Dr. Inge Aivas este managerul medical al Departamentului de Servicii Internaţionale din cadrul Centrului Medical Anadolu din Turcia. Are drept specialitate radio-oncologia. Este româncă de origine tătară, născută la Constanţa. A studiat în Canada, la Universitatea din Toronto și Universitatea din Ottawa, în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Cornell, precum și în Marea Britanie, la London School of Economics and Political Science. Recent, a fost invitată la o conferinţă despre tehnicile inovatoare de tratare a cancerului, la București.

Cât de important este specialistul în radioterapie, în echipa care tratează pacientul oncologic?

În privinţa radioterapiei, ca medic ești un membru important al echipei, pentru că tu vorbești cu pacientul, tu determini ce tratament, din punct de vedere radio-oncologic, este potrivit pentru el, dar planul de tratament este, de fapt, cel mai important. Cum se determină un plan de tratament? Cel mai frecvent se face o simulare CT. Acest CT de simulare este diferit, pentru că nu se face pentru motive legate de diagnostic. El se face pentru a se obţine imagini care vor fi exportate în computere speciale, unde se alcătuiește planul de tratament. Scopul este ca medicul să ţintească tumoarea respectivului pacient cu dozele de rigoare pentru tratament și să poată reduce cât de mult posibil doza de radiaţii pentru a nu afecta organele din vecinătate. Ai nevoie de o echipă cu cât mai multă experienţă: de un specialist în fizică medicală, de specialiști în dozimetrie, care calculează doza și, bineînţeles, de tehnicieni de radioterapie.

Factori care contează

Când se face simularea computer tomograf?

Se stabilește tratamentul – prima etapă este indicaţia de radioterapie la pacientul respectiv, se determină ce fel de radioterapie (radiochirurgie, IMRT – radioterapie cu intensitate modulată etc.) și se face acest CT de simulare de la bun început. Astfel, se identifică ţinta și organele la risc care trebuie luate în considerare când se efectuează un tratament cu radioterapie. Pe baza simulării CT se face planul pentru câte fascicule de radiaţie sunt necesare, din ce unghiuri se efectuează radioterapia, poziţionarea pacientului și așa mai departe. Toate acestea sunt calculate de către echipa care face planul de tratament.

Cu cine colaborează medicul radio-oncolog în această echipă multidisciplinară?

Când este vorba numai de tratamentul acesta, de radioterapie, în echipă se află radio-oncologul, cu fizicianul medical și cu dozimetristul medical. Acest trio este foarte important. Însă pentru determinarea tratamentului oncologic în ansamblu, trebuie să fie alcătuită o echipă multidisciplinară la alt nivel. De exemplu, în cadrul spitalului nostru, cazul fiecărui pacient oncologic este discutat într-un tumor board, în funcţie de subsetul anatomic. Din aceste consilii tumorale fac parte: oncologul medical, radio-oncologul, chirurgul oncolog, anatomopatologul, radiologul, medicul de medicină nucleară. Ei analizează dosarul pacientului, investigaţiile lui, și la sfârșit iau o decizie în comun în privinţa tratamentului, iar pacientul este ghidat în sensul acesta.

Avantajele radiochirurgiei

Ce face tehnologia CyberKnife în tratamentul cancerului?

CyberKnife este o platformă creată pentru a oferi tratament cu radiochirurgie. Platforma ţintește tumoarea. Este vorba de a concentra o doză foarte mare de radiaţie prin mai multe fascicule pe ţintă, cu impact minim asupra ţesutului din vecinătate. Fiecare fascicul are un efect minim asupra ţesutului prin care trece, dar o doză ţintită de radiaţie este livrată locului unde se intersectează fasciculele. În radiochirurgia stereotaxică vorbim de o singură doză înaltă de radioterapie, iar radioterapia stereotaxică fracţionată se referă la situaţia când radiaţia este livrată cu precizie stereotaxică, dar este împărţită în mai multe doze zilnice, numite fracţiuni. CyberKnife poate fi folosit pentru tumori în mai multe zone ale corpului. Este ca și cum tumoarea este supusă ablaţiei.

În ce tipuri de cancere poate fi folosit CyberKnife?

Se poate utiliza în majoritatea cancerelor. Bineînţeles, procesul de selecţie este condiţionat de dimensiunea tumorii, de localizare și de starea generală de sănătate a pacientului, printre altele. Un alt lucru foarte util este că platforma se folosește mult în cancerele intracraniene, în cele de coloană vertebrală, de cap și de gât, zone greu accesibile, cât și în cancerele pulmonare de o anumită dimensiune sau în cele hepatice. De ce? Deoarece acest CyberKnife este, de fapt, un accelerator linear compact, situat într-un braţ robotic care se poate mișca sau manevra, combinat cu un sistem de ghidare imagistică. De aceea, pe lângă precizia stereotaxică, această tehnologie permite și urmărirea (tracking-ul) și, deci, permite tratamentul tumorilor în mișcare. Din cauza respiraţiei, de exemplu, tumorile din plămâni se mișcă, iar în anumite etape ale respiraţiei, radiaţia ar putea să nu cuprindă toată tumoarea și să radieze inclusiv ţesutul care este sănătos. Braţul robotic în care se află sistemul CyberKnife se mișcă în funcţie de respiraţia pacientului. În cadrul centrului nostru, folosim frecvent CyberKnife M6, care este ultimul model de sistem și astfel tratăm pacienţi din întreaga lume.

Vorbiţi-ne despre această ramură relativ nouă, oncologia intervenţională, subramură a radiologiei intervenţionale.

Avem în cadrul centrului nostru doi medici specialiști în radiologia intervenţională, care folosesc aceste tehnici inovative pentru bolile oncologice. Cum apare o metodă nouă, medicii noștri o adoptă, fac trainingul necesar și obţinem certificatele necesare, dacă este nevoie de acreditări. Pentru activitatea din viitor a medicilor, ea este o ramură foarte importantă. În toate ramurile medicinei, totul se supra-supra­specializează în timp.

Acum, medicina evoluează, știm din ce în ce mai multe la nivel molecular, la nivel celular. Este foarte multă informaţie și ea este foarte specifică. De aceea apar noi subramuri ale medicinei. În plus, și tehnologia medicală evoluează împreună cu medicina. Un medic nu poate să le știe în detaliu pe toate.

S-a vorbit astăzi și despre radioizotopi și rolul lor în tratarea tumorilor hepatice, în special prin radioembolizare. La dumneavoastră în ţară se folosește un anumit tip de radioizotop...

Amândouă tipurile se folosesc, atât yttrium-90, cât și holmium-166, dar cel mai frecvent este utilizat yttrium-90. Ţintim tumorile cu acești izotopi radioactivi. Se folosește un fel de ac mai gros, se introduce în tumoare și acolo se aplică microsfere radioactive cu acest izotop. Medicul radiolog intervenţionist determină ce doză este necesară, unde trebuie furnizată doza, pe baza imagisticii medicale, sau dacă radioizotopii trebuie introduși prin mai multe ace în mai multe tumori.

Oligometastazele, de la paliaţie la intenţii curative

Care aţi spune că sunt beneficiile oncologiei inter­­ven­ţionale?

În urmă cu câţiva ani, un pacient cu un cancer de colon, să zicem, cu o simplă metastază la plămâni sau cu două-trei metastaze, era considerat stadiul 4, și atunci el se încadra în tratamentul paliativ. Dar de-a lungul timpului, a început să fie din ce în ce mai populară noţiunea de oligometastaze. Ce înseamnă acest termen? Un anumit număr limitat de metastaze, care pot fi tratate în mod agresiv, cu intenţie curativă. Putem să tratăm aceste metastaze foarte ţintit și cu rezultate foarte bune prin chirurgie, prin metodele de oncologie intervenţională sau, în anumite cazuri, prin radiochirurgie. Putem, la anumiţi pacienţi care sunt metastatici în stadiul 4 de boală, să tratăm complet metastazele. Este o ramură minim-invazivă, adică nu se operează deschis, procedurile nu durează mult, și de aceea imagistica este foarte importantă aici. Nu deschizi pacientul, ci doar prin ghidajul imagistic ţintești tumoarea. Pentru pacient, acest lucru este un avantaj din mai multe puncte de vedere: timpul procedurii este redus, riscurile de sângerare sunt mici, la fel și riscurile de a avea infecţii sau multe efecte secundare.

Dacă ai un medic care, de dimineaţa până seara se uită doar la mamografii, ultrasonografii mamare și IRM de sân, atunci senzitivitatea și specificitatea acelui diagnostic sunt mult mai mari. Ochiul acelui medic este obișnuit și el va vedea, de exemplu, acele calcificări în sân și va ști că ele prezintă o suspiciune mai mare, că trebuie să fie biopsiate sau că leziunea trebuie doar să fie urmărită din șase în șase luni, de exemplu.