Caria dentară şi consecinţele sale nu mai
există în România?! La această concluzie au ajuns cei care au responsabilitatea
asigurării sănătăţii publice – Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate – şi, de aceea, într-o logică firească, au exclus medicina dentară
din contextul ocrotirii sănătăţii. Concret, nu au alocat niciun buget pentru
serviciile de medicină dentară.
Patologia stomatologică nu mai există în
România… Caria dentară nu mai există în România, altfel spus: dinţii tuturor
românilor sunt perfect sănătoşi! Afirmaţia ar putea fi adevărată dacă n-ar fi
contrazisă de realitatea care ne aşază, din acest punct de vedere, pe ultimele
locuri în rândul ţărilor din Uniunea Europeană.
În acest context, măsurile dispuse de
Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fără a ţine
cont de niciuna dintre recomandările argumentate ale Colegiului Medicilor Dentişti
din România, prezentate şi discutate în cadrul consultărilor, nu numai că nu ţin
seama de incidenţa patologiei specifice la nivelul ţării noastre, dar ignoră cu
totul responsabilităţile pe care aceste instituţii le au faţă de asiguraţi,
beneficiari ai serviciilor de asistenţă de medicină dentară.
Limitarea plafonului de decontare la doar
30% în luna martie a.c. şi nealocarea niciunui buget pe luna aprilie (şi
pare-se că nu doar pentru luna aprilie) conduc, în fapt, la limitarea accesului
populaţiei la asistenţa de medicină dentară, cu toate că asiguraţii au plătit
în lunile respective aceleaşi contribuţii ca în lunile precedente la fondul de
asigurări de sănătate.
Aceste practici nu sunt demne de un partener
extrem de important în sistemul de sănătate, unul dintre pilonii sistemului
public de asigurări de sănătate, în condiţiile în care Constituţia României
statuează că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind
obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice. Totodată, Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările
ulterioare, dezvoltă acest drept fundamental, recunoscut şi garantat de
Constituţia României, menţionând faptul că asistenţa de sănătate publică
reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării
sănătăţii populaţiei.
Potrivit acestei reglementări, asistenţa de
sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative,
al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate,
precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor
necesare, scopul asistenţei de sănătate publică constituindu-l promovarea sănătăţii,
prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii
publice revine Ministerului Sănătăţii şi, în acest context, inclusiv Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate şi structurilor
teritoriale ale acesteia, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, precum
şi autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor
cu reţea sanitară proprie, asistenţa de sănătate publică fiind garantată de
stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit
legii.
A exclude medicina dentară din contextul
ocrotirii sănătăţii este un act de o gravitate extremă, fără precedent în
sistemul îngrijirilor de sănătate, faţă de care nu putem rămâne indiferenţi ca
medici şi cetăţeni ai unui stat european. Colegiul Medicilor Dentişti din
România nu poate asista impasibil la modalitatea de gestionare a unor astfel de
momente de către Ministerul Sănătăţii şi, implicit, de Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate, care, dispunând o astfel de măsură fără consultarea prealabilă a
corpului profesional şi, cu mult mai grav, fără asigurarea unei publicităţi
adecvate, prin care să se explice opiniei publice, furnizorilor şi
beneficiarilor serviciilor de medicină dentară necesitatea acestei măsuri, au
preferat să transfere întreaga responsabilitate către medicii dentişti, aceştia
din urmă trebuind să ofere explicaţii beneficiarilor (pacienţilor) cu privire
la faptul că nu li se mai poate asigura asistenţa stomatologică, deoarece nu
mai există fonduri alocate nici măcar în cuantumul cunoscut, şi aşa extrem de
redus. În acest context, Colegiul Medicilor Dentişti din România protestează
ferm faţă de atitudinea adoptată de factorii responsabili în ceea ce priveşte
profesia de medic dentist, medici şi pacienţi.
Această măsură inexplicabilă şi nejustificată
surprinde şi pentru faptul că intervine într-un moment în care Colegiul
Medicilor Dentişti din România a insistat în consultările desfăşurate cu
reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, având în vedere
nevoile reale ale populaţiei, pentru alocarea unui procent de 2% din fondul
destinat serviciilor medicale către medicina dentară în sistemul public al
asigurărilor de sănătate, aceasta fiind una dintre puţinele măsuri cu adevărat
importante, care pot asigura îndeplinirea unui deziderat important al promovării
politicilor de sănătate publică, respectiv acela de a răspunde cât de cât
nevoii de asistenţă stomatologică existente la nivelul întregii populaţii.
Această condiţie minimală trebuie îndeplinită, deoarece în ea se regăseşte
dreptul cetăţenilor plătitori de asigurări de sănătate de a beneficia inclusiv
de asistenţă stomatologică.
Totodată, Colegiul Medicilor Dentişti din
România atrage atenţia şi asupra caracterului discriminatoriu aplicat medicinii
dentare în raport cu specialităţile medicale, în ceea ce priveşte decontarea
serviciilor prestate în sistemul public al asigurărilor de sănătate, prin
tratamentul diferenţiat aplicat acestei profesii, în condiţiile diminuărilor
succesive a fondurilor alocate medicinii dentare.
Colegiul Medicilor Dentişti din România îşi
afirmă în continuare disponibilitatea de dialog, în speranţa unei soluţionări
corespunzătoare a situaţiei create, în interesul tuturor celor implicaţi.