Ansamblul monumental de la Tg. Jiu, realizat
de Constantin Brâncuşi pentru a cinsti memoria ostaşilor care şi-au jertfit viaţa
în Marele Război de Întregire, a fost inaugurat în toamna anului 1938. Este
socotit de sculptorul William Tucker singura sculptură a epocii moderne care
poate fi asemuită cu marile monumente ale Egiptului, Greciei şi Renaşterii.
Ansamblul se întinde pe o distanţă de 1.250
m. Pornind de la Jiu, pe malul căruia s-a dat, în octombrie 1916, bătălia orăşenilor
cu inamicul, de-a lungul unei alei de parc şi a unei străzi special croite, se
ajunge la un dâmb la răsăritul oraşului. Ansamblul este jalonat de o masă cu 12
scaune clepsidrice, de o alee străjuită de alte scaune, de o poartă, o biserică
şi o coloană.
Masa
Tăcerii, realizată la Deva, din piatra de Banpotoc, este masa dinaintea
confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanţii. Cele 12
scaune sub formă de clepsidră semnifică timpul, pe care-l măsoară în tăcere.
Aleea
Scaunelor întregeşte ansamblul monumental aflat pe axa de la apus spre răsărit,
între Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului.
Poarta
Sărutului, numită de sculptor şi „Templul Sărutului“, a fost realizată
manual de C. Brâncuşi, ajutat de câţiva cioplitori. Este realizată din piatră
de Banpotoc. A fost ridicată în 1937 şi finisată în 1938. Este un arc de
triumf, simbolizând triumful vieţii asupra morţii. Prima trecere pe sub poartă
înseamnă intrarea în viaţă, poarta veghează la căsătorie, iar pe sub poartă
mortul este dus solemn către locul de veci.
Coloana
Infinitului a fost numită iniţial „Coloana Sacrificiului Infinit“, în
cinstea eroilor români căzuţi pentru reîntregirea neamului, în luptele de pe
malul Jiului, în anul 1916. A fost inaugurată în 1938, are o înălţime de 29,35
m şi este compusă din 15 module octaedrice şi câte o jumătate la bază şi la
vârf, în total 16, reprezentând anul 1916, când România a intrat în Primul Război
Mondial.