Newsflash
Istoria Medicinei

Psihastenia în literatură

de Dr. Alexandru TRIFAN - sept. 23 2016
Psihastenia în literatură
    Printre tulburările psihice minore care se întâlneau frecvent în diagnosticele neuropsihiatrice în prima jumătate a perioadei dintre cele două războaie mondiale, se numărau psihastenia și neurastenia. Din tabloul clinic al primei făceau parte, pe lângă astenie – ca oboseală de cauză psihică, dar nu fizică, insomnia și o serie de simptome din seria depresivă. Deși în psihiatria de astăzi psihastenia și neurastenia au fost înlocuite de alte formulări diagnostice, simptomatologia lor mai poate fi și astăzi valorificată. Ca și melancolia, psihastenia s-a bucurat de un asemenea credit în mediul intelectual încât a pătruns și în literatură.
    Un exemplu este romanul Lʼoiseau-lyre (Pasărea-liră) publicat de Edmond Jaloux, membru al Academiei franceze, în anul 1938. Personajul principal al romanului este Gregory, un psihiatru al cărui diagnostic de psihastenie este confirmat de autoritatea profesorului universitar Bronart, care îi prescrie singurul tratament eficace pe atunci: repaosul și schimbarea decorului. Părăsindu-și cabinetul său parizian de consultații, Gregory își ia concediu de odihnă, pe care-l petrece într-o vilă din vecinătatea Nisei. La început, simptomele mentale nu se lasă ușor îndepărtate, astfel că psihastenicul continuă să aibă tulburări de somn, tulburări de dispoziție, idiosincrazii pentru contactele sociale, apatie și anhedonie.
    În prima dimineață după instalarea în vila de pe drumul spre Cimiez, Gregory părea că este în stare să privească viața cu alți ochi și să risipească indispoziția care-l făcea să se considere un om terminat. Se vedea cuprins într-o colivie de soare ale cărei bare luminoase vibrau în jur, animate de o lume fremătătoare. Oricât de intens ar fi fost disconfortul, își simțea buna dispoziție revenindu-i, la privirea grădinii plină de voioșie naturală. Cerul albastru, invizibil la Paris datorită fogului, reflecta o pace care îndemna la renunțarea a tot ce fusese esențial până atunci și la adoptarea aceleiași imobilități reactive pe care o adoptă unii arbori în fața soarelui, cu coroana nemișcată de vreo adiere.
    În următoarele zile, mizantropia i s-a risipit vizitând societatea din vila învecinată aparținând pictorului Vincent Dalmaric, un fost prieten al tatălui său. Aici l-a întâlnit pe Hervé, fiul acestuia și romancier care se afirmase precoce, alături de Claude Bigueux, un pictor rival cu gazda, care avea un băiat – Roger și o fiică – Valentine.
    După un timp, tocmai atunci când se considera vindecat, apare o nouă agravare a stării sale, ce coincide cu o bruscă pălire a soarelui și cu norii care au invadat, livizi, cerul, purtând amenințări nedefinite. Din nou, Gregory este cuprins de senzația de prăbușire, cu teroare crescândă de viață. Irațional și irezistibil, avea credința că nu există pe lume un loc destul de liniștit, destul de retras, destul de umbrit pentru a obține senzația de securitate. Avea un impuls de a se vârî în măruntaiele pământului pentru a se feri de toate, la adăpost de orice privire și orice raționament. Privind pe fereastră în grădina care înflorea, era cuprins de teama halucinantă că toate florile se vor ofili și vor cădea, sub adierea vântului sfâșietor. Orice lucru i se părea un prilej de suferință, orice acțiune devenea funestă, inclusiv amintirea celor ce trăiseră și muriseră sau gândul la cei care urmau să se nască și să moară de asemenea.
    În acest pasaj pe care l-am reprodus aproximativ, se găsește definiția literară a melancoliei. Cu toate că face apel la toate cunoștințele sale de psihiatru dobândite îngrijind pacienți cu suferințe asemănătoare, lui Gregory îi era teamă de vindecare, ca și cum aceasta l-ar fi expus la pericole, la suferințe, la tentații mai rele ale bolii, care oricât de penibile au putut fi, păreau că îl pot proteja, dominându-l, într-un straniu circuit de neplăceri ce păreau jocul unui spirit malefic.
    Încolțindu-i în minte credința că toate suferințele sale sunt consecința răzbunării unei entități care-l pedepsea pentru faptul că în cursul celor patru ani de practică a psihiatriei oferise ajutorul semenilor săi care sufereau de psihastenie, pacientul-doctor descoperea nuanța delirantă a gândurilor sale.
    În cursul nopților de insomnie, zgomotele plăcute ale grădinii, care în primăvară șopteau secret că unirea dintre cer și pământ era aproape, nu reușeau să-i îndepărteze gândurile care repetau cu groază prognosticul după care totul era terminat și vindecarea nu va veni niciodată. În acest moment apare Patricia Gribble, o turistă din Anglia care frecventa familia pictorului Dalmaric și cu care doctorul psihastenic înfiripă o relație. Vizitele ei îl ajută să-și risipească gândurile negre și chiar se stabilește o atracție reciprocă între cei doi. Însă Gregory nu știe dacă s-a îndrăgostit de ea sau dacă ea simte o afecțiune deosebită pentru el.
   Un incident de o deosebită importanță este vizitarea unei minigrădini zoologice, pe care Hervé o ținea în fundul domeniului. Aici se afla închisă o pasăre-liră, adusă de negustori din Noua Zeelandă. Nesuportând captivitatea, pasărea este găsită într-o dimineață zăcând fără suflare. Pasărea-liră este un simbol care dă titlul romanului, semnificând dispariția frumuseții în urma lipsirii de libertate.
    După această întâmplare, un nou personaj intră în scenă, și anume Valentina Ayrault – soția divorțată a unui confrate al doctorului, pe care Gregory o întâlnește întâmplător într-o plimbare la Nisa pe Promenade des Anglais. Întâlnirea are drept consecință invitația în salonul acesteia, unde personajul principal pătrunde în intrigile sentimentale ale unei alte societăți pitorești. În ciuda părerii sale proaste despre Valentina, Gregory o prezintă lui Hervé, care este atras puternic de ea.
    În sfârșit, pacientul scrie profesorului Bronart că se simte mult mai bine și îi cere acestuia permisiunea de a se întoarce la Paris. După mai mulți ani în care și-a recâștigat clientela pe care aproape o pierduse, face o vizită la Nisa, chemat în consult la un bolnav foarte important, prilej cu care se reîntâlnește cu Hervé. Acesta, căsătorit cu Valentina, spre nemulțumirea lui Gregory, devenise un scriitor ratat, așa cum dovedea ultimul său roman de slabă calitate. De la el, doctorul află ce s-a întâmplat cu membrii celor două societăți pe care le-a frecventat. Patricia se întorsese în Anglia, de unde nu mai dăduse niciun semn de viață, pictorul Vincent Dalmaric se ratase și el, decedând în final în urma unor repetate accidente vasculare cerebrale. În salon era expusă, împăiată sub o cușcă de sticlă, pasărea-liră.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe