Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Ibrahim Themo – medic, revoluționar, om politic și umanist

Viața Medicală
Dr. Richard CONSTANTINESCU vineri, 21 octombrie 2016
     Lansată în urmă cu câțiva ani, ideea de a omagia memoria înaintașilor medicinii din Republica Moldova prin ridicarea a 34 de busturi s-a materializat în toamna trecută, când a fost inaugurată, la Chișinău, „Aleea savanților și medicilor iluștri“. În România ultimilor ani am înregistrat panteonizarea câtorva medici: prof. dr. Gheorghe Chipail (1905–1997), bust în Cucuteni, jud. Botoșani, autor – Marcel Mănăstireanu; dr. Mircea Luca (1921–2008), statuie în Cluj, autor - Ilarion Voinea; acad. Nicolae Cajal (1919–2004), busturi în Arad și București, autor – Cătălin Dragoș Munteanu; prof. dr. Nicolae Manolescu (1850–1910), bust în Roman, autor – Lucian Tudorache; dr. Ibrahim Themo (1865–1945), bust în Tulcea, autor – Cătălin Dragoș Munteanu. Au mai fost realizate plăci comemorative și s-au dat nume de medici unor străzi din diverse localități ale țării.  
     În primăvara anului 1992 era înmormântat, la cimitirul musulman din Medgidia, dr. Naim Themo, fiul marelui patriot albanez dr. Ibrahim Themo, al cărui nume e purtat de o stradă din orașul dobrogean. Zece ani mai târziu, locuitorii orașului Tulcea descopereau pe o casă din str. Avram Iancu nr. 16, aceste rânduri încrustate pe o placă din marmură: „Aici a trăit și a lucrat pentru oameni doctorul Ibrahim Themo. 1865 Struga, Rep. Macedonia – 1945 Medgidia“. Inițiativa aparține Uniunii democrate a tătarilor turco-musulmani din România. (Cronologia minorităților naționale din România. Albanezi, armeni, bulgari, croați, eleni, evrei și germani. Vol. I, Gidó Attila – ed., Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj-Napoca, 2012, pp. 10, 27–28).
 
     Ibrahim Ehtem, după numele real, sau Themo, cum a fost cunoscut, s-a născut la Struga, în sudul Macedoniei, în sânul unei familii ce provenea din satul Piatra Albă (Gur i Bardhë), regiunea Mati, Albania. Ca student al Facultății de Medicină Militară „Gülhane“ din Istanbul, s-a implicat atât în viața medicală, cât și în diverse activități social-politice ce vizau democratizarea instituțiilor Imperiului Otoman, precum și eliberarea Albaniei. A întemeiat organizațiile „Junii turci“ și „Uniune și progres“. A fost arestat în patru rânduri. În anul 1892 a finalizat studiile medicale și a activat în cadrul spitalului Haydarpașa din Istanbul. Românii macedoneni din Istanbul, cu care colaborase în mișcarea revoluționară, l-au sprijinit să-și echivaleze studiile medicale în România, după un stagiu de doi ani la Spitalul Colțea din București, și să se refugieze la Constanța în anul 1895, iar doi ani mai târziu să obțină cetățenia română. Grație primarului Medgidiei, Agi Amet Kemal, a fost angajat medic în oraș. A urmat un an de perfecționare la Paris, în 1902, iar după, a revenit în România, ca medic la Hârșova, unde a înființat o școală; a fost mutat la Constanța, practicând medicina în cartierul Anadalchioi.
     Dr. Ibrahim Themo este „singurul medic musulman din județul Constanța – scria Petru Vulcan în 1906 –, unde funcționează ca medic de plasă de un deceniu aproape și aducând reale servicii populației musulmane prin faptul că, așa fatalistă cum e la orice caz de boală sau epidemie, în loc de ajutor medical, recurge la hoge sau se resemnează. Prin povețe și printr-o îngrijire părintească, doctorul Themo a izbutit să facă populațiunea tătară și musulmană să-l cheme în caz de nevoie, știut fiind că femeile musulmane mai bine ar prefera să moară decât să cheme lângă ele un doctor creștin. Pe lângă ajutorul medical, doctorul Themo a izbutit să facă pe musulmani și tătari accesibili higienei. Semne caracteristice: e un naționalist de marcă și nu visează alta decât emanciparea politică a Albaniei pe care o vrea imperiu... dacă se poate“ (Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei 1866–1877–1906, Tipografia Regală, București, 1906).
     Activitatea sa medicală, ca oftalmolog și igienist, a fost orientată înspre cei sărăci, pe care îi îngrijea, îi trata gratuit și chiar îi găzduia în locuința sa. Dr. Themo a sporit nivelul sanitar în Dobrogea, militând pentru emanciparea populației musulmane. A fost medicul șef al Inspectoratului Sanitar și director al Institutului de Caritate din Istanbul, între 1909 și 1911; în războiul balcanic, statul român l-a desemnat coordonator al unei echipe de medici în Istanbul (a fost decorat la revenirea în țară); în anul 1914 a condus detașamentul de voluntari ai Crucii Roșii în Albania; în marea conflagrație mondială, maiorul Ibrahim Themo a activat ca medic de front în Moldova; după război a revenit la Medgidia, unde și-a reluat activitatea medicală; a ținut cursuri de medicină populară și de igienă la Seminarul musulman din Medgidia (1908–1923); la Congresul uniunii balcanice medicale din anul 1936 a fost reprezentantul României.
     Sultanul Abdul Hamid II (1842–1918) îl urmărea, prin emisarii săi, și de aceea Ibrahim Ethem a devenit Ibrahim Themo. Broșura pe care a publicat-o „Haraket“ (Mişcarea)reprezenta un îndemn la acțiune în scopul surpării regimului sultanului. S-a încercat de câteva ori asasinarea sa, iar în anul 1901, un tribunal militar turc l-a condamnat la moarte. A avut o activitate social-politică extrem de complexă: organizator al Congresului albanez de la București, unde s-a decis crearea primelor școli albaneze din România; unul dintre fondatorii Societății Bashkimi, în 1906, militând în plan internațional pentru independența teritoriilor albaneze; membru fondator al Partidului Democrat Otoman (1909); participant la Conferința de Pace de la Paris, în delegația albaneză; senator de Caliacra din partea Partidului Poporului-Averescu (1920); a susținut ca insula Ada Kaleh să revină României și s-a implicat în acest demers; sprijinitor al părintelui Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk.
 
     A fost autor a numeroase articole și broșuri, a înființat și susținut publicații diverse, precum „Sada-yi Millet“ (Vocea națiunii), și s-a implicat profund în educația tinerilor dobrogeni. A fondat școli - chiar a construit una din bani proprii – și a prezidat societăți de binefacere. A editat „Conducătorul conversațiunei în românește și turcește“ (Tipografia „Ișik“, Medgidia, 1915) și două volume ale „Dicționarului turc-român“.
     Despre complexa-i activitate și personalitate au scris Mehmet Ali Ekrem în „Din istoria turcilor dobrogeni“ (Editura Kriterion, București, 1994) și Tănase Bujduveanu, care a publicat volumul „Ibrahim Themo. Personalitate a lumii balcanice“ (Editura Ex Ponto, Constanța, 2012). Lavinia Gheorghe, de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, se preocupă de inventarierea și traducerea documentelor din „Fondul Ibrahim Themo“, donat de fiul său, dr. Naim Themo, în anul 1979. Muzeografa constănțeană a publicat în urmă cu trei ani studiul „The revolutionary doctor Ibrahim Themo in Romania“ (pp. 25–37), în „Annals of the Academy of Romanian Scientists Series on History and Archeology“, Volume 5, Number 4/2013.
     Dr. Ibrahim Themo s-a stins în anul 1945. A dorit ca sicriul său să fie căptușit cu tablă de zinc și acoperit cu tricolorul României, țara sa adoptivă. Asta a lăsat într-o scrisoare, care urma să fie citită după moartea sa. În misiva deschisă postum, Ibrahim Themo scria că nu dorește „obișnuita pomană“, deoarece „am făcut destulă pomană cât am fost în viață prin: tămăduirea bolnavilor, redarea vederii orbilor în general gratuit; prin ajutorarea nevoiașilor și prin ocrotirea celor 23 de orfani, astăzi medici, avocați, ofițeri, învățători, meseriași etc. În locul mesei de pomană, la care se îndeasă cei înstăriți, iar cei nevoiași îi privesc cum se-ndoapă, vreau să împărțiți săracilor din localitate, timp de trei zile, câte 100 de pâini calde și câte un sfert de kg. de cașcaval pentru fiecare din ei, chiar la brutărie“. La cimitirul musulman din Medgidia, unde a fost înhumat, l-au însoțit o mulțime de oameni și, în special, elevii săi mult iubiți.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.