Până în urmă cu patru-cinci ani nu se descoperiseră încă efectele acestei metode în ceea ce privește impotenţa.Bogdan Gușanu este medic primar urolog la Medicover din 2018, având competenţe în ecografie și chirurgie laparoscopică. Folosind unele dintre cele mai noi metode de tratament, el îi ajută pe pacienţii cu disfuncţie erectilă și cu alte afecţiuni ale aparatului genito-urinar. Una dintre aceste metode este tehnologia ESWT sau „terapia cu unde de șoc extracorporeale”, care are aplicări și în tratarea disfuncţiei erectile.

Secţia pe care o conduceţi dispune de un aparat care lucrează cu tehnologia ESWT. Cum funcţionează această terapie?

Avem de-a face, în principiu, cu două tipuri de terapii cu unde de șoc: focalizate și radiale. Cele focalizate – de acest tip este aparatul – folosesc un fascicul de unde ultrasonice, generate de o bobină electromagnetică. Cu ajutorul unui mic concentrator ca o oglindă parabolică, aceste unde sunt dirijate și concentrate într-un punct către zonele afectate, undeva sub nivelul tegumentului, astfel încât energia transportată de ele să aibă un efect localizat, nu disipat, așa cum se întâmplă cu undele de șoc radiale. Undele radiale sunt folosite în special în terapia durerii, în afecţiunile osteoarticulare.

Cine se pretează pentru această terapie?

Sunt direcţionaţi către această terapie numai acei pacienţi care au o disfuncţie erectilă de natură vasculară, arterială mai precis. Mai întâi pacientul este supus unui filtru de selecţie, pe baza unor investigaţii multidisciplinare, așa cum ar trebui de fapt abordată disfuncţia erectilă. Prin acest protocol de selecţie, ne dorim să diferenţiem disfuncţiile de natură psihogenă sau cele de natură neurologică, adică toate celelalte care nu se încadrează în această categorie a disfuncţiilor vasculogenice arteriale. Noi tratăm doar partea arterială a problemei prin acest mecanism.

Cum decurge o ședinţă de tratament cu această tehnologie?

Terapia constă în ședinţe de câte 20-30 de minute, în funcţie de nevoie, aplicate la nivelul corpilor cavernoși penieni și la nivelul regiunii perineale. Facem terapie în trei puncte distincte: două la nivelul corpilor cavernoși și una la nivel perineal, în proceduri care pot dura între cinci și zece minute. Aplicăm fascicule ultrasonice de amplitudine foarte mare. Pulsul unei unde ultrasonice depășește cam de 100 de ori presiunea atmosferică, numai că perioada de creștere este foarte scurtă, între 20 și 50 de microsecunde. Așadar, timpul de acţiune este foarte scurt, însă energia transportată este foarte mare și focalizată pe o regiune foarte mică, aleasă de medic.

Câte ședinţe de tratament sunt necesare?

În medie, sunt necesare în jur de zece ședinţe care se fac cu o frecvenţă săptămânală. O terapie completă durează aproximativ două luni și jumătate, iar efectele sunt durabile în timp, până la doi ani. După această perioadă pot urma ședinţe de întreţinere de durată mai mică. S-a constatat că zece ședinţe au eficienţă și durabilitate în cam trei sferturi din cazuri.

Selecţia pacienţilor, un proces multidisciplinar

Ce contraindicaţii are terapia cu unde de șoc?

Există o singură contraindicaţie, la modul general: folosirea anumitor substanţe cu efect anticoagulant din grupa cumarinicelor. La pacienţii care folosesc aceste substanţe, terapia este contraindicată. Dacă întrerupem cu câteva săptămâni înainte această terapie medicamentoasă – dar numai când medicul care a prescris-o este de acord –, chiar și acești pacienţi pot deveni beneficiarii metodei. Altele ţin mai mult de contraindicaţiile generale cardiovasculare, de riscurile pe care le-ar implica o activitate fizică susţinută la acești pacienţi.

Cum identificaţi pacienţii eligibili?

Există un protocol de selecţie la care participă mai mulţi colegi din clinică, de diverse specialităţi. Pacientul este supus întâi unui examen psihologic, pentru a se descoperi eventuala componentă psihogenă a disfuncţiei erectile. Apoi este supus unui protocol de examinare cardiovascular, care include analizele uzuale, chiar și un test de efort.

Și ce urmează după această etapă?

Se efectuează anumite analize de sânge, pentru a descoperi profilul metabolic și hormonal în care se încadrează pacientul, pentru a depista eventualele afecţiuni endocrinologice sau metabolice netratate ori neștiute. Când este cazul, colegii de altă specialitate pot interveni și pot aprecia componenta neurologică sau endocrinologică a acestei afecţiuni și gradul în care se contraindică sau nu terapia cu unde de șoc.

Ce alte investigaţii mai sunt necesare?

Ultima investigaţie care se face, de fapt, pentru confirmarea mecanismului vascular este ecografia Doppler peniană. Astfel, la sfârșitul acestui protocol de selecţie, rămân cu indicaţie terapeutică doar acei pacienţi care au disfuncţie vasculară arterială, la care fluxul în arterele cavernoase este insuficient pentru menţinerea unei erecţii de calitate.

Viitorul aparţine metodelor neinvazive

Cum credeţi că vor evolua tratamentele pentru disfuncţia erectilă?

Sunt convins că metodele neinvazive sau minim invazive vor fi preferate, datorită comodităţii administrării, a preţurilor care vor fi din ce în ce mai competitive. Nu cred că, pe termen scurt, terapia farmacologică va dispărea sau va fi total înlocuită de aceste metode. Cred că aceste metode neinvazive, printre care și terapia cu unde de șoc, vor căpăta un rol foarte bine stabilit și un sector de piaţă cât mai mare în tratamentul acestei disfuncţii.

Dv. ce aţi recomanda: terapia cu unde de șoc, terapia farmacologică sau pe niciuna?

Depinde foarte mult de preferinţa pacientului. Bineînţeles că niciun bărbat nu este fericit să rămână cu o astfel de problemă care îi creează un mare handicap la nivel emoţional și chiar al vieţii sociale. Eu, personal, recomand fiecărui pacient să aleagă metoda care i se potrivește, cu condiţia să fie în cunoștinţă de cauză cu privire la toate alternativele pe care le are la dispoziţie. În mod subiectiv, prefer această metodă pentru că este complet lipsită de efecte adverse.

Care este profilul pacientului care necesită tratament cu unde ultrasonice?

Aș spune că principalii beneficiari ar trebui să fie bărbaţii între 45 și 65 de ani. Din punct de vedere fizic, terapia este pretabilă oricărei categorii de vârstă. Dacă la vârstele mai mici, de 25-30 sau 35 de ani, predomină mecanismul psihogen și probabil rezolvarea este în sarcina psihologului, după 45 de ani încep să apară în mod real problemele vasculare, cu afectarea microcirculaţiei la nivel penian.

Există o reţinere a românilor, comparativ cu alte popoare, în a discuta problemele de natură sexuală cu medicul?

Din fericire, am observat o deschidere mai mare în ultima vreme, în special la bărbaţii mai tineri, care nu au nicio reţinere la cabinetul de urologie în a-și expune problema. În ultimii ani, și posibilităţile de informare individuală au crescut foarte mult.

Empatia, cheia în relaţia cu pacienţii

Cât de important este medicul urolog în managementul pacientului cu disfuncţie erectilă?

Medicul urolog este cel care dirijează toate aceste proceduri, începând cu prima prezentare, anamneza pacientului, analiza factorilor de risc, protocoalele de selecţie și, în cele din urmă, cu terapia în sine. Personal, eu nu văd o altă specialitate care să poată gestiona disfuncţia erectilă, care este una eminamente de etiologie urologică, nu de altă natură. Chiar dacă mecanismul de apariţie este unul vascular, până la urmă tot în competenţa noastră intră.

Cum este perceput medicul urolog? Este el un confident, este specialistul care demontează mituri?

El trebuie să fie și una, și alta. În primul rând, trebuie să empatizezi foarte bine cu pacientul, pentru a-i câștiga încrederea. O mică pregătire în acest sens, cu privire la abordare, nu strică niciunui medic urolog. Dacă pacientul nu este făcut să creadă în posibilitatea terapiei și a succesului, atunci toată investiţia este în van. De aceea, trebuie să investim cât mai mult în crearea acestei funcţii de comunicare cu pacientul, pentru că ea este cea care deschide calea unei relaţii de succes între medicul urolog și pacientul cu disfuncţie erectilă.