Prin Decizia Colegiului Medicilor din
România nr. 6 din 6 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din
7 octombrie 2013, au fost aprobate procedurile şi condiţiile privind acordarea
unor ajutoare medicilor cu venituri mici ori cu probleme sociale deosebite, act
normativ ce va intra efectiv în vigoare la 6 noiembrie 2013.
Cum era de aşteptat, şi această măsură stă
sub semnul constrângerilor de ordin financiar, deoarece, în limita sumelor
aprobate cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli al anului
în curs, Biroul executiv al Consiliului naţional al CMR poate aproba alocarea
unor ajutoare financiare medicilor cu venituri mici ori cu probleme sociale
deosebite.
Formele de sprijin pe care CMR le poate
aproba sunt: • acordarea unei sume de bani • acoperirea costurilor parţiale sau
totale cu medicamentele • acoperirea costurilor totale sau parţiale ale unor
servicii medicale complexe neacoperite de sistemul social de asigurări sociale
de sănătate • acoperirea unor costuri legate de ameliorarea stării de sănătate
neacoperite de sistemul social de asigurări sociale de sănătate.
În vederea acordării acestor ajutoare,
titularii cererii trebuie să fie membri CMR şi să îndeplinească una din următoarele
condiţii: să facă dovada faptului că anumite cheltuieli legate de starea lor de
sănătate nu pot fi acoperite de asigurările sociale sau de veniturile pe care
ei le realizează ori care, datorită caracterului lor intempestiv, nu pot fi
acoperite ori să facă dovada unor situaţii sociale deosebite pe care, din
veniturile realizate şi în raport cu situaţia concretă, nu le pot susţine
financiar.
În baza unui referat de conformitate şi
oportunitate, aprobarea se va face în urma propunerii de susţinere a cererii făcute
de Comisia economico-socială şi de asigurări de sănătate a Consiliului naţional
al CMR. Medicii care au beneficiat de sprijinul financiar acordat sau, după
caz, persoanele care în numele acestora au solicitat aprobarea unui sprijin
financiar sunt obligate să facă dovada folosirii sumelor acordate în scopul
pentru care acestea au fost aprobate.
În final, nu
putem să nu apreciem bunele intenţii, dar totodată să ne întrebăm – retoric –
câţi dintre medicii aflaţi la început de drum în activitatea profesională nu ar
trebui să primească astfel de ajutoare, neavând niciun fel de susţinere din
partea familiei, ci bazându-se exclusiv pe salariul de medic rezident (spre
exemplu). Iar dacă ne gândim la toţi ceilalţi medici, care, deşi membri CMR, nu
au avut şansa de a fi admişi în rezidenţiat ori sunt tineri pensionari,
eventualul sprijin astfel reglementat nu reprezintă nici măcar o lacrimă
într-un ocean de zbateri.