Cenaclul Tinerilor Medici Scriitori ne oferă, ca în fiecare an, mostre de talent ale membrilor săi.

"> Noapte de iarnă - Viața Medicală
Istoria Medicinei

Noapte de iarnă

de - dec. 27 2012
Noapte de iarnă

Cenaclul Tinerilor Medici Scriitori ne oferă, ca în fiecare an, mostre de talent ale membrilor săi.

Theodor Voiosu

 

Absolvent al Facultăţii de Medicină Generală a UMF „Carol Davila“ Bucureşti, medic rezident gastroenterolog. Este membru în Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. Scrie poezie şi a publicat în „Viaţa medicală“, „Logos“, „Viaţa Românească“ şi „Poesis“.

 

Totul curge

privesc seara cum florăresele,
înainte să închidă,
îşi deşartă pe rând în stradă găleţile.
infuzia searbădă de crizanteme şi gladiole
plescăie de pe borduri
între liniile de tramvai, în ridurile asfaltului.
trecătorii păşesc cu grijă,
ferind luciul electric al bălţilor sub felinare,
iar zoaiele se scurg încet
spre beciurile blocurilor unde
domneşte igrasia.
aproape, peste drum, aceeaşi apă sălcie
se trage către firidele morţilor
odihnind la Bellu.
în măruntaiele cimitirului
nopţile miros a floare.

Iarna lui 54

privim adânc în noapte şi
luminatorul mansardei devine
o copcă prin care ademenim înăuntru
peşti albi uriaşi,
cu inimi de vifor,
plutind solemn deasupra patului.
din ochii lor curge un întuneric
aproape solid
care gâlgâie pe covoare şi se prelinge pe scări
până la uşa ce dă în stradă,
priveşte cum plâng sărmanii peşti
iar afară ninge, ninge întruna de parcă ar fi sfârşitul lumii.

dă-mi mâna fără teamă
argintul solzilor nu tresare dar
simte carnea albă la fiecare întrepătrundere a zalelor
şi frigul aciuat înăuntru. închişi în coconul cald al visului
niciun sunet nu răzbate
nici chiar hurducăitul plugurilor departe
muşcând din omătul îngheţat.

 

cât s-ar fi bucurat bacovia de tot prăpădul ăsta
iarna izbucnind dintr-o ţeavă spartă
de ăştia de la radet
zăpada umplând oraşul ca pe o chiuvetă neîncăpătoare
revărsându-se prin preaplin
în sufrageriile şi dormitoarele prost încălzite.
pe noi ne-a prins fără televizor şi fără curent,
dormind cu şosetele în picioare,
în podul casei alor tăi,
cum nu se poate mai rău.

Nicio masă fără peşte

când vin musafirii să nu îi priveşti
drept în ochi când mănâncă
ei nu îşi permit carne decât rareori, nu ca noi,
să nu le vezi foamea+bucuria+deznădejdea
nu e politicos. să te uiţi cuminte doar în farfuria ta
să nu te joci cu mâncarea şi
mai ales să nu laşi nimic la urmă. apoi
când aduce masha cafelele
să le arăţi copiilor
maşinuţa ta electrică şi să îi laşi să se dea
cu ea până la stradă. nu mai departe.
uite-te la mine când îţi vorbesc –
să nu ne faci de râs
că te-a luat dracu.

 

Răzvan Jugănaru

Medic, absolvent al Facultăţii de Medicină Generală a UMF „Carol Davila“ Bucureşti, a publicat în mai multe ediţii ale săptămânalului „Viaţa medicală“, precum şi în almanahul „Clipa cea repede…“ al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, din care face parte.

Colinde

Ie de nea pe munţii negri
Freamăt prin cetină cerbii.
Singură luna, virgulă-n ceruri
Prin versuri de stele.
Pagini izvoare în cartea visării,
Divine colinde între coperţi:
Nobilă-orchestră, măreţe cascade
Şi tainice silve, coruri de gheaţă,
Umane colinde ce vântul le suflă prin orga de creste.
Sub ramura verde,
Regină frumoasă,
În candela focului, tu le repeţi.
Văzduhul icoană în tuş de ecouri
Îl unduie-n joacă aburi sprinţari,
Printre coline prieteni şi rude veneau să-îţi cânte
Divine coline, umane colinde
Tăia-vor omătul până departe,
Acolo în zare, în drumuri domoale,
Hulpavă simţirea-o-vedeai cum te lasă
Şi spiritual sfânt cum te răsfaţă.
Se năruie lumea, nu-i vremea să-întrebi
De ce, nici cum şi nici când?
Boltă, pământ, o casă micuţă
Un fraged luceafăr cu tine alături
Din marea-de-argint acum o să iasă
Divine colinde, umanul colind,
Aici şi acolo, precum şi niciunde,
Trăirea trăirii etern se ascunde:
Divine colinde, umanul colind.

Regăsire

Cum oare printr-un gest damnat
Ne-om înălţa spre rai deodat’?
O, Doamne, iarăşi simt că ard:
Ispita neg din muguri de păcat,
Gropara sufletului preacurat,
În inimă îmi creşte fără gard;
Şi fără febră, nici bolnav,
Aduce totuşi c-ar fi grav!
Ce alchimie, ce ciudat
Cum ea, iubirea, floarea sfântului păcat,
Ne va purta la cer neîncetat!

Venirăm iar de unde am plecat
Şi nu de voie, de nevoie
Zbura-vom iar de unde am sosit
Când steaua noastră năpârleşte în chibrit.

 

Tu curgi de ani prin ale mele vine, vie,
Şi-aş vrea să fim la fel de-ar trece mie după mie!

 

Noi, suflete oglinzi, eu mare,
Tu văzduh, faţă-în faţă,
Prin neguri catifea tot înecam speranţe.
De ce nu zvârli deoparte
Pumnalu’ însângerat al glumelor stârnite din copilărie?
Gingaşă, tu, ştrengaro, regreţi nebune fapte!

 

Pe aleea către lună, luceferi vin pe valuri,
Miracol or vedenie, alegerea e simplă:
„Un joc nevinovat între împreună şi degeaba!“
Hai taie cu stiletul cortina ce desparte
Lumina de lumină!
O ştii şi tu, aşa cum şi eu ştiu:
De-amar de ani de zile îţi curg prin vene viu;
N-ai vrea să fii la fel de-ar trece mie după mie?

 

Pe insula-încleştării surdomute,
Lăstari în suflet, flori redute,
Nici trandafiri, nici irişi, chiar nimic
Să-mi lumineze viaţa doar un pic.
Zburdalnică sirenă te rupi dintre surate,
Zbori de pe stânci în ape,
Şi val cu val ceresc de pământean amor,
Din ţărmuri tropicale, verzi ghicitori în larg,
Noi creste înspumate, ce rând pe rând se sparg,
Te poartă către mine, eu stânca-îndepărtată,
O tristă fortăreaţă, viu coptul sarcofag,
Bătut de gheaţă, vifor şi ninsori.
Opt ani şi jumătate cruntă singurătate,
Înzăpezit cu gânduri, înconjurat de ape şi culori!
Prin grote, bolţi, ferestre banchiza ai topit-o
Fecioara bucuriei, din marea cea turcoaz,
Tresalţi, te prind de mână,
Cu zâmbete priviri,
Vom ridica tot soarele în degete-împreună!

Vorbe mute

Privirea ta, grai în şarade,
Neliniştita pace din sufletul meu arde;
Lumea decor în filmul ce demult
A încetat să fie un subiect ocult.
Nici vorbe, nici culori, zglobiu pastel în alb şi negru,
Mărul măslin sub ochi de stele chicotind şăgalnic
Un drept pe care fiecare prigonit îl vru!
Durerile iubirii – bucurie mare,
Iar şarpele inel bătut cu soare
Va descuia la poarta cerului zăvoare;
Vrednicul pustnic al treptei ce-o ridic
Spre dalbe culmi de rai,
Din ramuri lacrimi fără încetare,
Sunt doar alesul tău
Şi-mi va fi tot ce-îţi este scris menire!
De eu sunt pruncul astru ce mocnea
Tu vei fi lumina!
Regină, fulger veşnic, ce nu tună,
Mângâi fierbinte patria de nea,
Celeste vârfuri unde zăpada încolţea;
Noi doar la Tine, Doamne, ne vom închina!
Iar scutul alb,
Pictat cu-argint din lună,
De două inimi ar bătea ca una,
O lance dintr-un bulb firav îl va străpunge,
Peniţa ei va desena tărâmuri în culori de sânge,
Narcise, ghiocei, zambile şi brânduşe:
Eterna primăvară ne va fi cununa!

Eleonora Luca

Este absolventă a Facultăţii de Biologie din cadrul Universităţii Bucureşti, doctor în ştiinţe medicale şi cercetător ştiinţific la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“ din Bucureşti. Scrie poezie şi proză şi a fost invitată de membrii Cenaclului Tinerilor Medici Scriitori să li se alăture în demersul artistic găzduit de „Viaţa medicală“.

Lateralizare

Tu eşti apusul meu introvert.
Apusul amânării,
Apusul îndoielii,
Cenuşa-nstrăinării.
Dintr-o poartă piere-o cheie –
Trup şi suflet de femeie.
Pleacă ferestrele molcom să plângă,
Afurisită emisferă stângă!

Eu sunt răsăritul tău extrovert.
Răsărit de amânare,
Răsărit de nerăbdare,
Pulbere de înfocare,
Poartă maramureşană –
Trup şi suflet de vădană.
Deschide ferestrele-n şoaptă,
Afurisită emisferă dreaptă!

Haiku

Marea – departe.
Pe râul capitalei
ţipă pescăruşi.

Mircea Ştefan Ciuhuţa

Este absolvent al UMF „Carol Davila“ Bucureşti, Facultatea de Medicină, membru al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, iar în prezent este cercetător la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“ din Bucureşti. Scrie poezie şi proză şi este colaborator al săptămânalului „Viaţa medicală“.

Pactul cu Noaptea

   Cândva am făcut un pact cu Noaptea. Luase formă şi suflet de femeie tânără, cu ochii negri ascunşi sub apa întunecată a părului cu mireasmă de flori de tei. Când vorbea, cuvintele-i mă înfiorau, ca recea adiere a viselor dinaintea zorilor, ca asfinţirea lunii sub pojghiţa de case a pământului. Umerii albi se pierdeau în lunga rochie de catifea, ca lumina stelelor topită în roua ierburilor negre ce au uitat că au fost verzi.
   Cândva am făcut un pact cu Noaptea-Fecioară, Noaptea-Femeie şi Noaptea-Doamnă. Am primit ochiul cu stele de diamant bătute în pupila de cărbune, urechea în care se cuibăriseră şoaptele plopilor cutreieraţi de vânt şi murmurul greierilor, stylusul din ebonită neagră şi tuşul adunat din culoarea umbrei. Şi pentru toate astea, am dat în schimb somnul.
   Cândva am făcut un pact. De atunci veghez şi scriu, în noaptea adâncă din mine.
 
Foto: dr. Mircea Ştefan Ciuhuţa
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe