Capitala va găzdui, în
perioada 25–28 aprilie a.c., la Institutul Naţional de Statistică, ediţia cu numărul XIII a Simpozionului Secţiunii
Române IASGO (International Association of Surgeons, Gastroenterologists
and Oncologists – organizaţie înfiinţată în anul 1988 cu scopul de a promova
cunoaşterea ştiinţifică, conştientizarea şi expertiza în domeniul diagnosticării
şi managementului bolilor digestive), manifestare la care „Viaţa medicală“ este partener media principal. Concomitent
cu această reuniune, va avea loc şi al şaselea Simpozion Naţional al Asociaţiei
Române de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică şi Transplant Hepatic (ARCHBPTH),
temele abordate fiind chirurgia hepato-bilio-pancreatică şi chirurgia oncologică
digestivă. Înaintea simpozionului propriu-zis, se va desfăşura un curs de
tehnici chirurgicale utilizate în rezecţia hepatică. Despre toate aceste
evenimente şi despre importanţa organizării lor la Bucureşti, ne vorbeşte dl
prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale şi al
simpozionului IASGO, într-un interviu acordat în exclusivitate săptămânalului nostru.
– Domnule profesor, în calitate de preşedinte,
organizaţi a XIII-a ediţie a Simpozionului IASGO la Bucureşti. Cum s-a născut şi
ce semnificaţie are această tradiţie de peste un deceniu?
– Prima ediţie a Simpozionului a avut loc în
anul 1999 şi s-a născut din dorinţa de a oferi chirurgilor români posibilitatea
de a asculta în mod direct vorbitori de valoare internaţională recunoscută, de
a lua contact direct cu experienţa acestora, pe scurt – de a vedea cum se face
chirurgia la cel mai înalt nivel şi de a încerca să înveţe de la aceşti maeştri.
În timp, manifestarea a evoluat cu anumite nuanţe: a rămas un simpozion de primăvară
al chirurgilor, la care numărul vorbitorilor români a crescut progresiv, pe măsură
ce experienţa naţională a devenit superpozabilă celei internaţionale, iar în
ultima vreme a căpătat un caracter formator din ce în ce mai pregnant. Ediţia
de anul acesta marchează, de altfel, caracterul formator amintit, mai mult ca
oricând, deoarece este împărţită în două secţiuni: una de chirurgie
hepato-bilio-pancreatică şi una de chirurgie oncologică digestivă. Amândouă direcţiile,
atât chirurgia hepato-bilio-pancreatică, cât şi chirurgia oncologică digestivă
figurează în nomenclatorul de atestate al Ministerului Sănătăţii, iar
organizarea ambelor manifestări revine ARCHBPTH. Această asociaţie, înfiinţată
în urmă cu şase ani, îşi propune să ofere suportul teoretic pentru cei care
doresc să se pregătească în domeniile menţionate anterior. Aş dori, cu această
ocazie, să expun ceva mai pe larg înţelesul acestor domenii de pregătire. La
nivel internaţional, atât chirurgia hepato-bilio-pancreatică, cât şi cea
oncologică digestivă au devenit specialităţi oarecum distincte. Ele sunt în
curs de a se desprinde de trunchiul-mamă al chirurgiei generale, din care, de-a
lungul timpului, s-au desprins, practic, toate specialităţile chirurgicale, şi
a devenit evident că este necesară o pregătire specifică, pentru că nu poţi să
practici nici unul din cele două tipuri de specializare chirurgicală pe baza
pregătirii în chirurgia generală. Amândouă au nevoie de o pregătire specifică şi
amândouă au devenit suficient de avansate şi de sofisticate, în aşa fel încât să
reprezinte domenii de pregătire de sine stătătoare. La nivel european, Uniunea
Europeană a Medicilor Specialişti are ambele compartimente, şi de chirurgie
hepato-bilio-pancreatică, şi de chirurgie oncologică digestivă, şi există o
curriculă de pregătire şi un sistem foarte bine organizat de formare. În România,
încercăm să suprapunem sistemul de pregătire naţional sistemului de pregătire
european. Ca un prim pas, de exemplu, în cazul obţinerii atestatului de
chirurgie hepato-bilio-pancreatică, am schimbat vechea denumire de chirurgie hepatică
şi transplant hepatic în chirurgie hepato-bilio-pancreatică, pentru ca această
denumire să fie identică cu cea europeană şi am mărit durata de pregătire de la
unul la doi ani. Fără să insist mai mult asupra altor detalii legate de această
pregătire, pe care cei interesaţi le pot găsi la Ministerul Sănătăţii, aş vrea
să sintetizez spunând că o astfel de pregătire a devenit obligatorie şi cei
care doresc să practice chirurgia hepato-bilio-pancreatică şi chirurgia
oncologică digestivă trebuie să intre într-un sistem organizat şi certificat de
pregătire; că această manifestare, ca de altfel şi altele, încearcă să ofere
suportul teoretic pentru pregătirea în ramura respectivă şi că noi încercăm,
prin Simpozionul IASGO, care este patronat, pe lângă IASGO, şi de ARCHBPTH, să
oferim suportul teoretic acelor tineri care doresc să se formeze în aceste
direcţii.
– Ce
eforturi organizatorice implică o astfel de manifestare ştiinţifică?
– Eforturile organizatorice sunt aceleaşi
dintotdeauna, este nevoie să ai acceptul unor vorbitori de valoare, care să
prezinte subiecte interesante, mai ales din zonele unde au apărut lucruri noi în
ultimul timp, este nevoie şi de participarea firmelor, atât pentru a vedea
ultimele noutăţi tehnice legate de instrumente, echipamente ori medicamente,
dar şi pentru a putea organiza din punct de vedere financiar o asemenea
manifestare de anvergură – este nevoie de un program bine alcătuit, atractiv,
interesant. Am adăugat, pentru ediţia din acest an, şi un curs presimpozion, de
chirurgie hepatică, făcut direct pe ficat, la care cursanţii vor simula rezecţii
hepatice de diverse tipuri. Trebuie promovată manifestarea astfel încât să fie
atraşi cursanţi din cât mai multe centre ale ţării.
– Cine
sunt invitaţii speciali ai Simpozionului din acest an?
– Dacă ne referim la vorbitori, cum spuneam
deja, în ultimii ani, ponderea s-a deplasat către reprezentanţii ţării noastre,
a fost o plăcută surpriză să constatăm în timp că experienţele naţionale, aparţinând
centrelor medicale din România, sunt aproape identice cu cele din centrele
occidentale. Însă, ca şi în anii precedenţi, vom avea şi invitaţi din străinătate.
În cazul chirurgiei robotice, l-am invitat pe profesorul Konstantinos
Konstantinidis, din Grecia, unul dintre pionierii chirurgiei robotice din
sud-estul Europei, preşedintele Societăţii Sud-Est Europene de Chirurgie
Robotică, fondată în 2011. În cadrul secţiunii de transplant hepatic, am
invitat echipa de la Spitalul Niguarda din Milano: prof. dr. Luciano de Carlis,
prof. dr. Antonio Rampoldi, prof. dr. Domenico Forti, care vor prezenta lucrări
legate de acest domeniu al chirurgiei. În ceea ce priveşte prezenţa
vorbitorilor din ţară, practic avem invitaţi din toate centrele universitare –
Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca, ei urmând să împărtăşească experienţa
centrelor pe care le reprezintă.
– Este
o manifestare destinată mai degrabă specialiştilor sau poate prezenta interes şi
pentru medicii tineri?
–
Este în primul rând concepută pentru medicii tineri; după cum spuneam, de la ediţiile
iniţiale, unde caracterul ştiinţific era ceva mai pregnant şi se prezentau mai
ales noutăţi şi date de ultimă oră, în prezent, intenţiile manifestării s-au
deplasat către un caracter formator. După cum am menţionat deja, cele mai multe
dintre prezentări au caracterul de state-of-the-art,
de punere la punct a unei probleme şi se adresează în primul rând tinerilor
aflaţi în proces de formare.
– Cum a apărut ideea cursului presimpozion şi
cum îl primesc participanţii?
–
Ideea a apărut ducând mai departe caracterul formator al unei astfel de
manifestări, către ceea ce se numeşte în prezent „hands-on“, adică o serie de cursuri la care participanţii
efectuează direct anumite manevre sau tehnici. Până acum a fost foarte bine
primit, deoarece un astfel de curs completează în mod fericit acumularea de
cunoştinţe teoretice din cadrul Simpozionului.
– Faţă de tematica abordată de congresele
internaţionale ale IASGO, cum aţi descrie simpozioanele de la Bucureşti?
–
Simpozioanele noastre sunt, desigur, la o scară mai mică, şi aş spune că ele
sunt orientate către interesele noastre naţionale, cu precădere către
interesele legate de formarea tinerei generaţii. Cu toate acestea, am preluat
de la organizaţia internaţională un anumit stil de a realiza aceste manifestări,
de multe ori am apelat la vorbitori recunoscuţi, mai ales la începuturile
simpozioanelor IASG, şi unele din ideile ştiinţifice provin din circuitul
internaţional IASGO.
– Există tradiţia organizării de astfel de
simpozioane sub egida IASGO şi în alte ţări?
–
Evident, sunt multe ţări care organizează simpozioane naţionale IASGO, căci
această organizaţie are ca membri aproximativ 60–70 de societăţi naţionale şi
cel puţin jumătate dintre acestea organizează simpozioane naţionale.
– Chirurgi, gastroenterologi şi oncologi se găsesc
reuniţi în acelaşi spaţiu de conferinţe. Care este avantajul lor ca specialişti
şi ce beneficii pot avea pacienţii?
–
Începuturile IASGO au plecat de la ideea generoasă că anumite boli se rezolvă
prin colaborare interdisciplinară, în cazul de faţă aş spune generic bolile
digestive, şi se ştie că la acestea concură mai multe specialităţi. De altfel, însăşi
denumirea asociaţiei reflectă cumva integrarea în timp a specialiştilor care
participă la rezolvarea afecţiunilor digestive, mai ales a celor cu caracter
oncologic. La început, organizaţia s-a numit IGSC – International Gastro-Surgical Club – şi reunea chirurgi şi
gastroenterologi. După aceea, s-a văzut că, de fapt, mai ales datorită predilecţiei
de a aborda afecţiunile maligne, foarte mulţi dintre participanţi erau
oncologi. În aceste condiţii, particula „O“ a fost adăugată ulterior. Cu
siguranţă, ştim cu toţii că la diagnosticul şi tratamentul acestor boli
participă toate cele trei categorii de specialişti menţionate, şi anume
chirurgi, gastroenterologi şi oncologi. În timp, dat fiind că fiecare din
aceste categorii de specialişti are circuitele ei separate, IASGO a rămas o
organizaţie al cărei motor au fost chirurgii şi care beneficiază de colaborarea
şi de participarea onorantă a colegilor lor gastroenterologi şi oncologi. Situaţia
actuală este că ştiinţific este reflectat mult mai mult punctul de vedere
chirurgical, dar cu siguranţă ideea că rezolvarea acestor boli trebuie să fie
inter- şi pluridisciplinară este unul din principiile pe care a fost şi este
fundamentată această asociaţie.
– În afară de cursul despre care ne-aţi
vorbit, ce alte noutăţi aduce ediţia din 2012 a Simpozionului IASGO de la
Bucureşti?
– Am
dedicat o sesiune specială chirurgiei robotice, care, deşi nu mai este o mare
noutate, totuşi este un gen de chirurgie care pătrunde din ce în ce mai mult şi
chiar şi în România am ajuns să avem în momentul de faţă cinci centre de
chirurgie robotică. Există, de asemenea, o sesiune de transplant hepatic care prezintă
ultimele noutăţi în domeniu, unele dintre ele realizate chiar aici, în România,
de tipul transplant cu ficat împărţit sau transplant living related dual, deci sunt tehnici de ultimă oră, care vor fi
prezentate şi în cadrul simpozionului. Colegii noştri gastroenterologi vor
prezenta tehnici noi, mai ales cele de endomicroscopie, care este la rândul său
o ramură extrem de actuală şi modernă şi care îşi propune să înlocuiască – cel
puţin parţial – necesitatea examenului histologic, iar colegii oncologi vor
aduce ultimele noutăţi în materie de tratament chimioterapic al cancerelor
digestive.
– Un mesaj, în final, pentru toţi cei interesaţi
de acest simpozion.
–
Medicina modernă a adus foarte multe lucruri noi, dar a adus totodată şi foarte
multe obligaţii, în special aceea de a cunoaşte aceste noutăţi şi de a şti să
le integrezi în planul de tratament al unui pacient. Cei care şi-au ales această
nobilă meserie care este medicina şi cei care doresc să se specializeze în
ramurile despre care am vorbit trebuie să fie bucuroşi că au ocazia, aici, în
România, să îşi poată desăvârşi procesul de pregătire, ascultând vorbitori de
renume, care prezintă experienţe interesante, care aduc cu ei ultimele noutăţi şi
cu ajutorul cărora pot să îşi îmbogăţească nivelul de cunoştinţe.