Deși ar fi putut să pară o
prezentare tehnică, intenția organizatorilor și a colecționarului
Alfred Schupler a fost să ne înfățișeze camera fotografică din
postura unui obiect de artă, devenit astfel nu doar din perspectiva
timpului care s-a scurs peste el, ci și invitând privitorul să își
închipuie multitudinea de scene create sau transformate în
interiorul său în tot acest interval. Din obiectele care au
realizat intermedierea imaginației artistului și fotografia care a
fost arătată privitorilor, cele 80 de aparate foto expuse au fost
reinterpretate prin prisma artei pe care au creat-o în interiorul
lor.
Pentru a ne dovedi că, în ciuda
unei vârste venerabile, încă mai au capacitatea de a surprinde pe
peliculă situații și personaje, colecționarul, alături de Radu
Igaszag, fotograf și regizor de film, au organizat o sesiune
experimentală de fotografie de grup folosind câteva din exemplarele
expuse, cu intenția de a recompune fragmentele ulterior, în
laborator, pentru a da naștere unei ample imagini panoramice care să
se asemene, oarecum, cu tablourile de familie din trecut. Ce a ieșit
din această joacă am putut vedea la finisaj, în 2 februarie:
fotografii alb-negru, unele impecabile, altele mișcate sau
încețoșate, semn că timpul lung de expunere a depășit
capacitatea de nemișcare a modelelor. Într-un fel, se asemănau cu
piesele unui puzzle, pe care le-am regăsit reunite, la final, într-o
cuprinzătoare lucrare de ansamblu.
O propunere culturală la fel de
inedită este cea pe care o putem vedea până la 20 februarie la
Institutul Cervantes. Dacă am vorbit de jocul cu imaginea, de
această dată este vorba de cuvinte, prezentate sub formă de
expoziție, pornind de la „Diccionario de colombianismos” –
Dicționarul de cuvinte specifice limbii spaniole vorbite în
Columbia. O nouă expediție în patrimoniul lexical columbian
(2015–2017). Permanența vorbelor pe simeze se face prin
intermediul unei călătorii de la un capăt la altul al alfabetului,
fiecare literă fiind ilustrată printr-o planșă și un cuvânt
ales din cele peste zece mii conținute în această nouă ediție a
unei lucrări care poartă girul științific al Academiei regale a
Spaniei și al Academiei columbiene de limbă. Cu ocazia
vernisajului, ca omagiu adus marelui maestru al cuvintelor columbiene
care a fost Gabriel García Márquez, a fost proiectat și
documentarul „Gabo – magia realului”, de Justin Webster,
premiat la ediția din 2015 a Premiilor Gaudí, oferite de Academia
catalană de cinematografie.
Același Institut Cervantes a găzduit
anul acesta, la 1 februarie, lansarea volumului „Personaje și
povești din Bucureștiul sefard”, publicat de Editura NOI Media
Print, o nostalgică aducere aminte a vieții și înfăptuirilor
unei comunități care a jucat un rol important în viața socială,
culturală și artistică a țărilor de adopție, fără să își
uite vreodată rădăcinile iberice și dorul de acestea. Evreii
sefarzi, minoritate cândva remarcabilă (spre ilustrare, marele
nostru virusolog, acad. Nicolae Cajal, provenea din rândurile sale),
azi aproape dispărută din București (unde cei mai mulți au sosit
provenind din Imperiul otoman), au luat cu ei de-a lungul
peregrinărilor prin lume și meșteșugurile la care se pricepeau,
și le-au pus în folosul țărilor care i-au primit. În completarea
istorisirilor din carte, în cadrul evenimentului au intervenit, spre
a aduce mărturie despre contribuția lor culturală și istorică,
pe lângă autoarele Anca Tudorancea și Felicia Waldmann, și Ramiro
Fernández-Bachiller, ambasadorul Spaniei în România, Koray Ertaș,
ambasadorul Republicii Turcia în România, care a avut un mesaj de
recunoștință pentru cele cinci secole de conviețuire cu evreii
sefarzi, și Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului
București, care a ținut să sublinieze că Bucureștiul, deși
un oraș relativ tânăr, s-a născut și a continuat să fie
multicultural, casă pentru multe grupuri etnice de-a lungul
istoriei.
Ceva mai târziu, în aceeași seară,
am adâncit plimbarea imaginară la porțile Orientului cu ajutorul
expoziției itinerante „Lumea turcică din Munții Altai până în
Balcani”. Cele peste 30 de tablouri au sosit la București datorită
Centrului Cultural Turc „Yunus Emre”, Ambasadei Turciei la
București și Türksoy – Organizația internațională pentru
cultura turcică. Galeria Artelor de la Cercul Militar Național a
găzduit câteva zile lucrări ale unor artiști proveniți din țări
care împărtășesc elemente comune de istorie, limbă, cultură și
religie, picturi care readuc la viață gloria trecutului, prezintă
realitatea prezentă sau jonglează cu metafore și simboluri vizuale
menite să ne pună pe gânduri, în timp ce zburăm imaginar din
inima Asiei, prin Orientul Mijlociu, până la apropiata Peninsulă
balcanică.