Creatorii de artă din lumea medicală
românească, grupaţi în marea familie tutelată de numele ilustrului medic pictor
„Ion Ţuculescu“, au prezentat, în expoziţia colectivă Salonul de Primăvară 2013, chipul Bucureştilor noştri cei de toate
zilele şi nu tocmai, fiindcă parfumul vremii era şi el sesizabil.
Dublu eveniment cu arta medicilor pictori,
pe simezele bucureştene: luni, 18 martie a.c., la Cercul Militar Naţional, Sala
Rondă, în deschidere, a avut loc vernisajul expoziţiei de pictură realizată pe
calculator de Elena Paulian, membră
a Cenaclului „Ion Ţuculescu“ – o excelentă probare a superiorităţii omului
creator, căruia tehnica, oricât de modernă, trebuie să i se supună. Cu o măiestrie
la care pictoriţa a ajuns după o temeinică şi susţinută cultivare a artei
culorii, lucrările din prezenta expoziţie – Peisaj,
portret, natură statică – sunt tot atâtea izbânzi ale spiritului creator
asupra materiei eliberate de nonsens, ale luminii cântătoare. Florile din
tablourile sale par să se fi deschis după legi doar lor ştiute în chiar spaţiul
ales de plasticiană (colţ de Rai privilegiat) şi nu mai aşteaptă decât să ia,
din privirea noastră uluită de atâta prospeţime, acel parfum diafan care nu
seamănă cu niciun altul ştiut de împătimiţii „culegători“ de culoare din
pictura lumii, privitorii.
Portretele „vorbesc“ de personalitatea
modelului, surprind acel ceva de dincolo de privire, vestind că „cineva este înăuntru“.
Peisajele – beţie de culoare în culoare, trimitere către curente familiare şi
parcă neştiute pe de-a-ntregul. Bref, expoziţie de mare ţinută.
Salonul
de Primăvară 2013 al membrilor Cenaclului „Ion Ţuculescu“ a avut vernisajul
cu un ceas mai târziu, tot la Cercul Militar Naţional, dar în Sala Foaier.
Foarte energica preşedintă a Cenaclului, dr. Elena Demetrescu, a mobilizat forţele
creatoare ale tuturor participanţilor la salon, alegând inspirat tema expoziţiei.
Lucrările, variate ca stil (cum se şi cuvine unei „colective“), au adus în faţa
publicului chipul Bucureştiului cel interbelic, cel 
numit cândva „Micul Paris“
graţie arhitecturii made în Franţa, cel al lipsei totale de legi arhitectonice
din vremea noastră „super-sticloasă“ şi „super-metalizată“. Afluenţa mare de
iubitori de artă era semn că interesul pentru cultivarea frumosului ne-a rămas
intact, cu toate neajunsurile din lumea medicală. Lucrări expuse: pictură,
grafică, sculptură. Mereu atentă, mereu prezentă, mereu solară, fosta preşedintă
a Cenaclului, dr. Suzana Bantaş, suflet în sufletul a toate câte se întâmplă
aici. Nici prof. Nicolae Iorga, mentorul multora dintre membrii Cenaclului, n-a
fost absent de la amintitul vernisaj al „Salonului“, vădit încântat că lucrările
expuse probau un plus de valoare faţă de cele de până acum şi, cu siguranţă, o
nouă treaptă spre mai binele ţintit.
Despre vârstele plasticienilor, se cuvine să
amintim că acestea se înscriu cu precădere „în primăvară“, fapt care dovedeşte
că des invocatul „violon d’Ingres“ nu
este un refugiu în artă când vremea bate a târziu, ci un mod nobil de întregire
a personalităţii slujitorilor vieţii întru păstrarea sănătăţii celor în suferinţă,
când „bătălia“ este de cele mai multe ori epuizantă pentru cei dintâi.
