Jonathan
Ledermann
este profesor de oncologie medicală la University College din Londra
și directorul UCL Cancer Institute și UCL Cancer Trials Center.
Prezent la Cluj pentru conferința „Best of ASCO“ a Asociației
Medisprof, profesorul britanic a răspuns la câteva întrebări
special pentru cititorii săptămânalului „Viața medicală“.
– Care
au fost cele mai importante schimbări, în ultimii ani, în
abordarea tumorilor din sfera ginecologică?
– Prevenirea cancerului rămâne un
aspect important de luat în considerare pentru creșterea
supraviețuirii. În ceea ce privește prevenția cancerului de col
uterin, cred că introducerea vaccinării HPV în multe țări a
reprezentat o schimbare în ultimii ani. Probabil vor trece mulți
ani până vom vedea beneficiul, dar rezultatele studiilor de până
acum sunt încurajatoare în această privință. Trebuie să ținem
cont și de asocierea dintre obezitate și cancerul de endometru, a
cărui prevalență este în creștere, mare parte din cazuri apărând
tocmai în acest context. Nu este singurul motiv, dar este unul în
plus pentru a mări eforturile în vederea descurajării excesului
ponderal. Pentru cancerul ovarian, singura situație în care putem
preveni cancerul ovarian este cea a femeilor cu mutația BRCA,
depistată de obicei în contextul existenței unei rude cu cancer.
Chirurgia profilactică (salpingo-ovarectomia) poate avea în acest
caz efect pozitiv și asupra reducerii riscului de cancer de sân,
acesta scăzând cu mai mult de 50%, chiar cu 85–95% în cazul
cancerului de ovar.
–
Ce noutăți au apărut în tratamentul acestor cancere?
– În privința tratamentului, cea
mai mare schimbare este apariția inhibitorilor PARP –
poli-ADP-ribozil-polimeraza, proteină implicată în procesele de
reparare ADN. Introducerea acestora a dus la creșterea
supraviețuirii, uneori pe termen foarte lung, mai ales în cazul
persoanelor cu mutație BRCA, dar nu numai. Apar tot mai multe dovezi
că mutațiile genetice, nu neapărat moștenite, fac tumora mai
sensibilă la aceste substanțe. S-a deschis o poartă pentru ca noi,
oncologii și cercetătorii, să studiem mai îndeaproape biologia și
genetica tumorilor, nu doar pentru găsirea unor noi metode
terapeutice, ci și pentru prevenție. De exemplu, dacă identificăm
mai multe femei cu mutație BRCA, putem să depistăm între rudele
acestora alte femei cărora, având în vedere riscul, să le
recomandăm chirurgie profilactică, beneficiul fiind vizibil peste
ani, prin reducerea incidenței cancerului ovarian pe respectivul
segment de populație. Există și femei care nu au mutația BRCA,
dar care răspund foarte bine la tratamentul cu inhibitori PARP,
concluzia fiind că există alte mutații, nu neapărat moștenite,
ci apărute în tumoră, dar care, odată identificate, ne vor
permite să selectăm noi agenți terapeutici, mai eficienți.
– Care
ar fi cele mai promițătoare dintre terapiile nou apărute?
– Cred că inhibitorii PARP ar fi
această categorie. Agenții antiandrogenici au, de asemenea,
rezultate promițătoare, însă nu în aceeași măsură, iar faptul
că sunt nespecifici nu ne permite să selectăm pacienții. Sunt în
curs de desfășurare studii interesante care combină inhibitorii
PARP cu alte medicamente, cum ar fi antiandrogenicele, și care arată
creșteri ale supraviețuirii, fără efectele adverse ale
chimioterapiei convenționale. Terapiile imunologice au arătat, de
asemenea, rezultate spectaculoase în melanom, cancerul de plămâni,
cel din sfera ORL etc.
– Credeți
că testele genetice vor fi implicate într-o mai mare măsură în
viitor în abordarea terapeutică?
– În momentul în care olaparib
(inhibitor PARP, n.n.) va fi disponibil în România, cred că ar fi
important ca pacientele să fie testate pentru mutația BRCA, pentru
a le selecta pe cele care ar beneficia cel mai mult de acest
tratament și, de asemenea, pentru a identifica rudele acestora
purtătoare ale mutației, în scopul prevenției. Aproximativ una
din cinci paciente cu cancer ovarian are mutația BRCA, ceea ce nu
este de neglijat. Genele mutante pot fi moștenite și de la tată,
nu este necesară prezența unei rude de sex feminin cu cancer de
ovar sau de sân, de aceea este indicat ca toate pacientele să fie
testate, indiferent de istoricul familial. Costurile sunt mai mici
decât ale unei examinări CT, iar informațiile obținute sunt
valoroase.
– Ce
recomandări ați face tinerilor cercetători?
– Cred că este important să
studiem imunologia, să aprofundăm genetica moleculară a
cancerului, ca direcție de dezvoltare a terapiilor țintite. Pentru
un epidemiolog sau un specialist în sănătate publică, ar fi
interesant de studiat dinamica prevalenței cancerelor ginecologice
și impactul vaccinării HPV.
– Dar
dacă ați fi rugat să faceți sugestii de îmbunătățire a
managementului fondurilor din sistemul sanitar?
– Este foarte dificil de dat un
răspuns, pentru că trebuie împărțite fondurile atât pentru
tratarea pacienților, cât și pentru prevenție. Cred că ar trebui
investit suplimentar pentru prevenire și depistare precoce, dar
acestea sunt decizii pe care fiecare țară trebuie să le ia în
funcție de posibilități și necesități.
.jpg)
