Decorațiile moderne își au originea în vremea cruciadelor.
Atunci apar în Europa și Țara Sfântă primele ordine militare, a căror tradiție
este continuată ulterior de ordinele regale și nobiliare instituite de suverani
pentru a recompensa fapte deosebite (de exemplu, Ordinul Jartierei, fondat de
regele Angliei Eduard al III-lea în 1344, care există și își păstrează
prestigiul și azi). Primul român inclus într-un astfel de ordin este domnitorul
valah Vlad Dracul, a cărui poreclă provine de la Ordinul Dragonului ce i-a fost
acordat de regele Ungariei (și viitor împărat) Sigismund de Luxemburg în 1433.
Imperiile din jurul Țărilor române instituie ordine similare mai
târziu decât cele din Vest. În Rusia, Ordinul Sfântului Andrei este fondat de
Petru cel Mare în 1698 (urmat de alte ordine imperiale), în timp ce Imperiul
Otoman creează Ordinul Nișan-i Iftihar în 1831. În contextul războaielor dintre
ruși, austrieci și turci pe teritoriul țărilor române, unii cetățeni ai
principatelor sunt decorați cu aceste ordine (de exemplu, Tudor Vladimirescu
primește Ordinul rus al Sfântului Vladimir, clasa a III-a).
Conducătorii Principatelor române au avut și ei un sistem de
răsplătire a celor care se evidențiau prin vitejie în luptă sau servicii aduse
domnitorului. Până în secolul XIX, recompensele erau diverse: acordarea de
titluri boierești și moșii, privilegii sau scutiri de taxe. Cu timpul, apar și
darurile – mici bijuterii sau obiecte de lux, cum ar fi tabachere sau
medalioane (obicei păstrat până în vremea lui Alexandru Ioan Cuza). După 1848,
domnitorii principatelor puteau cere sultanului să decoreze cu ordine otomane
pe cei care se remarcau prin merite deosebite, iar această practică a continuat
și în timpul domniilor lui Cuza și Carol I, până la independența totală a
României.
Inițial, decorațiile se acordau numai nobililor. Ulterior,
acordarea unui ordin pentru fapte deosebite unui om de rând echivala cu
înnobilarea acestuia (unele decorații britanice mai au și astăzi acest efect).
Decorațiile pentru merite civile apar abia în epoca modernă. După ce Florence
Nightingale (1820–1910) a inventat practic meseria de asistentă în timpul
Războiului din Crimeea (1853–1856), tot mai multe țări au instituit decorații
speciale pentru medici și asistente medicale.
Cel mai vechi ordin medical este cel al Crucii Roșii Belgiene,
instituit în 1864, la doar un an după ce organizația internațională a Crucii
Roșii era fondată la Geneva. În Anglia, regina Victoria fondează ordinul Royal
Red Cross în 1883, iar prima persoană decorată cu acest ordin a fost chiar
Florence Nightingale; de remarcat că, până în 1976, era o decorație care putea
fi acordată numai femeilor.
Vom prezenta, în edițiile viitoare, decorațiile medicale
românești, începând cu Crucea de Fier a lui Cuza, datată 1864, până la actualul
Merit Sanitar (ordinul și medalia), instituit în anul 2000.
Medaliile (militare) câștigate de sir George Magrath (1775-1857), chirurgul personal al amiralului Nelson, în calitatea sa de inspector al spitalelor și flotelor Marinei Regale britanice, s-au vândut la licitație în 2013 pentru 14.400 de lire sterline
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe
site-ul viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei
dumneavoastră.
Da, sunt de acordAflaţi mai multe
