Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Între generozitate și mită

Viața Medicală
Dr. Richard CONSTANTINESCU vineri, 10 martie 2017
    În urmă cu două decenii, aflam din presa națională că dr. Constantin Teodorescu (1939–2011) fusese reținut. Procurorii l-au arestat, la 18 martie 1997, la Spitalul „Anton Cincu” din Tecuci, sub acuzația de luare de mită, pentru că a pretins și a luat 200.000 de lei pentru o intervenție chirurgicală. A fost internat, pe 20 martie, sub stare de arest, la Spitalul Județean din Galați, pentru că intrase în greva foamei, respingând acuzațiile. La 27 martie, a formulat prima cerere de punere în libertate, iar după câteva luni de la arestare a fost eliberat.
    Eram student și, de câțiva ani, colaboram îndeaproape cu dr. Teodorescu. M-a încurajat să scriu, mi-a oferit spațiu în ziarele și revistele pe care le patrona, m-a format în chirurgie și mi-a insuflat dragostea pentru istoria medicinii și pasiunea de a colecționa. M-a șocat vestea arestării sale. Se zvonea că e un aranjament local sau că e o acțiune mediatică a regimului Constantinescu, prin care se dorea aducerea în fața publicului a unor cazuri de corupție. Nu e locul și nici cazul să analizez faptele. Cert e că m-am implicat și am inițiat un protest al intelectualilor ieșeni, pe care l-am trimis presei și care a fost ulterior anexat la dosarul procesului. Am luat legătura cu Lucian Vasiliu, director al Muzeului Literaturii Române din Iași, care m-a pus în contact cu conf. dr. Doru Scărlătescu, de la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, împreună cu care am formulat următorul protest:
     „Intelectualitatea ieșeană a aflat cu stupoare de reținerea recunoscutului doctor chirurg Constantin Teodorescu. Considerăm că acuzele ce i se aduc nu pot fi decât o înscenare, o capcană întinsă unui om de excepțională valoare, într-o lume agitată și diversionistă. Bine cunoscut și în lumea intelectualilor din țară ca iubitor de artă, colecționar și, în același timp, unul dintre puținii donatori de renume la instituții de cultură și artă, dr. Constantin Teodorescu a înființat și o fundație culturală care-i poartă numele, cultivând și promovând cu mari eforturi, actul cultural exemplar, întru Eminescu, Pârvan, Ion Petrovici și alte mari valori naționale. Prin efort personal, în Bârlad a apărut revista culturală Bârladul, la care colaborează personalități reprezentative ale culturii contemporane, din țară și din străinătate, academicieni, scriitori, profesori universitari etc. Convinși de nevinovăția, de irelevanța faptelor incriminate, solicităm luciditate în rezolvarea acestui «caz» și, în primul rând, cercetarea sa în libertate”.
    Numeroase personalități au semnat documentul: literați (Constantin Ciopraga, Lucian Vasiliu, Doru Scărlătescu, Constantin Liviu Rusu, Sterian Vicol); istorici (Alexandru Zub, Gheorghe Buzatu, Stela Cheptea); jurnaliști de televiziune (Vanda Condurache, Grigore Ilisei, Vasile Pandele, Liviu Tudorache, Gabriel Rotaru, Carla Tompea, Cristina Hermeziu); profesori ai Facultății de Medicină (Valeriu Rusu, Constantin Romanescu, Mihai Stoian, Constantin Dolinescu, Cristian Dragomir, Nicolae Georgescu, Mihai Dan Datcu, Constantin Burcoveanu, Costel Pleșa, Dan Niculescu, Ostin C. Mungiu, Cătălina Lupușoru, Doina Frâncu, Alexandru Grigorovici, Cornel Diaconu, Lidia Andriescu); artiști plastici (Dragoș Pătrașcu, Constantin Tofan) și mulți alții.
    Am alcătuit și un dosar ce cuprindea scrisori și felurite documente în care numeroși intelectuali români își arătaseră, de-a lungul vremii, aprecierea față de chirurgul tecucean, „distins medic și colecționar reputat” (Cristian Simionescu), cunoscut „pentru mecenatul său cultural și pentru spiritul temeinic” (Theodor Codreanu); „medic primar, șef de serviciu de mare suprafață profesională și morală” (G. G. Chipail, „Din viața, activitatea și gândurile unui chirurg”, Editura Junimea, Iași, 1990, p. 97).
    Pe plan local, la Tecuci, dar și la Bârlad, unde condusese secția de chirurgie înainte de 1989, foști pacienți, colegi și oameni de cultură au organizat marșuri în semn de protest față de arestarea dr. Constantin Teodorescu. Ștefan Andronache, directorul Bibliotecii Municipale „Ștefan Petică” din Tecuci, a semnat un document în care arăta că, în ultimii ani, primise un sprijin deosebit din partea doctorului Teodorescu „care s-a implicat cu multă responsabilitate și pasiune în realizarea mai multor demersuri culturale. Domnia sa a oferit instituției noastre, sub formă de donație, diverse publicații – cărți și albume. Dl dr. Teodorescu a fost permanent alături de instituția noastră oferindu-i un sprijin substanțial în organizarea câtorva manifestări culturale de excepție. (...) Instituția noastră acordă respectul cuvenit acestui distins și generos intelectual pentru care cultura, educația și frumosul au ajuns să constituie principalele deziderate ale existenței sale” (Tecuci, 25 martie 1997).
    Presa locală, regională și națională relata frecvent despre proces. Reprezentanții Parchetului înaintaseră ziariștilor o listă cu bunurile deținute de Constantin Teodorescu. Se scria că, la percheziția făcută la domiciliu, polițiștii au găsit „lucrări ale unor pictori și sculptori celebri ce făceau parte din patrimoniul național” (Cătălin Negoiță, „Chirurgul din Tecuci este posesorul unei averi uriașe”, Ziua, an. IV, vineri, 28 martie 1997, p. 4).
   Și opiniile cititorilor erau sintetizate în diverse materiale: „Nu este frumos să pretinzi o recompensă pentru un lucru care îți stă în atribuții. Mai ales când acest lucru este... viața unui om. Legea spune că luare de mită duce la... răcoare”; „doctorului Teodorescu i s-a întâmplat ceea ce trebuia să i se întâmple. Dar trebuia să i se întâmple? Ghinionul lui, își spun probabil unii dintre colegii dumnealui, care primesc mici daruri, așa cum știm cu toții”; „medicul chirurg, arestat pentru cinci zile, controlat acum la ce a adunat o viață, pus în discuție pentru firme și fundații, trebuie să rămână închis. Prelungindu-i-se mandatul de arestare cu încă 25 de zile, el devine un exemplu. De pericol social. Să stea acolo și să-și amintească bine câte vieți a salvat, câți bani a primit și ce-a făcut cu ei. Să aibă timp toți bolnavii, care tremurau de frică când au ajuns pe mâna lui, să-și amintească acum, când sunt sănătoși, ce și cum au dat”; „El reprezintă un pericol social. Cine știe pe cine mai operează, pe cine mai vindecă. Dacă tăind face rost de bani pentru avocat? Dacă este eliberat condiționat poate chiar să-și facă meseria”. („Medicul, ca... pericol social?”, Viața liberă, nr. 2.226, 29–30 martie 1997, p. 6).
   L-am vizitat la spitalul tecucean și la cel gălățean, unde se afla internat, fiind în greva foamei. La Galați, în secția de Reanimare, era într-o rezervă, cu geamurile acoperite cu hârtie albastră, imobilizat de pat cu cătușe. Și la Penitenciarul din Galați am fost să-l văd. Când l-au eliberat, la câteva luni după ce a stat în diverse închisori din țară, l-am întâmpinat când a revenit acasă, în Bârlad. Își dorea să ridice un monument al demnității medicale în fața Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Multe mi-a povestit din ce i se întâmplase câtă vreme a fost deținut.
   Presa continua să scrie că doctorul Teodorescu „a obținut, de la Ministerul Sănătății, autorizație pentru a practica chirurgia și în timpul procesului”. „Pentru că la Tecuci s-a creat o opinie defavorabilă medicului, acesta dorește să se transfere la o clinică de chirurgie din Iași. (...) Nimeni nu i-a contestat profesionalitatea, mulți comparându-l cu profesorul Chipail, dar toți recunosc că este un om cu care nu se poate colabora. (...) Dl Vasile Astărăstoae, directorul Direcției Sanitare Județene, ne-a spus: «Decizia aparține medicilor cu care va lucra. Voi discuta cu doctorii din clinicile de chirurgie să vedem dacă ar fi nevoie de încă un cadru la una dintre acestea»” (Anda Purdelea, „Chirurgul din Tecuci arestat pentru luare de mită vrea să lucreze în Iași”,Evenimentul, vineri, 23 ianuarie 1998, p. 5).
   Printre zvonuri și procese, doctorul Teodorescu a revenit la spitalul din Tecuci ca simplu medic, în secția pe care o condusese. Medici, asistente și alte persoane din cadrul administrației l-au umilit și cu greu i-au permis să efectueze gărzi sau să opereze. Pe unii dintre acești opozanți îi tratase și ajutase odinioară. Anii au trecut și dr. Constantinescu Teodorescu a redevenit șef de secție. Viața l-a lovit apoi din nou: un cancer de colon, peste care a trecut cu greu. Dar a revenit ca medic în sala de operație. L-a doborât apoi o altă neoplazie, care l-a îngăduit doar cât să-și vadă visul: deschiderea Centrului „Mihai Eminescu” din Bârlad, la 15 ianuarie 2011.
   Și-a încheiat existența pământeană în dureri, la 17 august 2011, lăsând românilor numeroase opere de artă și multe înfăptuiri culturale. Iar în sfera omenescului – multe dureri și semne de întrebare, la care fiecare își va răspunde interior cum va ști mai bine.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.