Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Urna ce va urma

Viața Medicală
Dr. Richard CONSTANTINESCU luni, 12 septembrie 2016
    Cu șapte decenii în urmă, la mijlocul lunii lui Cuptor, presa românească și agențiile străine anunțau decesul profesorului Dumitru Bagdasar, în „modesta-i locuință din Podul-Vadului (Prahova)“. „Marți, 16 iulie, în miez de zi, într-un sat din creierii munților Carpați, unde se retrăsese în căutare de oxigen, profesorul universitar și ministrul Sănătății, dr. D. Bagdasar, lucid până în ultimul moment al vieții pământești, și-a dat, ca orice atom din nimicnicia acestei lumi, spre chinuitoare durere a copilei lui, a soției și alor săi, obștescul sfârșit. (…) Soarta, atât de crudă și pentru el și pentru ai săi și pentru neam, a vrut ca Maestrul să se stingă în floarea vârstei pe catedra nou înființată, iar ministrul Bagdasar să închidă ochii, în somn vecinic, tocmai atunci când trebuia să vegheze mai atent la sănătatea publică“, scria medicul legist I. Stănescu, într-un articol de primă pagină al ziarului „Universul“ (nr. 164, duminică, 21 iulie 1946).
     Gazetele centrale publicau anunțuri primite de la diverse ministere, asociații, uniuni și sindicate, prin care acestea își exprimau regretul față de dispariția fizică a profesorului Dumitru Bagdasar (1893–1946), și-i rugau pe colegi să participe la „ceremonia înmormântării“.
    Mulți aveau să afle, lecturând cotidianele, că urmau să participe la ceremonia incinerării trupului marelui dispărut. Protocolul „celei mai semnificative incinerări de după 1945“, cum a numit-o istoricul Marius Rotar, a fost descris de „România liberă“, „Universul“ și alte ziare, care au relatat fiecare moment.
    Invitații au sosit sâmbătă, 20 iulie 1946, începând cu ora 16,30, la Facultatea de Medicină – unde se afla catafalcul și sicriul înconjurat de coroane de flori. Au semnat în registrul de condoleanțe și au așteptat ora 17, când s-a oficiat un serviciu divin de către soborul de preoți, însoțit de cor.
Sicriul pe catafalc, în holul Facultății de Medicină
 
Alături de familie au participat: comandor Traian Udriski, Regele Mihai I, Petru Groza (președintele consiliului de miniștri), Gheorghe Tătărescu (vicepreședinte al consiliului de miniștri și ministru al afacerilor străine), general-colonel I. Z. Susaikov (locțiitorul președintelui Comisiei aliate de control), S. I. Kavtaradze (ambasador extraordinar și plenipotențiar al URSS în România), Gheorghe Gheorghiu-Dej (ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor), Teohari Georgescu (ministrul afacerilor interne), Ștefan Voitec (ministrul educației naționale), general Constantin Vasiliu-Rășcanu (ministru de război), Mihai Ralea (ministrul artelor), Gheorghe I. Nicolau (ministrul Asistenței și asigurărilor sociale), viceamiral Petre Bărbuneanu (subsecretar de stat pentru marină la Ministerul de Război), Gheorghe Vlădescu-Răcoasa (subsecretar de stat pentru minorități), Simion Oeriu (comisar general al guvernului pentru legăturile cu Comisia aliată de Control), Gheorghe Vântu (subsecretar de stat pentru finanțele locale la Ministerul Afacerilor Interne), Ion Burcă (subsecretar de stat pentru administrație la Ministerul Afacerilor Interne), Aurel Potop (subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale), Emil Bodnăraș (subsecretar de stat la președinția consiliului de miniștri), V. M. Korj (prim consilier al ambasadei URSS), S. A. Dangulov (prim-secretar al ambasadei URSS), maiorul Skoda, Sava Ganovski (trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Bulgariei la București), general Victor Dombrovschi (primarul general al Bucureștiului), Alexandru Rosetti (rectorul Universității din București), Pamfil Ripoșanu (secretar general al președinției consiliului de miniștri), George Silviu (secretar general la Ministerul de Interne), general Nicolae Cambrea, prof. Ioan Vască (secretar general la Ministerul Cultelor), Vasile Luca (secretar general al Frontului Național Democrat), medici, studenți și reprezentanți ai muncitorilor.
    La finalul serviciului religios, începând cu ora 17,45, vreme de peste un ceas, s-au rostit discursuri funebre. Gheorghe Vlădescu-Răcoasa, în numele Partidului Național Popular (constituit în ianuarie 1946), a vorbit despre activitatea politică a camaradului său. Din partea Guvernului, ministrul artelor, Mihai Ralea, a amintit de „blândețea fără margini“, de „bunătatea neînchipuită“, de „modestia desăvârșită“, de „zbuciumul unei vieți interioare“, despre omul Dumitru Bagdasar, care „n-a făcut umbră sau piedică nimănui“, „savantul și marele technician – unul din cei trei sau patru din câți există în lume astăzi“, care „n-a cătat și n-a avut nici fotolii academice, nici reclamă universitară, nici sgomot publicistic, nici înverșunare carieristică“ și a cărui singură „grije, marea lui obsesie de orice clipă, a fost aceea de a servi“. Prof. dr. Nicolae Ionescu Sisești a vorbit despre regretul pe care-l avea față de pierderea prof. Bagdasar, suferință resimțită de întreaga comunitate științifică românească. S-au mai adresat celor îndoliați: dr. Anghel Radovici din partea Societății Române de Neurologie, tânărul Ciucă, student al Facultății de Medicină, în numele mediciniștilor bucureșteni, Dumitru Moraru Slivna, reprezentant al bolnavilor salvați de către profesorul Bagdasar.
    După ce și-au luat rămas bun, trecând fiecare prin fața trupului neînsuflețit al părintelui neurochirurgiei românești, sicriul a fost ridicat de pe catafalc și purtat de către colegi până la carul mortuar. După ora 19, cortegiul a pornit încet, într-o atmosferă cernită, spre crematoriul „Cenușa“. Coloana avea în față motocicliști de la serviciul circulației, urmați de o mașină cu crucea și coliva, o mașină cu preotul, două camioane drapate cu negru, încărcate cu flori și coroane, mașina mortuară, membri familiei, oficialități guvernamentale, profesori ai Facultății de Medicină, membri ai diverselor organizații politice și sindicale și numeroși oameni. Întristatul convoi a parcurs următorul traseu: bulevardul Ardealului, bulevardul Elisabeta, bulevardul Brătianu, Piața Națiunii, Calea Șerban Vodă, crematoriu.
    La ora 20, corpul rece al profesorului Dumitru Bagdasar a fost încenușat. Incinerarea universitarului și demnitarului român venea să înmulțească șirul intelectualilor care și-au încredințat flăcărilor rămășițele pământești: Paul Zarifopol (1934), Garabet Ibrăileanu (1936), Constantin Stere (1936), Anton Holban (1937), Constantin G. Rătescu (1938), Ionel Fernic (1938), Grigore Trancu-Iași (1940), Eugen Lovinescu (1943), Grigore Antipa (1944). Despre medicii care au fost incinerați, ca Olga Secară-Tulbure (1927), Socrate Lalu (1944), Marta Trancu-Rainer (1950), Iacob Iacobovici (1959), Iuliu Nițulescu (1975), Constantin Bart (1978), Ion Teodorescu Exarcu (1987), Oscar Franche (1988), Vlad Voiculescu (2001), Ovidiu Vuia (2003), Florica Păun (2003), Radu Păun (2005), George Emil Palade (2008) sau Maria Golăescu (2012), voi scrie într-un studiu special dedicat poziției acestora față de cremațiune.
Cortegiul funerar se îndreaptă spre crematoriu
 
    Istoricul Marius Rotar susține, în cartea „Eternitate prin cenușă. O istorie a crematoriilor și incinerărilor umane în România secolelor XIX–XXI“ (Institutul European, Iași, 2011, p. 356) că, în condițiile în care a existat o continuă polemică în societatea românească în privința cremațiunii, a prezenței preotului și a oficierii de ceremonii religioase la căpătâiul celor care urmează a fi incinerați, în cazul de față, s-a constatat „desfășurarea fără nicio problemă a serviciului religios în memoria sa, deși era vorba de o situație cunoscută de incinerare a cadavrului“. Mai scrie autorul: „surprinde ora înaintată a incinerării propriu-zise, însă acest aspect poate fi explicat prin grandoarea manifestărilor comemorative ce s-au întins pe tot parcursul zilei și au căpătat forma cea mai înaltă în după amiaza zilei de 20 iulie“. Dr. Florica Bagdasar anunța în presă diverse slujbe religioase, ce urmau să se oficieze în locașuri creștine în memoria soțului său. „Din nou, nu a fost nicio dificultate în organizarea și desfășurarea acestora, familia doctorului Bagdasar indicând de fiecare dată locul unde acestea se întâmplau (Biserica)“, ține să precizeze Marius Rotar în lucrarea sa.
    Este interesant că cel puțin patru dintre membri asistenței aflate la ceremonia incinerării prof. Bagdasar au fost incinerați: Nicolae Cambrea (1900–1976), Simion Oeriu (1902–1976), Florica Bagdasar (1901–1978) și Gheorghe Vlădescu-Răcoasa (1895–1989).
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.