El este medic rezident anul întâi, în specialitatea diabet, nutriţie și boli metabolice, și își desfășoară activitatea în cadrul Institutului de Diabet, Nutriţie și Boli Metabolice „Nicolae Paulescu” din București. Deși este la început de drum, pe lângă munca zilnică din clinică, el își dedică o bună parte din timp activităţii de cercetare și este aproape nelipsit de la manifestările știinţifice din domeniul diabetologiei.

De ce această specialitate și nu alta?
În alegerea specialităţii au concurat, pe de o parte, faptul că este un domeniu medical în care pacienţii prezintă o patologie diversă și, pe de altă parte, faptul că am perceput-o ca pe o provocare.
Ce activităţi desfășuraţi în afara celei din cadrul spitalului în care activaţi?
În afară de activitatea clinică și de cercetare, particip la manifestări știinţifice naţionale sau internaţionale, inclusiv cu rezultatele studiilor pe care le derulez alături de echipa pe care am format-o deja. În plus, am participat la activităţile de voluntariat derulate de cei de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, sub îndrumarea lui Dănuţ Prună, activităţi prin care am oferit celor cu posibilităţi financiare reduse acces la servicii medicale – examinare clinică, testarea glicemiei, ECG sau ecografii.
Cât de mult a contat voluntariatul în dezvoltarea dv. ca medic?
Am început acest tip de activităţi încă din liceu și am continuat în timpul rezidenţiatului, prin implicarea în numeroase proiecte din cadrul SSMB (Societatea Studenţilor în Medicină din București), FASMR (Federaţia Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România) sau SOMS (Scientific Organisation of Medical Students) – activităţi care au contribuit la dezvoltarea mea din punctul de vedere al aptitudinilor de team-management, time-management și project-management.

Pasiunea pentru cercetare

Când a apărut pasiunea pentru cercetare și redactare de articole știinţifice?
Încă din perioada studenţiei mi-am dorit să particip la congrese și activităţi știinţifice, activ, cu lucrări pe care le-am realizat cu ajutorul mentorilor. Din păcate, volumul de muncă fiind unul ridicat și resursele financiare fiind limitate, întâmpin frecvent dificultăţi în a derula studiile, dar nu am încetat să sper că lucrurile vor evolua în bine.
Cum vedeţi manifestările știinţifice europene sau mondiale?
Evenimentele europene sau internaţionale sunt diferite faţă de activităţile naţionale prin faptul că pleacă de la ideea de colaborare, de schimb de idei și de continuă evoluţie a cunoștinţelor din domeniul medical. Totuși, cel mai important aspect pozitiv este faptul că la aceste congrese participă specialiști care au un alt stil de a învăţa, care presupune interacţiunea cu lectorii.
Aţi avut un model sau o persoană care v-a îndrumat în activitatea dv.?
Pe parcursul studiilor universitare au fost mai mulţi mentori care m-au îndrumat, care au investit timp și energie și care m-au ajutat să mă dezvolt. Printre aceștia, conf. dr. Irina Strâmbu de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, alături de care am colaborat la primul meu studiu prezentat la un congres european, și conf. dr. Camelia Diaconu de la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, alături de care am scris primele capitole de carte.
Care sunt cele mai grave probleme ale sistemului medical în prezent?
În ciuda îmbunătăţirii aspectului financiar, persistă vechile deprinderi împământenite cu multe generaţii în urmă. Un alt aspect care reprezintă o piedică este lipsa finanţării adecvate a cercetării și a tinerilor dornici de a merge la manifestări știinţifice și la cursuri de formare internaţionale.
Care sunt problemele pe care le-aţi întâmpinat în cadrul specialităţii dv.?
Faptul că pacientul cu diabet zaharat are asociate multe alte patologii, iar abordarea ar trebui să fie multidisciplinară, însă aceasta este îngrădită de colaborarea dificilă între clinici, aspect ce întârzie actul medical.

Educaţie medicală continuă

Povestiţi-ne puţin despre ultimul eveniment european la care aţi participat. Care au fost temele principale și ce lucrare aţi prezentat în cadrul acestuia?
Tocmai mă întorc de la întâlnirea anuală a Neurodiab – grupul de studiu pentru neuropatia diabetică din cadrul EASD, care a avut loc în orașul Sitges, Barcelona. Acesta a reunit experţi diabetologi care tratează și cercetează predominant această complicaţie – neuropatia diabetică. Cel mai dezbătut aspect a fost că încă nu există un tratament eficient, dar a fost expusă și partea de diagnosticare a patologiei – domeniu în care se derulează numeroase studii de cercetare. Studiul pe care l-am prezentat a fost realizat în cadrul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie și Boli Metabolice „Nicolae Paulescu”, sub coordonarea prof. dr. Gabriela Radulian. Tema acestuia a fost importanţa examenului clinic în detectarea neuropatiei diabetice, care, în asociere cu un set de teste ieftine și accesibile, poate pune un diagnostic în stadii precoce. Prin diagnosticarea precoce se identifică timpuriu această patologie, înaintea apariţiei unor complicaţii precum ulcerele plantare sau amputaţia de membre inferioare. Aceste aspecte scad calitatea vieţii pacienţilor și impun costuri semnificative pentru sistemul medical.

Privind către viitor

Care credeţi că este elementul care garantează succesul tratamentului unui pacient cu diabet zaharat?
Succesul în tratarea pacientului cu diabet zaharat necesită, în primul rând, colaborarea și deschiderea pacientului în asociere cu o educaţie medical-nutriţională adecvată, respectiv informaţii despre dietă, despre importanţa evaluării atente a cantităţii de zaharuri pe care acesta le mănâncă, dar și un tratament adecvat ultimelor molecule apărute.
Care a fost cea mai mare provocare pe care aţi întâmpinat-o în meseria dv.?
Cele mai solicitante aspecte în diabetul zaharat sunt reprezentate de educaţia continuă necesară, pentru a ţine pasul cu progresele care se fac în crearea de noi molecule eficiente, dar și realizarea unei echipe multidisciplinare care să ofere pacientului un tratament complex și adecvat.
Unde vă vedeţi peste zece ani? V-aţi gândit vreodată la posibilitatea de a profesa peste hotare?
Peste zece ani? Chiar dacă timpul trece foarte repede, este greu de spus, însă înclin să cred că voi locui și voi profesa în ţară, că îmi voi fi format o familie unită. Cât despre emigrat, vreau să cred că nu va fi nevoie, întrucât vreau să demonstrez că se poate face performanţă și medicină de calitate și în ţară.
Cum vedeţi viitorul sistemului sanitar în România? Există soluţii pentru problemele pe care le-aţi sesizat?
Sistemul sanitar din România va fi, cel mai probabil, dominat de furnizorii privaţi de servicii medicale, iar singura soluţie pe care o văd pentru partea de stat este schimbarea de generaţii.