Anul
acesta, țara noastră organizează, pentru a patra oară, un
Conventus latin de ORL. Specialiști din 26 de țări din Europa,
America Latină și Africa, membre ale acestei organizații, vor veni
la Sinaia în perioada 6–9 septembrie, pentru a participa la a 42-a
ediție a reuniunii organizate sub egida Societas ORL Latina și la
al patrulea congres al Societății Române de Rinologie (SRR).
Prof.
dr. Codruț Sarafoleanu,
președintele congresului și al SRR, detaliază pentru „Viața
medicală” mai multe din ideile care vor fi discutate, dezvoltate
și dezbătute în cadrul acestei manifestări științifice, dar și
din preocupările medicilor oreliști de la noi și din lume.
– Ce
este Societas ORL Latina?
– Prin
Societas ORL Latina (societatea latină de ORL), s-a dorit realizarea
unui trunchi comun lingvistic și apropierea între țările
vorbitoare de limba latină. A pornit din Europa, la un moment dat
țări membre fiind doar Italia, Spania, Portugalia, România, Grecia
și Franța, dar în ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult, numărul
statelor membre ajungând la 26. Aceasta pentru că țări din
America Latină și Africa Latină au cerut să devină membre ale
societății. În acest moment, alte peste 80 de țări de pe
mapamond vorbitoare de limbi de origine latină au depuse cereri de a
deveni măcar membri corespondenți sau membri plini ai societății.
Acesta este un argument pentru dezvoltarea în continuare a
organizației, care devine astfel o societate mondială de ORL.
Primul conventus
a avut loc în 1929. Pentru România, este a patra oară când îl
organizează, celelalte trei fiind în 1937 (organizat de profesorul
Nicolae Mețianu), 1984 (profesorul Dorin Hociotă) și 2006
(profesorul Dorin Sarafoleanu). Anul acesta, îmi revine mie sarcina
de a-l organiza. Și pentru că statutul societății prevede ca
președintele congresului să devină și președintele Societas ORL
Latina, pentru anul următor eu voi fi președintele acestei
societăți.
– Ce intenții aveți pentru
mandatul dvs.?
– Dacă pe timpul mandatului
tatălui meu, din perioada 2006–2008, s-au cooptat și țări din
America Latină ca membre ale societății, eu intenționez ca multe
din țările care au depus cerere de a deveni membru chiar să
reușească acest lucru. De asemenea, voi încerca să implic colegii
români în cât mai multe proiecte comune cu colegi din țările
latine, indiferent de continent.
Parteneriate
pentru prevenție
– Organizația în sine se
implică în proiecte proprii?
– Societatea este un vehicul de
idei științifice, care înlesnește încheierea de parteneriate,
dar parteneriatele se stabilesc doar între universități. Eu, de
exemplu, fiind reprezentant al unei universități din România, pot
comunica și din acest punct de vedere în cadrul societății. Apoi,
ca director al Centrului de cercetare de la Spitalul „Sfânta
Maria”, pot spune că ne afișăm ca parteneri viabili pentru
cercetări europene și nu numai. Deja am aplicat, într-un
consorțiu, la un proiect privind riscurile pătrunderii corpilor
străini în căile aeriene ale copilului. Practic, este o reluare a
unei teme de cercetare pe care noi am avut-o cu Universitatea din
Padova, dar care a cuprins la un moment dat țări din toată Uniunea
Europeană. Este, de fapt, o cerere expresă a Comisiei Europene în
acest sens, pentru că aceasta este o problemă de sănătate publică
în UE. Ca urmare a acestor cercetări, s-a schimbat legislația în
ceea ce privește fabricarea jucăriilor, de exemplu. Din cauza
faptului că se pot desprinde piese din aceste jucării, copilul are
tendința de a și le introduce în nas sau în gură și le aspiră.
S-a dovedit că numărul acestor cazuri este într-o continuă
creștere, unele dintre ele ajungând chiar la deces, din cauza
prezentării tardive la medic.
– Este
suficientă această schimbare a legislației pentru rezolvarea
problemei?
– Evident că nu. Intenționăm să
îmbunătățim situația și pe zona măsurilor de urgență,
eventual și prin finanțarea unor centre de primire a acestor
urgențe. La noi au fost probleme mari din acest punct de vedere,
pentru că centre regionale precum Cluj-Napoca sau Iași au avut
perioade, în urmă cu patru-cinci ani, în care lipsa dotărilor nu
le-a permis rezolvarea locală a cazurilor de corpi străini din
căile respiratorii ale copilului sau adultului. Erau nevoiți să le
trimită la București, ceea ce însemna mult timp pierdut. Sigur,
s-au găsit apoi surse de finanțare și lucrurile au intrat pe un
făgaș normal, dar au fost perioade de aproximativ un an, un an și
jumătate în care practic foarte puține centre regionale mai aveau
dotări în acest sens. UE încearcă să facă dotări omogene,
distribuite corect și geografic, pentru a asigura aceste urgențe,
pe lângă modificarea legislației impuse fabricanților de jucării.
Sunt finanțate, de asemenea,
proiecte de cercetare care vizează inclusiv schimbarea legislației
europene pentru pacienții cu sindrom de apnee în somn. Se caută
soluții ca acești pacienți să ajungă la medic pentru a li se
evalua tulburările respiratorii în somn și a fi tratați.
Tratamentul este fie chirurgical, fie prin protezare cu dispozitive
de ventilație noninvazivă. Altfel, pacientul cu această patologie
este permanent somnolent, poate adormi la volan și poate produce
accidente grave de circulație.
Noi
molecule pentru rinosinuzite
– Care vor
fi principalele teme abordate la congresul din toamna aceasta?
– Tematica
acoperă practic toată gama de patologii și toate problemele
curente ale specialității. Vom vorbi despre reabilitarea
funcțional-auditivă și vom dezbate o serie de controverse din
patologia inflamatorie și infecțioasă rinosinusală. De exemplu,
în cazul rinosinuzitelor cu polipi nazali, rezultatele nu sunt cele
dorite, deși de circa 20 de ani au existat mai multe variante
terapeutice. Marea problemă în aceste afecțiuni este recidiva,
foarte frecventă, indiferent cât de corect este tratamentul, fie el
medicamentos sau chirurgical. Se pare că în sfârșit s-au făcut
niște progrese în cercetarea acestor fenomene inflamatorii și s-a
observat că tratamentul nu poate fi doar chirurgical sau doar cu
corticosteroizi intranazali ori pe cale generală. S-au găsit și
deja se testează noi molecule, niște anticorpi monoclonali care se
vor a fi de fapt tratamentul corect al acestor afecțiuni. Sunt
molecule deja aflate în uz medical, dar pentru alte afecțiuni, iar
acum se testează și pentru patologia inflamatorie ORL.
Vom discuta și probleme legate de
alergologie, o patologie de graniță din ce în ce mai diversă,
despre patologia laringiană. În România, în ultima vreme,
patologia malignă laringiană are o frecvență din ce în ce mai
mare și tot mai mulți pacienți își doresc tratamente
funcționale, conservatoare. Apoi, vom vorbi despre iatrogenii –
anumite patologii care apar în urma unor manevre chirurgicale, cum
ar fi sinuzitele odontogene, corpii străini de origine dentară. Ne
preocupă deglutiția și tulburările deglutiției, pentru că, din
cauza radio-chimioterapiei, a intervențiilor chirurgicale și
patologiei neurologice în creștere, foarte mulți pacienți
dezvoltă tulburări de deglutiție. Lumea medicală internațională
caută soluții de reabilitare funcțională din acest punct de
vedere. Patologia senzorială va fi abordată de asemenea:
tulburările de miros, îmbătrânirea nervului auditiv și a
nervului vestibular. Din ce în ce mai mulți bătrâni acuză o
patologie de tip amețeală, dar și instabilitate la mers. Din
fericire, sunt foarte multe posibilități de recuperare decentă a
unui pacient cu tulburări de echilibru.
Alergiile
românilor
– Care este patologia ORL cu
frecvența cea mai mare în România și de ce?
– Bolile infecțioase și
inflamatorii rinosinusale, indiferent că sunt rinosinuzite cu polipi
sau fără polipi nazali. Sunt foarte multe în România. Unii spun
că poluarea ar fi de vină, alții numărul mare de alergii.
Comparativ cu alte țări din UE, în România există un procent mai
mare de pacienți alergici, începând chiar din copilărie. Cauzele
pot fi multiple. Încălzirea globală, de exemplu, a făcut ca
sezonul de polenuri, care înainte era în aprilie-mai, când
înfloreau pomii, acum să se prelungească de la începutul lunii
martie până spre octombrie. Deci aproape șapte luni. Înainte nu
se acorda atenție, de exemplu, ambroziei, o buruiană care
înflorește în perioada de vară – august-septembrie. Apoi,
praful. Praful este peste tot. Odorizantele de cameră, de mașină,
toate soluțiile cu care spălam pavimente au tot felul de alergeni.
Sunt și foarte multe alergii alimentare care acum se manifestă
respirator și asta din cauza compoziției chimice a alimentelor pe
care le ingerăm.
– Ce e de făcut în această
situație?
– Există, în prezent, mai multe
posibilități de testare de foarte mare acuratețe – dacă înainte
se făceau șapte-opt teste de alergii, acum se fac în jur de 50.
Și, în sfârșit, putem trata și cauze ale alergiei, prin
așa-numita imunoterapie specifică. Marele avantaj al acesteia este
că, dacă înainte existau vaccinuri injectabile, acum administrarea
este sublinguală, ceea ce o face mult mai accesibilă. Pacientul își
poate lua un spray și, în baza unui program stabilit de medic, își
va administra unul sau două pufuri pe zi, timp de trei ani.
Inițierea se face în prezența medicului, pentru a evita orice fel
de probleme legate de o eventuală reacție alergică inițială.
Nu
mai merge cu „las’ că merge și așa”
– Reabilitarea auditivă la
copil încă suferă în România. Care sunt cauzele?
– Lumea medicală este foarte
preocupată de reabilitarea auditivă la copil. În România,
ultimele statistici datau de pe vremea profesorului Hociotă, din
anii ʼ80, când se pare că aproximativ 9% din această populație
avea probleme de auz. La un moment dat proporția a crescut, dar nu
s-au mai făcut statistici serioase. Acum, statisticile arată că ne
aflăm undeva la 12%, ceea ce înseamnă că s-a neglijat mult
această problemă. Ne trezim la consultații cu părinți care spun:
„Copilul meu nu aude”. „Dar de când ați remarcat că nu
aude?”. „De acum șase ani”. „Și ce ați făcut?”. „Păi
nu am avut bani. M-am dus la județ și mi-au zis că aia e, i-au dat
un tratament sau au zis că are otită…”. Nu se mai poate așa.
Nu mai suntem în 1900 toamna.
– Să fie doar vina părinților?
– Au și medicii vina lor, fără
discuție. Unii preferă să le dea un tratament medicamentos și…
cam atât. Bun, nu au dotări, să zicem, într-un orășel din
provincie. Am înțeles, dar trimite-l la centrul regional. Pe de
altă parte, sunt și părinți care zic: „Nu avem bani și nu-i
nimic, lasă, crește el și așa”. Acestea sunt mentalități
strict românești, cu origini românești. Originali suntem și în
ceea ce privește schimbarea procesorului extern și a implantului
propriu-zis. Există un termen de garanție, care la noi s-a
prelungit foarte mult. Dacă în străinătate posibilitatea de
schimbare a unui implant este la cinci ani, la noi e la zece. Toate
aceste probleme țin strict de aspectele economice. Ar trebui să se
înțeleagă însă că oamenii aceștia devin asistați sociali.
Adică, nu pot să lucreze, sunt surzi, unii dintre ei abia reușesc
să scoată 20 de cuvinte și... nici zugravi nu poți să-i
angajezi. Acum nu mai dă nimeni doi bani pe ei.
La
dotare nu stăm chiar așa rău
– Cu ce probleme vă confruntați
în patologia oncologică?
– În continuare, această
patologie ridică cele mai mari probleme, în România. Nu există
suficiente centre de radioterapie, de exemplu atât la stat, cât și
la privat, deși unele centre private sunt în contract cu casele de
asigurări de sănătate și o parte din costurile tratamentelor sunt
decontate de acestea. O mare problemă este și faptul că pacienții,
în special cei din mediul rural, încă se prezintă foarte târziu
la primul consult medical, pentru că de obicei așteaptă să apară
durerea. Or, nu toate cancerele dor de la început, cel puțin în
sfera ORL. Alții se prezintă numai când apar sângerări. La
cancerele din sfera ORL, când apar sângerările, tumora este foarte
mare și deja a erodat un vas de sânge important. Apoi, mulți
pacienți refuză operațiile. În patologia oncologică, operațiile
trebuie să fie radicale, cu limită de siguranță. De multe ori nu
mai primează aspectul funcțional, ci viața pacientului. Și
atunci, mulți pacienți se îndreaptă către varianta radio- și
chimioterapie, pentru că se gândesc că-și pot păstra organul
dacă tratamentul funcționează și tumora este rezolvată așa. Dar
aici sunt niște protocoale oncologice și, din cauza aglomerării la
centrele de diagnostic, pacientul pierde foarte mult timp din
momentul în care intră în protocolul de evaluare oncologică și
momentul în care începe efectiv să facă tratamentul. Pentru un
pacient cu un cancer de faringe de exemplu, să piardă trei luni
între cele două momente este enorm. Poate să însemne modificarea
stadiului tumorii, apariția metastazelor ganglionare sau la
distanță.
– Sunt pregătite clinicile
românești pentru a rezolva cazurile din sfera ORL?
– Foarte multe clinici mai ales din
centrele universitare, dar și din spitalele județene au început să
primească aparatură. Sigur, nu neapărat de ultimă generație sau
de top, dar aparatură care să permită efectuarea unui act medical
decent și corect atât pe partea de investigații, cât și pe
partea chirurgicală și de tratament. Dacă în urmă cu cinci sau
zece ani era o mare problemă cu endoscopia în sfera ORL, de
exemplu, acum cred că toate spitalele județene au cel puțin o
linie de endoscopie ORL care să le permită un diagnostic de
acuratețe din acest punct de vedere.
Există și centre de excelență,
cum e și Spitalul „Sf. Maria”, în care lucrurile au mers mult
mai departe, ajungându-se chiar la dotări de nivel occidental. De
exemplu, explorarea olfacției. Sunt șase centre în Europa, unul
fiind Centrul de la „Sf. Maria”. Apoi, patologia respiratorie în
somn. Tot ceea ce înseamnă diagnostic, polisomnografie, poligrafie,
inclusiv cu titrarea, stabilirea parametrilor pentru ventilație
noninvazivă se poate rezolva. Și la copil și la adult. De
asemenea, explorarea pacientului cu amețeli. Laboratorul de
audiologie și vestibulogie are tot ceea ce are și un laborator din
Germania, Anglia sau Italia. Apoi, pentru patologia vestibulară:
platformă de posturografie pentru diagnostic și recuperare, scaun
rotator, probe calorice. Progrese s-au făcut și în domeniul
biomaterialelor. În câteva centre din țară chiar se folosesc,
pentru că a început să se facă din ce în ce mai mult
reconstrucție după diverse operații. În cazul operațiilor pe
ureche, de exemplu, se înlocuiesc cu anumite biomateriale oscioarele
auzului, care sunt distruse de procesele infecțioase. Sigur că aici
nu stăm extraordinar, pentru că aceste materiale sunt costisitoare
și nu sunt decontate de Casă, dar ele există pe piață și se pot
face în regim privat.
Chemarea
tinerilor medici
– Revenind la congres, spuneați
că vor fi foarte mulți conferențiari din străinătate. Cine sunt
și despre ce vor vorbi?
– Vine, de exemplu, profesorul
Richard Doty de la Universitatea din Pennsylvania, Philadelphia, SUA,
care va vorbi, absolut obiectiv, despre evaluarea funcției
olfactive. Cu o experiență de mai bine de 15 ani în acest domeniu,
el aduce o privire critică în evaluarea și, pe alocuri,
recuperarea simțului olfactiv. Sunt câțiva profesori, lideri de
opinie, care vor vorbi despre implantul cohlear. Nikolaos Marangos
din Franța și Çağlar Batman din Turcia, lideri de opinie pe
partea de implant cohlear. Pe patologia inflamatorie și infecțioasă
din rinosinuzite vin Desiderio Passali și Luisa Bellussi, ambii din
Italia. Patologia oncologică ORL îi va avea cap de listă pe Marco
Piemonte din Italia și Dan Fliss din Israel, cu îndelungata lor
experiență în acest domeniu. Pe zona de rinoplastii va veni
Ignazio Tasca din Italia și António Sousa Vieira din Portugalia,
doi dintre cei mai importanți chirurgi ORL din lume.
– Medicii tineri sunt interesați
de această manifestare? Ce preferințe au?
– Desigur, s-au înscris și medici
tineri, străini, rezidenți, doctoranzi, cercetători și foarte
mulți din România. Sunt foarte multe lucrări la care participă,
ca autori principali sau coautori. Prezența lor aici este foarte
importantă, în primul rând pentru ei, din mai multe puncte de
vedere. În primul rând, pentru că pot să interacționeze cu niște
moderatori cu mare experiență. În al doilea rând, învață să-și
învingă emoțiile și să prezinte o lucrare științifică. Apoi,
învață să scrie și să prezinte o lucrare științifică. Pentru
că nimeni nu te învață asta, nici în facultate și nici după.
Pe medicii tineri îi interesează toată patologia ORL, în general,
pentru că mulți dintre ei sunt la începuturile carierei și
trebuie să își definitiveze exact zona în care vor dori să
investească mai mult din punct de vedere profesional. Pentru că
sunt oameni care au talent chirurgical nativ sau pe care și-l pot
dezvolta, sau sunt oameni care optează mai mult pentru varianta de
explorări funcționale, care este foarte importantă în ORL. Alții
pentru partea de ambulatoriu a specialității. Important este să
își găsească locul, să se simtă bine și să înțeleagă unde
au chemare.
.jpg)
