Newsflash
Interviuri

Viaţa profesională îţi oferă și lucruri noi, pe care trebuie să le gestionezi singur

de Demostene ŞOFRON - iul. 9 2021
Viaţa profesională îţi oferă și lucruri noi, pe care trebuie să le gestionezi singur

Pentru dr. Bogdan Ianoși, primele experienţe profesionale de după terminarea rezidenţiatului au fost oarecum șocante. Acum însă, lucrurile stau cu totul altfel.

Dr. Bogdan Ianoși este medic specialist medicină internă, absolvent al UMF „Iuliu Haţieganu”, promoţia 2012. Competenţele sale profesionale
vizează anamneza și examenul obiectiv al pacientului, interpretarea investigaţiilor complementare examenului clinic, furnizarea
de îngrijiri de sănătate în afecţiunile acute și cronice.

Dr Ianosi3

În interviul pe care ni l-a acordat ne-a vorbit despre începuturile sale în domeniul medicinei, dar și despre provocările prezentului, în contextul pandemiei de COVID-19.

După terminarea rezidenţiatului aţi optat pentru Cugir. Ce experienţe aţi avut acolo?

A fost destul de greu să mă acomodez. Pot spune că a fost un șoc, intram într-o fază nouă a existenţei mele în care trebuia să gestionez eu situaţia, să mă ocup de pacienţi de la A la Z.

La Cugir am întâlnit colegi binevoitori, cu care am putut colabora bine, dar am avut parte și de contre. Asta este! Pot spune că orice greutate poate fi trecută, te poate face mai puternic, te poate motiva.

După Cugir a urmat Năsăudul. Cum au fost primele întâlniri cu noii colegi?

Din start a fost cu totul și cu totul altfel. Alţi oameni, altă gândire și altă civilizaţie. Am fost primit ca un frate de-al lor și afirmaţia nu este deloc gratuită și nici exagerată. Mi-au oferit sprijin din prima zi, inclusiv să-mi găsesc o locuinţă, ceea ce nu s-a întâmplat la Cugir.

Cu ce fel de patologii vă confruntaţi aici?

Avem pacienţi din toate zonele limitrofe, vorbim despre nu mai puţin de 46 de localităţi arondate. Gestionăm o populaţie destul de numeroasă, spre 70.000 de locuitori. Spitalul a rămas, prin desfiinţarea unor dispensare din zonă, să gestioneze o suprafaţă destul de întinsă.

Pe locul întâi se află patologiile digestive, la o apropiată distanţă de cele cardiace. Sunt și moșteniri genetice, sunt și din cauza alimentaţiei. Pe locul al treilea pun cazurile oncologice, urmate de afecţiunile pulmonare respiratorii.

Pacienţi needucaţi, dar digitalizaţi

Cum este pacientul năsăudean?

Din păcate, lumea nu este educată. Oamenii vin în serviciile noastre în ultimul moment, când suferinţa este greu de suportat. Pacientul nu știe ce este prevenţia, cât de important este să se adreseze medicului la primele simptome. Să vă dau un exemplu.

În cazul neoplaziilor, pacienţii acceptă cu greu diagnosticul, reușim să-i redirecţionăm spre alte servicii, însă nu este deloc ușor. Facem și partea de psihoeducaţie.

De unde își luau informaţiile pacienţii dv.?

O să vă surprindă ce vă voi spune, dar persoanele în vârstă știu să se descurce cu mijloacele noi, știu să folosească internetul. Majoritatea au copii plecaţi la muncă peste hotare, știu să citească un mesaj, să scrie, să vadă filme pe WhatsApp.

Prin prisma infecţiei cu SARS-CoV-2, cum a fost anul 2020?

Au fost momente grele, cum au fost și încă mai sunt pentru mulţi. Nu știam ce ne așteaptă, nu eram pregătiţi pentru COVID-19. Imediat după 14 martie 2020 au început să apară tot mai multe cazuri. Testările se făceau la început la Cluj-Napoca, se pierdea timp preţios.

Aveam mulţi pacienţi care acuzau stări febrile, simptomele erau mai mult cele ale unei viroze. Situaţia în sine era greu de gestionat. Și eu am căzut victimă infecţiei, deși purtam echipament de protecţie, deși am respectat absolut toate măsurile cerute. Pacienţii erau speriaţi. Unii nu au vrut deloc să accepte că sunt infectaţi cu SARS-CoV-2.

La vremea respectivă nu exista tratament specific pentru COVID-19. Drept urmare, mortalitatea a început să crească. Lumea era debusolată, credea mai mult ce se spunea la televizor. În plus, mulţi oameni se tratau de acasă, speriaţi, deloc doritori să ajungă în
serviciile de ATI.

Care a fost tipologia pacienţilor cu COVID pe care i-aţi tratat?

Ca tipologie, definiţia de caz nu a acoperit și formele de diaree, de gastroenterocolite, de enterocolite sau alte manifestări de profil. Am avut pacienţi care veneau pentru că nu puteau să mănânce, în rest nu aveau niciun simptom. Am avut pacienţi care au venit cu dureri abdominale, alţii numai cu vărsături și diaree, greaţă. Am văzut cazuri peste cazuri.

Am văzut tineri care au făcut forme severe și au necesitat monitorizare pe secţia de ATI. Apoi, am avut un caz cu sindrom Down. O tânără pe care, iniţial, familia a dorit să o trateze acasă și pe care au adus-o la noi după 4-5 ore.

Nimeni nu și-a asumat să-i facă tratamentul acasă. 99% dintre pacienţi au beneficiat de serviciile medicale adecvate, indiferent de patologie. Cele asociate au fost monitorizate la Bistriţa, de colegi pe care i-am rugat să ne ajute, și mă refer la cardiologie, pneumologie, endocrinologie, oncologie, dermatovenerologie, restul cazurilor fiind monitorizate la noi.

Vaccinarea obligatorie, imposibilă

Cum s-a desfășurat vaccinarea anti-COVID la dv. în judeţ?

Noi, cadrele medicale, ne-am vaccinat primele. Cât privește populaţia, răspunsul a fost pozitiv. În ceea ce privește obligativitatea vaccinării, sunt de părere că nu poţi obliga un om să se vaccineze sau un părinte să-și vaccineze copilul.

Mai ales cu un tratament experimental, care încă nu are studii pe termen scurt, mediu sau lung. Nu știi încă reacţiile adverse – sunt multe necunoscute în joc. Ca om ai dreptul să-ţi alegi un tratament și alegându-l, îţi asumi și riscurile, și beneficiile lui.

Aţi fi de acord cu reintroducerea stagiaturii la medici?

Categoric, da. Aș încuraja acest lucru. Ar fi bine pentru tine, ca medic, să te lovești de lucruri noi, să înveţi din cazuri – o învăţare step by step. Rezidenţiatul îţi oferă baza teoretică, chiar și practică, îţi oferă cazuistică, dar viaţa profesională îţi oferă și lucruri noi, pe care trebuie să le gestionezi singur.

Cât respectă dr. Bogdan Ianoși protocolul? Mă gândesc la dr. House…

Cine a gândit serialul l-a gândit bine. Sunt fan „Dr. House”. Personal, cât pot, caut să respect protocolul existent. Sunt cazuri în care trebuie să te uiţi la om, la ce comorbidităţi are, cât poţi să-l investighezi, să ajungi astfel la un diagnostic.

Lucrurile trebuie privite diferit. Dacă este protocolul de risc, dacă este cel de infarct, de steatoză hepatică, de BPOC sau cardiac. Trebuie să fii multidisciplinar și să te raportezi tot timpul la om, să-i înţelegi suferinţa, să-i înţelegi chiar și situaţia financiară.

Vedeţi câte variabile intră în calcul? Ca tipologie, dr. House e bun, foarte bun, dar nu se poate aplica la spitalele orășenești, nu ai tot timpul condiţiile cerute, cum au spitalele judeţene sau cele universitare.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe