Despre cât de frecvente sunt erorile medicale și care este
impactul lor real asupra morbidității și mortalității se știu puține,
consecință a unei raportări incomplete și a faptului că acest subiect este de
cele mai mult ori evitat de liderii comunităților medicale. Singurele situații
care ajung în atenția publicului se datorează reclamațiilor și investigațiilor
de presă.
Formularul pentru certificatul de deces din Statele Unite nu are
o rubrică destinată raportării erorilor, iar în lista cauzelor de moarte nu
apare entitatea „greșeală medicală“. Un pacient care decedează din cauza unei
peritonite postoperatorii, care a rezultat prin uitarea unei comprese în
abdomen de echipa chirurgicală, are declarată ca primă cauză de moarte
peritonita; în cazul în care un pacient moare subit prin embolie pulmonară la o
săptămână de la o intervenție chirurgicală la genunchi, nu este menționat în
niciun loc faptul că nu i s-a recomandat tratamentul anticoagulant profilactic.
Tot așa, diagnosticul de insuficiență respiratorie acută este considerat drept
cauză a decesului la un bolnav ventilat mecanic și căruia cineva i-a
deconectat, din greșeală, aparatura.
Greșeala medicală îmbracă multiple forme, printre care alegerea
unei terapii greșite, fragmentarea tratamentului, erorile prin neglijență sau
incompetență, diagnosticele greșite, administrările de medicamente nepotrivite,
operațiile practicate pe bolnavi greșit identificați ș.a. Identificarea și
cuantificarea erorilor medicale este îngreunată și de diferențele în definirea
culpei. În jurisdicția română, răspunderea penală pentru culpa medicală se
bazează pe „neîndeplinirea datoriei profesionale față de pacient, făcută cu
vinovăție, apariția unui prejudiciu bazat prin acțiune sau inacțiune și
demonstrarea legăturii cauzale dintre fapta medicală și prejudiciu“. În legislația
americană se face diferența între greșelile medicale neintenționate și
malpraxis, cel din urmă fiind rezultatul neglijenței condamnabile, al unei
ignoranțe de neacceptat sau al unei intenții criminale. În ambele variante,
acest fel de a defini problema exclude de la început șansa ca persoana care
completează certificatul de deces (stagiar, medic rezident, medic curant, medic
de familie, medic legist, reprezentant al pompelor funebre, procuror) să poată
afirma că s-a produs o greșeală. Numai comisii special alcătuite ar putea
clarifica și decide raportarea unei greșeli medicale, chiar și acestea ajungând
deseori la concluzii echivoce și la dezacorduri de judecată.
Așa se face că nici lumea medicală, nici publicul nu știu cât de
mare este pericolul morții sau cauzării de dizabilități prin erori comise de
medici și de personalul medical. Dar ca să rezolvi o problemă trebuie mai întâi
să admiți existența ei, să o definești și să investighezi complet aspectele ei
de apariție, cauzalitate și modalitate de a se produce. Plecând de la această
idee, Marty Makary și Michael Daniel (John Hopkins Hospital, Baltimore,
Maryland), au publicat un articol* în care fac afirmația șocantă că, în SUA,
numărul morților imputabile greșelilor personalului medical sau sistemului în care
lucrează este de aprox. 250 de mii pe an și că ele reprezintă a treia cauză de
moarte, după bolile cardiace și cele maligne. Decesul prin eroare medicală nu
este inclus în lista cauzelor de moarte oficială, emisă de Centrul Național
pentru Controlul Bolilor (CDC). În top urmează bolile respiratorii, accidentele
vaculare cerebrale, boala Alzheimer, diabetul zaharat, pneumoniile, bolile
renale cronice și sinuciderile.
Marty Makary, chirurg oncolog, a publicat o analiză detaliată a
problemei în monografia „Inexplicabil: ce nu-ți vor spune spitalele și cum
transparența ar putea revoluționa asistența medicală“ (Bloomsbury Publishing,
2012). El crede că sistemul medical a ignorat mai multe studii publicate în
ultimii ani, care au semnalat creșterea erorilor, într-un climat din ce în ce
mai complex și mai tehnologizat al medicinii contemporane. Greșelile medicale,
intenționate sau neintenționate, recunoscute sau ignorate, individuale sau
imputabile sistemului medical sau instituțiilor, reprezintă un fenomen în creștere,care impune măsuri energice de prevenire și corectare.
Primul lucru sugerat de Makary este modificarea formularelor
prin care se certifică moartea, prin adăugarea unei rubrici obligatoriu de
completat, în care se cere răspunsul la întrebarea „Greșeală medicală? Da/Nu“.
Al doilea pas este completarea listei cauzelor de deces cu entitatea „Greșeală
medicală“. Pentru fiecare instituție medicală, emiterea unui certificat cu
acest diagnostic ar impune o anchetă imediată a cazului respectiv, chiar și în
lipsa unei plângeri sau reclamații. Prin acumularea de date corecte va rezulta
o cunoaștere exactă a dimensiunilor problemei și o revizuire a protocoalelor cu
care lucrează comitetele de siguranță și eficacitate din spitale. Trebuie
acționat în direcția măririi siguranței bolnavilor, pentru că, așa cum spune
dr. Makary – „noi toți știm cât de frecvente sunt greșelile și mai știm cât de
rar sunt ele discutate deschis“.
*Makary
MA, Daniel M. Medical error-the third leading cause of death in the US. BMJ.
2016 May 3;353:2139