Contrar legendei care mă însoţeşte, n-aş putea să spun că sunt un om informat despre ceea ce se petrece în lumea medicală românească. Eventuale merite, dacă sunt, ţin mai degrabă de o anumită „prezenţă“ şi de interesul pentru culisele unor evenimente, acele locuri şi momente, greu accesibile de cele mai multe ori, unde „se văd“ ori măcar „se întrezăresc“ trecute şi viitoare performanţe. Poate că în această rezistenţă în faţa avalanşei de informaţii oferite „de-a gata“ se află şi un anume sfat primit de la dl prof. dr. Marcel Uluitu, cel care mi-a călăuzit primii paşi în cercetarea medicală: „Cel care ştie nu va face niciodată cercetare. (...)"> „Secrete“ mici ale unor realizări mari - Viața Medicală
Newsflash
Interviuri

„Secrete“ mici ale unor realizări mari

de Iftimie NESFÂNTU - iul. 29 2011
„Secrete“ mici ale unor realizări mari

   Contrar legendei care mă însoţeşte, n-aş putea să spun că sunt un om informat despre ceea ce se petrece în lumea medicală românească. Eventuale merite, dacă sunt, ţin mai degrabă de o anumită „prezenţă“ şi de interesul pentru culisele unor evenimente, acele locuri şi momente, greu accesibile de cele mai multe ori, unde „se văd“ ori măcar „se întrezăresc“ trecute şi viitoare performanţe. Poate că în această rezistenţă în faţa avalanşei de informaţii oferite „de-a gata“ se află şi un anume sfat primit de la dl prof. dr. Marcel Uluitu, cel care mi-a călăuzit primii paşi în cercetarea medicală: „Cel care ştie nu va face niciodată cercetare. (...)

  Contrar legendei care mă însoţeşte, n-aş putea să spun că sunt un om informat despre ceea ce se petrece în lumea medicală românească. Eventuale merite, dacă sunt, ţin mai degrabă de o anumită „prezenţă“ şi de interesul pentru culisele unor evenimente, acele locuri şi momente, greu accesibile de cele mai multe ori, unde „se văd“ ori măcar „se întrezăresc“ trecute şi viitoare performanţe. Poate că în această rezistenţă în faţa avalanşei de informaţii oferite „de-a gata“ se află şi un anume sfat primit de la dl prof. dr. Marcel Uluitu, cel care mi-a călăuzit primii paşi în cercetarea medicală: „Cel care ştie nu va face niciodată cercetare. El se grăbeşte să debiteze idei, preluate cu fulgi cu tot, de prin cărţi, de pe internet, din media, de la alţii. Nu mai întreabă natura, nu are răbdare să mai caute, să adune şi să coreleze fapte… Le ştie pe toate, vrea să se arate deştept, informat…“. Fiind invitat, ani la rând, de dl prof. dr. Mircea Grigorescu, la Şcoala de vară organizată la Şuior, Maramureş şi participând la lucrări, observasem şi o anumită „constantă“ în lucrările realizate în colectivele gastroenterologilor veniţi de la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca. Invariabil, metoda predilectă de investigaţie era …ecografia. Am privit, de multe ori cu rezerve, entuziasmul autorilor, chiar dacă echipamentele folosite erau de ultimă generaţie, iar rezultatele, corelate adesea cu indicatori biochimici, ajutau medicii să vadă acolo unde alte metode, poate mai performante tehnic, nu fuseseră de folos. M-am gândit şi la o explicaţie „conjunctural-istorică“: fiind o distanţă mare de la Bucureşti, banii pentru dotări ajung mai greu la Cluj. Şi cei din cercetare, ce pot să facă? Să se uite pe pereţi ori să cerşească?! Vor lucra şi ei cu aparatele pe care le au… Şi cum, după ’90, au fost achiziţionate peste tot ecografe, le-au folosit pe acestea… Erau la îndemână, iar pacienţii – până şi cei de prin sate – aflaseră deja că un ecograf „vede“ cu ajutorul sunetelor şi la o ecografie nu vor fi iradiaţi, cum se întâmplă în tomografia computerizată ori în complexele echipamente PET-CT.
   Interviul cu dl prof. dr. Radu I. Badea m-a ajutat să înţeleg că „fenomenul“ surprins de mine era real: lipsurile împinseseră pe unii dintre medici să dezvolte metodele existente ori să folosească aparate din dotare în situaţii noi, câteodată chiar intraoperator, ajungând după ceva timp la performanţe mai bune decât colegii lor din centre universitare favorizate politic şi financiar. Pornind tocmai de la astfel de limitări, se cristalizase în timp o adevărată şcoală de ultrasonografie, al cărei act de naştere va fi semnat şi parafat odată cu înfiinţarea SRUMB, în 1997. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe