Zilele
trecute, la un control de rutină, am descoperit că am glicemia mare. Medicul
diabetolog mi-a explicat în detaliu ce înseamnă asta și ce am de făcut în
continuare. O componentă importantă a tratamentului ar urma să fie modificarea
stilului de viață. Pentru aceasta, m-a îndrumat să îmi fac o programare la una
dintre asistentele medicale care se ocupă cu consilierea pacienților în vederea
modificării stilului de viață al persoanei afectate de diabet. Am ales împreună
care este perioada potrivită pentru aceasta vizită, mi-a făcut programarea și a
completat într-un program o parte dintre detaliile relevante pentru suferința
mea.
M-am
prezentat din timp la vizita programată. Asistenta a fost jovială și m-a bine
dispus încă de la salut. A urmat o conversație amuzantă, în timpul în care eu,
invitat fiind, aveam să mă „fac comod”. Părea să fie la curent cu situația mea,
pentru că, atunci când a intrat în subiect, a demonstrat că citise cele scrise
de medic. La început mi-a explicat că diabetul este o afecțiune cu care se
poate coabita multă vreme fără problemă, atâta timp cât există o preocupare
continuă de a trăi sănătos și de a ține anumite lucruri în parametrii normali.
Apoi a intrat în cazul meu.
–
Doamna doctor a scris că nu există interesarea altor organe și nici patologii
asociate cu diabetul la momentul actual. În cazul dv., este esențială atingerea
unui obiectiv: menținerea glicemiei în parametri printr-o intervenție
medicamentoasă și ajustarea unor aspecte care țin de stilul de viață. Seamănă
ce vă spun eu acum cu ceea ce v-a spus doamna doctor?
–
Da, răspund eu.
–
Noi vom discuta aici în principal de ajustarea aspectelor care țin de stilul de
viață. De acord? În principiu, persoanele care suferă de diabet trebuie să facă
următoarele ajustări: scădere în greutate acolo unde este cazul, renunțare la
fumat, practicarea de rutină a unor activități fizice și scăderea consumului de
alcool. Haideți să vedem unde am avea noi nevoie de ajustări.
–
Păi, la cele 102 kilograme ale mele, probabil că aici ar fi ceva de făcut, de
fumat – fumez doar patru-cinci țigări pe săptămână și asta mai mult de la
prietenii pe care îi ajut astfel să trăiască mai sănătos, în ceea ce privește
activitatea fizică sunt un sedentar convins, iar alcool arareori beau mai mult
de două pahare de vin într-o zi, dar majoritatea zilelor nu consum nimic.
–
Sună destul de bine, se pare că nu avem de lucru chiar peste tot. Scopul
întâlnirii noastre este să stabilim ceva important de modificat, dar în așa fel
încât să nu vă fie prea greu să schimbați. În felul acesta, vom ameliora puțin
tabloul general, iar dv. veți câștiga încredere că puteți prelua controlul.
Dacă aveți încredere în dv., în cele din urmă chiar veți reuși să aveți
controlul, iar diabetul va fi doar ca o altă ființă din viața dv. de care va
trebui să vă îngrijiți mereu, dar o veți face cu convingere și plăcere. Cu ce
credeți că am putea începe?
–
Păi cu kilogramele. Oricum mă deranjau și înainte să aflu de povestea asta cu
diabetul.
–
Perfect, hai să vedem cum ne putem lupta cu ele și cum putem face tranziția la
o alimentație mai potrivită coabitării cu diabetul. Spuneți-mi, cam ce mâncați
într-o zi obișnuită?
–
Dimineața, de regulă, iau o cafea și fug la serviciu. Știți, eu mă scol cam
greu dimineața. Pe drum, în mașină, mănânc ceva crănțănele sau biscuiți. Pe la
10, mi se face o foame de mor și mai iau un baton energizant sau niște
biscuiți. Către prânz mănânc un sandwich, iar masa principală este pe la 6–7,
când ajung acasă mort de foame. Atunci mănânc, ca tot românul: ciorbă, mâncare
sau friptură la tigaie, o salată de murături... Înainte de culcare sau chiar
noaptea uneori, mă trezesc și mai mănânc niște biscuiți și, eventual, o
ciocolată.
–
Am înțeles. Știți, în diabet, consumul de dulciuri sau făinoase afectează
destul de mult glicemia și pune organismul la eforturi deosebite. Poate că,
pentru început, ar fi bine să ne uităm la consumul unor astfel de produse și să
începem să îl scădem. Asta ne-ar putea ajuta și la controlul greutății, pe
lângă cel al glicemiei. Cu ce credeți că ați putea începe?
–
Știu și eu? Poate cu ciocolata și cu biscuiții.
–
Pare o idee bună. Cum v-ați gândit să faceți?
–
Păi, dimineața voi lua un sandwich mai consistent cu ceva salam sau cașcaval și
ceva legume. După prânz, aș putea încerca poate ceva fructe, iar după cină, să
văd dacă pot răbda: mă culc mai devreme.
–
Pare a fi un plan bun: dimineața sandwich consistent în loc de biscuiți, după
prânz ceva fructe, iar după cină abstinență de la biscuiți și culcat mai
devreme. Gata biscuiți, batoane și gata ciocolata ca rutină zilnică. Dacă vă
culcați ceva mai devreme, veți fi și mai odihnit a doua zi și, posibil, mai
puțin stresat. Ce ar putea să ne zădărnicească planul?
–
Habar nu am... Nevastă-mea! Că ea cumpăra ciocolata și biscuiții.
–
Și ce puteți face în privința asta?
–
Să o rog să nu mai cumpere, că eu nu intru în magazin după biscuiți. Sper să mă
înțeleagă și să mă ajute.
–
Ok! Haideți să lăsăm celelalte neatinse; nu puteți schimba prea multe lucruri
deodată. Ne ocupăm să scoatem biscuiții, batoanele și ciocolata din alimentația
zilnică. Vorbiți cu soția să vă ajute și să nu vă saboteze efortul acesta de
voință. Ne vedem într-o lună? Vedem cum a mers, vă veți cântări din nou și îmi
veți arăta cum a evoluat glicemia. Mai este ceva?
–
Nu, mulțumesc frumos. Ați fost mult mai drăguță decât mi-aș fi imaginat. Vă
mulțumesc încă o dată.
–
Vă doresc o zi frumoasă în continuare și sănătate.
Și
așa am încheiat povestea biscuiților și a ciocolatei și am început o nouă
pagină în jurnalul călătoriei mele către senectute.
