nu îmi pare rău.

 

Idealuri cât mai roz

 

     Când ați ales medicina, vă imaginați că veți lucra în spital?
     – Sigur că da. Cred că nimeni nu începe facultatea asta cu gândul că va face medicină preventivă. Toată lumea este animată de idealuri cât mai roz, în care vindecă o grămadă de pacienți și le sunt toți profund recunoscători. Oricum, noi eram mai visători și poate mai naivi decât cei de-acum.
     Ce satisfacții profesionale aveți acum?
     – Sunt bucuroasă că, la centrul de dializă, colegii mei îmi cer părerea când apar situații mai dificile. Au fost cazuri de infecție cu Clostridium difficile, cazuri de varicelă. Și chiar dacă, pe moment, n-am să le dau un răspuns, voi alerga sigur la cărți, discut cu colegii, mă mobilizez să aflu și să le dau cele mai bune răspunsuri. Chiar îmi face plăcere acest lucru. E un pic de investigație aici, un pic de stofă de polițist. Iar în ceea ce privește activitatea mea în cadrul DSV, este o muncă importantă din perspectiva prevenției. Am avut nenumărate situații de criză, cazurile cu aflatoxina din lapte, acum doi ani, când s-au aruncat tone de lapte pe câmp, pește contaminat cu metale grele, pește contaminat cu Salmonella, retrageri de pe piață, din marile supermarketuri. E satisfacția de a ajunge să previi concret o boală înainte de expunerea pacientului.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.