Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Doctorii lui Cehov

Viața Medicală
Dr. Alexandru CUPACIU vineri, 4 ianuarie 2019

Scriitor, doctor și pacient, Cehov nu a încetat să practice medicina decât atunci când tuberculoza de care suferea nu i-a mai dat pace.

„Fără îndoială că preocuparea mea permanentă pentru știinţele medicale a avut o mare influenţă asupra activităţii mele literare”, scria el unui prieten în 1889. „Ea mi-a lărgit considerabil câmpul de observaţie și mi-a îmbogăţit cunoștinţele, a căror adevărată valoare pentru mine, ca scriitor, n-o poate înţelege decât acela care e, el însuși, medic.” (1)p.14
Curios să înţeleg mai bine despre ce cunoaștere vorbește Cehov, am aruncat o privire scrierilor lui în care apar medici, gândindu-mă că poate și reciproca-i valabilă, că experienţa literaturii are o influenţă asupra practicii clinice. „Profesorul primi o telegramă de la fabrica Lealikov; era rugat să vină grabnic.” (2) Așa începe povestea lui Cehov. Se îmbolnăvise fiica unei oarecare doamne Lealikova, pesemne stăpâna fabricii, și mai mult nu se putea desluși din telegrama lungă, alcătuită anapoda. „Profesorul nu plecă, ci-l trimise în loc pe subalternul său, doctorul Koroliov”. Koroliov este trimis de profesor să trateze o pacientă undeva la ţară, în curtea unei fabrici, deși el „nu cunoștea viaţa de la ţară, nu se interesase niciodată de fabrici și nu vizitase încă niciuna”.

CUGETĂRI MEDICALE

Lipsit de experienţă, dar cu metodă, obișnuit, în bună tradiţie hipocratică, să pună la îndoială aparenţa lucrurilor, doctorul, „de câte ori zărea de departe sau de aproape vreo fabrică, se gândea că pe dinafară totul pare bine orânduit și tihnit, dar că înăuntru trebuie să domnească, pe lângă egoismul mărginit al stăpânilor, cea mai neagră înapoiere, munca anostă și nesănătoasă pentru muncitori, certuri mărunte, votcă și insecte. Și acum, când muncitorii se dădeau respectuos și plini de sfială în lături din calea trăsurii, Koroliov ghicea după feţele, șepcile și felul de a umbla, mizeria fizică, buimăceala în care trăiau”.
Munca anostă și nesănătoasă, muncitori abrutizaţi și stăpâni calici: doctorul îl citise probabil pe Villermé, care declara în 1840 că „moartea-i o boală socială”, și demonstrează aici un interes pentru medicina care ţine cont de contextul social și de condiţiile sanitare ale unei populaţii, sau cum spunea Rudolf Virchow, celebrul patolog german, „pentru o știinţă care se interesează de condiţiile sociale generatoare de boală”, în contrast cu medicina fondată exclusiv pe biologia umană.
După două staţii cu trenul și vreo patru verste cu trăsura, medicul intră pe poarta fabricii. Bolnava-i Liza, moștenitoarea fabricii, o fată de douăzeci de ani, suferindă de mult și tratată de mulţi medici. În ultima noapte avusese palpitaţii puternice și toată lumea se temea să nu moară. Intrară la bolnavă. Prima impresie: „o fiinţă oropsită, sărmană, destul de voinică, dar urâtă că maică-sa. Pulsul: inima-i normală, nervii au cam luat-o razna, accesul a trecut. Boala e din cele mai obișnuite, nimic grav. I-a venit vremea să se mărite”, își zice în sine doctorul care se grăbește să se întoarcă la Moscova, însă e rugat fierbinte de mama pacientei să rămână peste noapte, de frică să nu reapară crizele. Koroliov oftează și acceptă. El are acum timp, ca filosofii, să se uite, să gândească, să iasă din tiparele explicaţiilor prefabricate și să încerce să înţeleagă în profunzime tulburarea pacientei lui și condiţiile sociale care-o favorizează.
Ce vede la fabrică doctorul? Vede cum „o mie cinci sute-două mii de muncitori tru­desc fără odihnă, într-un aer insalubru, produc o stambă de proastă calitate, duc o viaţă de mizerie și nu se trezesc din acest vis urât decât din când în când, la cârciumă”. În condiţiile acestea, munca e departe să fie brăţară de aur, mai degrabă-i o caznă, în ciuda tuturor ameliorărilor care fuseseră făcute acolo. Mizeria pe care o vede doctorul nu-i una care ţine exclusiv de resurse materiale insuficiente. Koroliov, „fără să socotească de prisos îmbunătăţirile aduse traiului celor ce munceau în ele, le asemuia cu tratamentul aplicat bolilor fără leac”.

IERARHII NEDREPTE

Nu-i suficient să fii Om ca să ai de mâncare și să nu fii sclav. Este o mizerie de poziţie socială, de ierarhie nedreaptă, în care „trebuie neapărat ca omul puternic să-l împiedice pe cel slab să trăiască” și-n care aspiraţiile individuale de împlinire se lovesc de tot felul de constrângeri care nu-s vizibile cu ochiul liber. Mai bine la cârciumă, mai bei un păhărel, le dai dracului pe toate și te trezești din visul ăsta urât care-i viaţa ta de muncitor la fabrică. Poate progresul! Progresul implacabil nu are să facă viaţa mai bună pentru toată lumea?
Chiar dacă suferinţa socială-i mai intensă și mai evidentă în rândul celor săraci, există o alta, mai puţin vizibilă, care traversează toate nivelurile sociale în societăţile puternic inegalitare. „În harababura traiului de fiecare zi, în haosul lucrurilor mărunte din care sunt ţesute relaţiile dintre oameni, și cel puternic, și cel slab cad deopotrivă jertfă relaţiilor lor reciproce, supunându-se fără voia lor unei forţe conducătoare, necunoscute, aflate în afara vieţii și străine omului”, se gândește doctorul, sociolog avant la lettre.
Cine are de câștigat din si­tuaţia asta? „Așa-zișii patroni trag foloase, cu toate că nu muncesc deloc”, însă, dacă te uiţi mai atent, vezi că patroana și moștenitoarea sunt „nenorocite, de ţi-e mai mare mila”. Singura cu adevărat mulţumită pare să fie guvernanta care se îndoapă cu cegă și vinuri franţuzești, „dar și asta e numai o aparenţă, fiindcă Kristina Dmitrievna nu-i decât un om de paie”. Ceva nevăzut, diavolul, în care doctorul nu credea, părea să fie personajul principal pentru care se face totul aici.

INFERIOR PRINTRE MILIONARI

Și totuși, ce o tulbură pe Liza, milionara, atât de tare? Deși parte din universul celor privilegiaţi, ea ocupă o poziţie inferioară în rândul celor puternici, a celor care au bani, dar nu au capital cultural sau importanţă politică, la care se adaugă faptul că este femeie într-o lume dominată de bărbaţi. De aici suferinţa ei de poziţie socială, inferioară printre superiori, ireductibilă mizeriei materiale, însă la fel de profundă și de reală. Totul în jurul ei „dovedea o spoială de cultură, un lux întâmplător, lipsit de gust, greoi”. Chiar și scrisoarea trimisă profesorului de la Moscova, „alcătuită anapoda”, trădează „o frunte îngustă” și lipsă de spirit. „Totul banal, plat.” Păi de ce nu pleacă cu banii la Moscova să se înalţe spiritual? am putea să ne întrebăm.
Mai mult decât rangul ei inferior printre milionari, ce-i produce palpitaţii Lizei e conștiinţa alcătuirii absurde a lumii în care trăiește: insomnia, lipsa de ambiţie și nervii sunt felul ei de neacceptare a determinării sociale care vine odată cu moștenirea, situaţie care ne face să ne gândim la Frédéric Moreau, eroul lui Flaubert din „Educaţie sentimentală”. „Ești nemulţumită de situaţia dumitale de proprietară de fabrică și de moștenitoare bogată, nu crezi în dreptul dumitale și de aceea nu dormi”, îi spune Koroliov. Simptomele pacientei sunt, după spusele doctorului, o reacţie normală de neadaptare la o lume anapoda. „A doua zi dimineaţă, când trăsura trase la scară, toţi cei din casă ieșiră în prag să-l petreacă. Liza era îmbrăcată de sărbătoare, într-o rochie albă, cu o floare în păr.” Se simte mai bine, e „palidă și visătoare”. Conștientizarea originii sociale a multor necazuri îi permite celui care suferă să se simtă mai bine în pielea lui, mai puţin vinovat, fără ca asta să însemne că nu mai rămâne loc pentru psihologie, responsabilitate individuală și că totu-i discurs de victimizare.
Dincolo de câteva naivităţi, Cehov ne prezintă un doctor pe care-l putem considera un cititor avizat al lumii în care trăiește și care ţine să pună în legătură practica clinică cu chestiunea socială și, astfel, în locul medicinei care disecă, separă și ocultează ansamblul, avem una care întregește și consideră omul în mediul lui, o medicină mai empatică.

1. „Opere” de A.P. Cehov, volumul XII, „Scrisori”, Editura pentru Literatură Universală, București, 1963, traducere Otilia Cazimir și Nicolae Guma
2. „Un caz din practică”, de A.P. Cehov, Editura Polirom, 2009, traducere Anda Boldur

Etichete: Cehov

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.