Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Onorariul medicului confesor

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN vineri, 24 iunie 2016
     Locul unde medicii anilor ’30 examinau pacienții era mai puțin spitalul decât locuința lor, mai puțin patul de internare decât patul conjugal, mai puțin canapeaua de consultații decât sofaua din sufragerii. Având mai mult timp la dispoziție, ei ascultau deseori, pe lângă plămânul bolnavilor în pragul morții, și „inima“ lor plină de remușcări. Am prezentat anterior nuvela lui Paul Bourget „Un caz de conștiință“, în care soțul muribund află numai pe patul de moarte despre infidelitatea soției. Acum este rândul lui Pierre Louÿs ca, într-o schiță din culegerea Contes choisis (Istorisiri alese) să aleagă un medic, profesorul Cartelot, pentru a povesti unul din cazurile sale. Chemat în consult la patul unei doamne nici tânără, nici bătrână, al cărei medic de familie îi fusese încă din primii ani ai vieții, constată, după frisonul și febra ridicată, tusea sanguinolentă și junghiul toracic că pacienta sa contractase o pneumonie gravă. Revăzând-o în zilele următoare, își face griji pentru prognosticul bolii. Bolnava observă și, crezându-se pe patul de moarte, îl obligă pe medic să-i asculte confesiunea. Mărturisește că se căia pentru că își înșelase odată soțul, cu un ofițer, așa cum făceau doamnele din societatea bună. Încurajările medicului sunt zadarnice. De teamă să nu afle și bărbatul, la ieșirea din cameră, doctorul îi interzice acestuia apropierea de patul bolnavei. Surprinzător pentru vremea aceea, când pneumonia se număra printre bolile fatale, bolnava se vindecă. Din acel moment, neplătindu-i onorariul pentru serviciile salvatoare medicale și duhovnicești pe care le primise, pacienta însănătoșită decide să nu-l mai consulte de-acum încolo pe profesor și să schimbe medicul care o îngrijise de copil cu unul necunoscut, dar care nu-i auzise confesiunea.
     Formația literară a lui Pierre Louÿs (1870–1925), însușită în anii tinereții, a fost determinată de legăturile cu cercul literar parnasian și cu școala simbolistă, prin talentații lor reprezentanți: Lecomte de Lisle, Mallarmé și Heredia, pe care-i publică în revista sa, „La conque“.
     În biblioteca din pod se află, pe lângă cartea „Contes choisis“, la care ne-am referit la început, romanele: „La femme et le pantin“ (Doamna și marioneta), Psyché și culegerea de poeme clasice Les chansons de Bilitis (Cântecele lui Bilitis).
     „La femme et le pantin“ este un roman inspirat din memoriile lui Cassanova, traduse în contemporaneitate, redând cu efecte dramatice senzualitatea. Cartea este considerată o capodoperă a autorului.
     Rafinamentul estetic câștigat prin apropierea de parnasieni și simboliști se vădește în „Les chansons de Bilitis“, cunoscută mistificare literară. Culegerea de poeme scurte în proză reflectă un parnasianism elenizant și un simbolism bucolic cu evocări erotice elegante, prețioase dar naturale, care au inspirat și compozițiile lui Claude Debusy.
     Un roman publicat postum este cel intitulat „Psyché“ (autorul l-a numit inițial „La semaine du printemps“ – Săptămâna primăverii). Manuscrisul este găsit incomplet, fără sfârșit, fie că a fost neterminat, fie că ultimele pagini s-au rătăcit. Claude Farrère susține această ultimă variantă, deoarece autorul i-ar fi citit finalul în ultimii ani ai vieții sale. De aceea, el adaugă din memorie încheierea acestui roman, început înainte de anul 1907, dar reluat și continuat de romancier în 1911–1913. Scriitorul l-ar fi lăsat nepublicat fiindcă personajul său principal, Aimery Jouvelle, ar fi dezvăluit gândurile și sentimentele mult prea intime ale autorului. Într-adevăr, povestirea iubirii înflăcărate a unui cuplu care într-o escapadă pleacă din Paris pentru a se ascunde într-un castel din Bretania este descrisă cu o îndelungată și transparentă senzualitate, având însă drept contrapondere o sentimentalitate clasicizantă rafinată. În ciuda acestui exces de senzualitate, lectura dezvăluie miezul dulce al textelor inspirate de simbolism și parnasianism.
     Dar mostra cea mai desăvârșită a acestora, aflată în biblioteca din pod, este cartea „Les chansons de Bilitis“. Imaginația lui Pierre Louÿs creează o culegere de poeme în proză, separate în stanțe fără versuri, care ar fi fost compuse de Bilitis, curtezană inițiată de poetesa Sapho în arta de a cânta în fraze ritmate și care a trăit la Mitilène, în insula Lesbos, în secolul șase înaintea erei noastre. Inovația formală îmbracă o atmosferă bucolică, elegiacă, declamativă și pe alocuri chiar psihanalitică, pe care un cititor cu gusturi clasicizante o poate găsi de un estetism atractiv. Senzualitatea oscilează între sublimare și instinctualitate primară, dar Pierre Louÿs știe să o facă, mai bine ca nimeni altul, platonică. Cum una din insulele în care este făcută să poposească Bilitis a fost Lesbos, este firesc ca unele stanțe să poarte amprenta sexualității care-i poartă numele. Simbolurile psihanalitice sunt însă falice sau orgasmice.
     Culegerea de poeme în proză „Les chansons de Bilitis“ se află în biblioteca din pod în două ediții: prima din 1918, ilustrată de Notor și a doua din 1930 apărută la editura Arthème Fayard în colecția „Le livre de demain“ și ilustrată cu optzeci și opt de gravuri în lemn originale de Jean Lébédeff. Invenția literară a acestui prozator poet uimește prin deplina reușită în sublimarea, rafinarea și estetizarea afectivității.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.