În perioada 10–18
septembrie 1932 s-a desfăşurat la Bucureşti al IX-lea Congres internaţional de
istoria medicinii, având ca temă centrală „Evoluţia medicinii în ţările
balcanice“. Preşedinte a fost dr. Victor Gomoiu, secretarul general al Societăţii
Regale Române de Istoria Medicinii. La această importantă manifestare,
organizată de o societate ce avea doar trei ani de la înfiinţare, au participat
137 de personalităţi din 23 de ţări, reprezentând 48 de universităţi.
Cu o zi înainte de
deschiderea oficială a congresului, la Fundaţia Carol, a avut loc o şedinţă
solemnă, prezidată de prof. Ion Cantacuzino, preşedinte al societăţii, şi dr.
Victor Gomoiu, în cadrul căreia s-au înmânat diplome de onoare participanţilor,
precum şi profesorului Constantin Dimitrescu-Severeanu (1840–1930), în semn de
omagiu faţă de primul preşedinte al Societăţii Regale Române de Istoria
Medicinii.
Duminică, 10
septembrie 1932, în Aula Ateneului Român, în prezenţa M.S. Regelui Carol al
II-lea, a primului ministru şi a oficialilor români şi străini, s-a deschis
oficial congresul. Dr. Victor Gomoiu, în cuvântarea de deschidere, a vorbit
despre importanţa istoriei medicinii şi a prezenţei atâtor personalităţi în
România, ţară care îşi serba primele centenare sanitare. Prezenţa şefului
statului era considerată de dr. Gomoiu o mărturie a atenţiei speciale pe care
România o dă mişcărilor intelectuale. „Sire, stăpâneşti de drept o ţară, dar
azi prezidezi cinci continente. Ca să ne onorezi ai coborât o treaptă din
tronul Tău de rege, da ai urcat mai sus, intrând în slăvile istoriei”, i s-a
adresat acesta Majestăţii Sale.
Alexandru
Vaida-Voevod, prim-ministru la acea dată, se arăta entuziast pentru desfăşurarea
unui congres internaţional în ţara sa, care „nu-şi are locul în istoria
medicinii decât de un secol, de când participă activ la progresul omenirii“,
dar, chiar şi în această scurtă perioadă, numeroşi compatrioţi „deja au lăsat o
urmă însemnată“ în paginile istoriei medicinii.
Au luat cuvântul apoi
reprezentanţi ai tuturor stalelor, din care îi amintim pe José Thomaz Nabuco de
Gouvêa (Brazilia), Maxime Laignel Lavastine (Franţa), Pietro Caparoni (Italia),
P. Hutton (SUA), Francisco Oliver (Spania), I. D. Rolleston (Anglia). Cuvântul
de final a revenit M.S. Carol al II-lea: „Congresele internaţionale nu au numai
un rol ştiinţific. Ele reprezintă din partea popoarelor o pornire de cunoaştere
şi de apropiere în scopul de a mări patrimoniul comun al civilizaţiei. Pusă în
slujba alinării suferinţei umane, medicina este prin ea însăşi o ştiinţă de
idealism. Şi istoria medicinii nu face decât să aducă în folosul progresului
viitor, experienţa trecutului”.
Regele a oferit
invitaţilor străini „Meritul Cultural clasa I“ şi unor tineri participanţi,
„Meritul Sanitar clasa I“, iar la final, după ce a semnat Diploma de Onoare,
i-a felicitat pe dr. V. Gomoiu şi pe prof. I. Cantacuzino pentru organizarea
importantului eveniment.
Congresul şi-a
continuat lucrările în sălile Universităţii, unde s-au prezentat comunicări din
partea invitaţilor străini şi a celor români. S-au vizitat Facultatea de
Medicină şi cea de Medicină Veterinară, Laboratorul şi Institutul zootehnic,
Institutul „Prof. dr. I. Cantacuzino“ şi Muzeul de antichităţi şi artă
religioasă. După congres au fost organizate „excursiuni în regiunile cele mai
pitoreşti ale ţărei”.
Cu acest prilej,
Direcţiunea Poştelor a pus în circulaţie o serie de mărci cu valori diferite:
„Marca de 1 leu“ – comemora 100 de ani de la înfiinţarea Eforiei Spitalelor
Civile, „Marca de 6 lei“ – amintea de cei 100 de ani de existenţă a Societăţii
de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi „Marca de 10 lei“ – mărturie a existenţei
îndelungate a medicinii pe teritoriul Ţărilor Române şi reprezenta, de
asemenea, tema principală a congresului.